În starea de urgență, care a suspendat timp de două luni mersul normal al legilor în România, autoritățile au primit undă verde să facă achiziții publice directe pentru a preveni și combate pandemia, fără a mai ține cont de limitele legale din domeniul achizițiilor publice. Fiind o situație de criză, urgența a fost considerată mai presus de lege, au justificat autoritățile.
Experți în achiziții publice, reuniți de Expert Forum la dezbaterea „Achiziții de urgență. Cât ne costă pandemia”, arată însă că nimic din această criză nu justifica îndoirea legilor din domeniu, care permiteau oricum proceduri de urgență, și că președintele Klaus Iohannis, prin decretele sale privind starea de urgență, a deschis chiar poarta pentru nereguli.
„Această situație de urgență a fost considerată de unii ca o oportunitate să mai rezolve anumite lucruri pentru partid, pentru unii, pentru alții, prin intermediari. Avem abuzuri și trebuie investigate”, spune profesorul de drept administrativ și achiziții publice Dacian Dragoș, de la Universitatea Babeș-Bolyai.
El a arătat că Uniunea Europeană a prevăzut în directivele sale, aplicabile și în România, „toate mecanismele pentru a face față unei crize de acest gen și de a face achiziții urgente. Nu trebuie să inventăm roata”.
Avalanșa de achiziții publice făcute în această perioadă, cât și derogările de la lege, instaurate în starea de urgență, fac din detectarea și sancționarea acestor abuzuri o misiune grea, a explicat Valeria Tudora, expertă în achiziții publice.
„Este foarte greu să vedem cât ne costă această pandemie. Noi vedem doar un fragment din aceste achiziții. Ce se va întâmpla după aceea, cum vor fi verificate... Știm că s-a prevăzut că, în termen de 60 de zile de la terminarea stării de urgență, Curtea de Conturi are obligația de a verifica și de a transmite un raport Parlamentului. Nu știu ce capacitate are Curtea de Conturi, pentru că sunt foarte multe autorități care au făcut achiziții”, a spus Valeria Tudora.
Decretele lui Klaus Iohannis, „semnal periculos” pentru achizițiile publice
Starea de urgență, instaurată de președintele Klaus Iohannis pe 16 martie și prelungită cu o lună pe 14 aprilie, a constituit „un teren fertil pentru a face tot felul de lucruri” în achizițiile publice, a explicat Eduard Badea, expert în achiziții publice.
Un semnal periculos nu a fost că pot achiziționa direct, în condițiile legii, ci că pot achiziționa direct. Autoritățile contractante s-au văzut în situația de a nu înțelege.Eduard Badea, expert achiziții publice
Prin decretele prezidențiale 195 și 240 privind starea de urgență, autoritățile de stat au primit liber la achiziții directe care au legătură cu materiale și echipamente de prevenire și combatere a COVID-19.
„Felul în care au fost elaborate prevederile pentru achiziții în decretele prezidențiale nu au fost de natură să aducă claritate și să ușureze munca autorităților în această perioadă de stare de urgență. Când faci un act normativ, trebuie să elaborezi textele clar și lipsit de echivoc. Modul în care au fost formulate art. 10 în decretul 195 și art. 15 în decretul 240 nu a fost ceva clar, ci o derogare controlată de la legea achizițiilor publice”, explică Eduard Badea.
Mai mult, ele au constituit „un semnal periculos”, consideră expertul: „Un semnal periculos nu a fost că pot achiziționa direct, în condițiile legii, ci că a spus că pot achiziționa direct. Autoritățile contractante s-au văzut în situația de a nu înțelege. Se opresc la pragul de 135.000 de lei pentru fiecare achiziție directă sau depășesc, dar până unde? Alții au zis că dacă nu spune de acest prag, se pot duce până la alte valori. La fel și articolul 15, spune că poți depăși pragul, dar nu spune unde te poți opri”.
Legea achizițiilor publice permite autorităților publice să facă achiziții directe de produse și servicii (fără licitație, negociere, etc.) în limita pragului de 135.000 de lei, fără TVA. Decretul prezidențial 195/2020, care a instaurat starea de urgență în România, a creat însă o breșă, la articolul 10, unde spune că autoritățile publice „pot achiziționa în mod direct” materiale și echipamente necesare combaterii epidemiei de Covid-19. Lucru perfect valabil și în mersul normal al lucrurilor, prin legea achizițiilor publice. Care nu este însă menționată în decret, după cum arată și Eduard Badea.
