PSD o desemnează pe Viorica Dăncilă drept candidat la președinția României. Singurul argument credibil ar fi că o cunoaște lumea. Mai bine n-ar cunoaște-o. Viața și opera o califică mai degrabă pentru alte posturi cheie, cum ar fi șefă de cantină la Parlament sau prezentatoare de horoscop la TVR.
Colegii de coaliție, veteranii de la ALDE, merg cu propriul candidat la Cotroceni. Ați ghicit, est vorba de eternul manechin Călin Popescu Tăriceanu. Chiar dacă trăiesc împreună în politica românească, PSD și ALDE nu se comportă ca o familie. Seamănă mai mult cu un cuplu plicitisit, care o ia razna la bătrânețe. Și uite-așa, partidul mai puternic vine cu un candidat foarte slab, pe când partidul mai slab vine cu un candidat ceva mai puternic. Electoratul lor, și-așa greu încercat în lupta cu necunoașterea, va avea o mare cumpănă la alegerile din noiembrie.
USR și PLUS merg împreună cu un cuplu dezechilibrat, la o primă măsurătoare. Dan Barna, un tip înalt, pasionat de ficțiune și profund necunoscut publicului, și Dacian Cioloș, un funcționar încă fără o priză puternică la electoratul mare, destul de neprietenos cu micul ecran. Până află țara cine e Dan Barna și ce fel de politică face Cioloș este posibil ca Viorica Dăncilă să învețe limba română.
Singura certitudine este Klaus Iohannis. Sunt mari șanse să câștige ca Usain Bolt prezidențialele. Dar, în ton cu impecabila lipsă de logică românească la nivel înalt, Iohannis semnează fără să clipească decrete de numire în funcție ale unor miniștri PSD cel puțin dubioși, adâncind și mai tare lipsa de logică care domină preludiul bătăliei electorale pentru Cotroceni.
Undeva, într-un colț al vestiarului cu prezidențiabili ieșiți la încălzire, își face aparația și Florin Călinescu, cu un prosop verde pus după gât. În Italia și Ucraina, alte țări cu ilogică impecabilă, comedia a ajuns să câștige alegeri și să conducă țări. La noi de ce să nu se poată?
Doar trăim într-o țară plină de nedumerire și mirare. După fiecare curbă e o surpriză. Una mai proastă ca alta. Și, astfel, iar ne întoarcem la vorba cetățeanului turmentat care revine ca un ecou de peste un secol: Eu alegător, eu apropitar, eu cu cine votez?
Trebuie să recunoaștem că, oricât ne-ar face să râdem, Viorica Dăncilă are în ea ceva trist. Iar după cinci ani de sobrietate calculată, sa vină cinci ani de tristețe comică n-ar fi cea mai fericită variantă.
Acesta este un text satiric, așadar opiniile autorului nu coincid, neapărat, cu poziția Radio Europa Liberă
Facebook Forum