Școală online azi, șomaj mâine: meseriașii nu mai fac practică, teoria nu trece de ecran

Un sistem de educație, pe care pandemia de Covid-19 îl surprindea cu o mare parte din cadrele didactice la nivelul digital de a afla minunea nașterii unei adrese de email, poate cu greu să treacă peste noapte la predarea orelor online, arată monitorul Comisiei Europene privind educația din România.

Nu doar că nu există infrastructura tehnică, dar nu există nici capacitatea extinsă a cadrelor didactice de a schimba total paradigma de a preda și a trece cunoștințele dincolo de ecranele elevilor conectați la ore. Totul a venit pe un nivel al elevilor români și așa dezastruos: capacitatea lor la citire, matematică sau științe este la jumătate din media de la nivelul UE.

Poate că cea mai afectată categorie de elevi în această perioadă este cea a „meseriașilor”: cei de la școlile profesionale, duale sau vocaționale.

Aici, e oarecum ca la sportivi: dacă nu pui mâna la antrenament, nu ai nicio șansă să afli doar din cărți. Iar cu școlile închise total în pandemie, acești elevi nu mai pot face atât de necesarele ore de practică.

La școala profesională germană Kronstadt, din Brașov, se predă în sistem dual, ceea ce înseamnă că viitorii meseriași sunt formați încă de pe băncile școlii de companiile industriale din regiune, acolo unde au asigurat și un loc de muncă după terminarea școlii.

Acum însă, cu școala închisă, viitorii sculeri-matrițeri, sudori, confecționeri de articole din piele, mecanici de utilaje industriale sau operatori de mașini cu comandă numerică stau cu mâinile în sân și cu ochii în monitoare. Își fac lecțiile pe Google Classroom, uitându-se la filmulețe și tutoriale.

Doar cei mai norocoși, unde companiile care îi au în grijă au aceste posibilități, au acces la simulatoare online pe care se pot preface că fabrică o piesă de mașină, de exemplu. În rest, practica viitoarei lor meserii a fost sistată.

„Indiferent de domeniul în care suntem, practica nu se poate face online. Ei acum au acces la anumite softuri de simulare. Dar fizic ei nu pot pune mâna. Lunile trec și practica nu poate fi recuperată. Degeaba le trimiți filmulețe, simulezi. Elevul ca să poată fi angajat trebuie să pună mâna pe mașină și să opereze direct pe ea. Orice calificare ar fi, trebuie să practici meseria în timpul școlii”, povestește pentru Europa Liberă Daniela Croitoru, directoarea Școlii Profesionale Germane Kronstadt din Brașov.

Companiile din Clubul Economic German din Brașov, cu care colaborează școala Kronstadt, au grijă să le trimită elevilor material didactic, filme și teme pe toate căile online.

Unele companii le dau acces elevilor direct pe platformele lor proprii, pentru ca aceștia și profesorii să aibă acces mai ușor la materiale de învățat și la simulatoare. Totuși, nimic nu se compară cu practica pe o piesă, motor sau utilaj real.

„Nu ai cum recupera practica, nu există timpul necesar. Numărul de ore este destul de mare și chiar dacă spui că recuperezi în vacanță, copilul acela nu mai are vacanță. Adică stau 9 luni sau 10 în fața unui calculator sau tabletă, apoi le iei și vacanța ca să îi duci la firmă, la practică?”, explică directoarea Daniela Croitoru.

Ea spune că ar trebui găsită o variantă legală pentru ca școlile să fie redeschise măcar parțial, pentru partea practică. Deocamdată, arată directoarea, cazurile de Covid-19 apărute la școală sunt aduse de la părinți, nu luate în școală.

„Dacă se ivește un focar la una dintre firme sau în atelierul școlii, noi închidem oricum activitatea pentru 14 zile. Dar dacă nu e focar, de ce să oprim o activitate care nu poate fi recuperată?”, se întreabă Daniela Croitoru.

Camera de Comerț Româno-Germană: Încă 2-3 luni și vom avea generații greu de integrat pe piața muncii

De la nivelul companiilor germane care investesc în România, dar și în viitorul elevilor care învață la școli profesionale, în sistem dual sau normal, viitorul nu sună bine deloc.

„Cum arată învățământul dual din România pe timp de pandemie? Răspunsul este simplu și din păcate trist: Fără direcție, dezorientat, cu multe provocări și destul de greu încercat”, arată Camera de Comerț și Industrie Româno-Germană (AHK).

Închiderea școlilor a dat peste cap întreg învățământul, dar mai ales pe cel profesional.

„Atâta timp cât școlile rămân închise, angajatorii nu pot primi elevi în practică și, deși au venit cu cele mai ingenioase idei, precum trimiterea de kit-uri de învățare acasă la elevi, sesiuni live din unități cu maiștri care le arată elevilor diferite procese de lucru, platforme de învățare, fișe de lucru, jocuri și quiz-uri interactive, acestea nu sunt suficiente. Deprinderea abilităților practice lipsește cu desăvârșire”, arată AHK.

Un angajator german din România avertizează că deja există un real pericol pentru acești elevi: „Sunt lacune foarte mari în ce privește cunoștințele elevilor și dacă am mai avea o situație de 2-3 luni de lipsă de practică, am avea niște generații destul de greu de integrat pe piața muncii”.

Angajatorul citat de AHK susține că firmele care pregătesc profesional elevii sunt pregătite să facă față măsurilor de prevenție a răspândirii Covid-19, poate chiar mai bine decât școlile: „grupuri mici de elevi, distanțare mare, măsuri stricte și rigoarea de a le menține”.

Învățământul teoretic stă la fel de prost. Trei condiții de recuperare de la Mircea Miclea

Sincopele create în educația copiilor, în această perioadă, pot deveni irecuperabile dacă nu sunt îndeplinite trei condiții, arată pentru Europa Liberă fostul ministru al Educației, Mircea Miclea: școlile să fie redeschise gradual cât mai rapid, mai ales în zonele rurale, iar ministerul Educației să aloce buget pentru recuperarea materiei și pentru pregătirea cadrelor didactice pentru online, prin masterate pedagogice.

„Vor fi aceste pierderi și ele trebuie recuperate prin meditații sau after-school, în timpul vacanțelor, în momente mai bune”, explică Mircea Miclea de ce ministerul Educației trebuie să se gândească la alocarea unui „buget pentru învățarea remedială”.

Pe termen mai lung, autoritățile ar trebui să pregătească sistemic cadrele didactice pentru a face față noilor tehnologii: „Ne dăm seama că e imposibil să pregătești cadre didactice, pentru a face față noilor tehnologii și cerințe de predare fără o formare prin masterat didactic. Vechiul DPPD (departamentul pentru pregătirea personalului didactic) se dovedește a fi complet depășit. Vedem care e situația acum cu profesorii”, spune Miclea.

Pe termen scurt, soluția pentru stoparea unui dezastru educațional este redeschiderea școlilor și predatul față în față, crede fostul ministru.

„Trebuie intervenit acolo unde riscurile sunt cele mai mici și pierderile sunt cele mai mari. Se poate începe gradual, pe criterii geografice, în zonele rurale unde riscurile sunt mai mici și unde sunt cei mai dezavantajați. Acolo vor fi pierderi masive, prin urmare de acolo ar trebui începută redeschiderea școlii. Alt criteriu este al grupelor de vârstă. Toate datele arată că învățământul primar este chiar cu riscurile cele mai mici, de aceea în majoritatea statelor acest învățământ a continuat să funcționeze”, explică Mircea Miclea.

Raport european: școala românească nu face față în online

În România, nici elevii, nici profesorii nu sunt suficient de pregătiți pentru a face față școlii în sistem online, arată „Monitorul Educației și Formării 2020”, al Comisiei Europene.

Doar 57% dintre tinerii români cu vârste între 16 și 19 ani au competențe digitale de bază sau peste nivelul de bază, în timp ce media UE este de 82%. Deși în școli se predă încă din 2017, în mod obligatoriu, materia „Tehnologia Informațiilor și Comunicațiilor” (IT&C), „școlile din zonele rurale, care asigură școlarizarea a 43% dintre elevi, au o capacitate mai redusă de a asigura educația digitală, deoarece dețin mai puține cadre didactice calificate și o infrastructură digitală mai slabă”.

În cazul cadrelor didactice, „mai multe domenii ale competențelor digitale necesită consolidare”, deși „profesorii români sunt mai încrezători cu privire la anumite aspecte ale competențelor lor digitale, în special comunicarea și colaborarea, dar mai puțin încrezători cu privire la crearea de conținut digital, la competențele informaționale și digitale”.

„Peste jumătate dintre cadrele didactice care au participat la studiu și-au dezvoltat insuficient competențele pentru utilizarea efectivă a platformelor de învățare la distanță”, mai arată raportul.

Chiar dacă am avea elevi și profesori pregătiți digital, ei nu ar avea pe ce să facă școală.

„Infrastructura digitală în școli nu este dezvoltată suficient, în special în zonele rurale. Doar 14% dintre elevii români în învățământul primar (media UE: 35%), 16% în învățământul secundar inferior (media UE: 52%) și 31% în învățământul secundar superior (media UE: 72%) studiază în astfel de școli (bine dotate digital)”, arată raportul Comisiei Europene.

În România, o școală din 5 nu era conectată la internet, conform datelor din 2017, iar numărul de calculatoare din fiecare școală este cu 60 % mai mare în zonele urbane decât în zonele rurale.

Acest decalaj digital al școlii românești, care s-a transformat într-o vulnerabilitate evidentă pe timpul pandemiei, nu vine însă singur. Elevii români sunt și așa sub media europeană în ce privește cunoștințele și puterea de înțelegere.

„Programul privind evaluarea internațională a elevilor al OCDE din 2018 (PISA) indică faptul că 40,8% dintre elevii români de 15 ani au avut dificultăți de înțelegere a textelor cu o lungime și complexitate moderate sau a materialelor cu care nu erau familiarizați. Un procent de 46,6% au avut dificultăți de interpretare și de recunoaștere a modului în care se pot reprezenta matematic unele situații simple, iar 43,9% nu aveau un nivel de cunoștințe de bază în domeniul științei. Acest nivel scăzut de cunoștințe este printre cele mai ridicate din UE și reprezintă aproximativ dublul mediei UE (22,7% pentru citire, 22,9% pentru matematică și 22,3% pentru știință)”, mai arată raportul Comisiei Europene.

Se mai poate recupera acest decalaj, care se adâncește pe zi ce trece în pandemia de Covid-19?

Fostul ministru al Educației Mircea Miclea spune că da, dacă nu ne comportăm ca în Miorița: „Totul e recuperabil, cu condiția să depunem eforturi. În țara aceasta este la modă să te dai la o parte și să spui că nu mai e nimic de făcut, ca în Miorița. Nu trebuie să gândim așa. Dacă începem să gândim că gata, e o generație pierdută, nici bruma de lucruri care s-ar mai putea face nu se vor face. Defetismul este falimentar”.