Al doilea decret de stare de urgență, 240/2020, încearcă să nuanțeze lucrurile și spune că autoritățile pot face aceste achiziții directe cu derogare de la pragul legal de 135.000 de lei pentru fiecare achiziție directă. Nu precizează însă până la ce valoare poate merge achiziția directă.
„Practica europeană a Curții de Justiție a UE a tranșat aceste achiziții. Și în aceste situații în care ai proceduri naționale, nu poți afecta funcționarea tratatelor UE. Achizițiile directe nu reprezintă niște achiziții făcute în situații de urgență, sunt doar o opțiune de care te poți prevala, sub acel prag. Pe 30 martie, Comisia Europeană a punctat aceste aspecte – atenție cu procedurile naționale. Există riscul declanșării unui infringement”, a mai explicat Eduard Badea.
Haosul în achiziții, teren fertil pentru corupție
Dacă ești un achizitor căruia îi spune primarul să achiziționezi de la cutare, că așa vrea partidul, o vei face și vreme de criză, și în vreme normală.Dacian Dragoș, profesor Univ. Babeș Bolyai
Valeria Tudora a explicat că în această perioadă a stării de urgență, autoritățile publice au mers fie pe achiziții directe, făcute în baza legislației naționale sau în baza „relaxării” date de decretele președintelui Klaus Iohannis, fie au folosit o procedură mult mai puțin transparentă – negociere fără publicare.
Autoritățile care s-au prevalat de decretele prezidențiale au obligații de transparență a achizițiilor făcute foarte vagi, a mai arătat Tudora. La primul decret, există obligația de a transmite achizițiile făcute direct către Agenția Națională pentru Achiziții Publice, în termen de 30 de zile. La al doilea decret, „nu se știe ce obligații au”.
Haosul combinat cu urgența reală din teren a dus la abuzuri și la practici incorecte, arată experții.
O practică este cea a negocierii directe cu niște intermediari, care a fost abuzată, consideră profesorul Dacian Dragoș: „Nici nu era o opțiune. Dacă ai negociere directă, nu faci cu intermediar. Tu mergi direct la operatorul economic, de ce nu te duci direct la producător? Sau de ce nu iei de la mai mulți? Aceste lucruri sunt de-a dreptul ilegale. Nu există nicio justificare să-ți faci o nouă firmă, care brusc se specializează în comercializarea de măști sau viziere”.
Un alt exemplu este cel al suprapunerii nevoilor autorităților publice, a explicat Valeria Tudora. „Cei de la achiziții erau disperați. Prețul creștea exponențial. Oficiul Național pentru Achiziții Centralizate lua pentru IGSU. IGSU dădea în spitale, spitalele achiziționau și ele. Nu știu dacă cineva a centralizat aceste nevoi, e posibil să fi existat o suprapunere”.
O altă neregulă subliniată de Valeria Tudora se referă la modul în care Oficiul Național pentru Achiziții Centralizate (ONAC) a deschis porțile pentru orice operator economic, indiferent că avea ca obiect de activitate comercializarea de echipamente medicale sau nu. „A putut participa și unul care vinde mici în piață”, a glumit experta.
Eduard Badea a mai vorbit și despre urgențele descoperite de unele autorități tocmai acum în pandemia de coronavirus, urgențe pe care le-au amânat ani de zile. De exemplu, digitalizarea unor autorități și instituții care au contact direct cu cetățenii, pentru a evita contactul în timpul pandemiei.
„Constatăm că se stă o perioadă, un an, doi, trei, patru și la un moment dat devine urgent și invocăm urgența. Acum trebuie să achiziționăm și cine spune că nu prea e în regulă nu e în interesul național. Tu ai avut o inacțiune un an, doi, trei, patru”, explică Badea, care arată că jurisprudența europeană nu consideră motiv de urgență ceva rezultat din acțiunea sau inacțiunea unei autorități contractante.
În fața acestor bâlbe legislative, nu faptul că autoritățile au cumpărat echipamente la prețuri mari, în plină criză, ar trebui să îi îngrijoreze pe decidenți, consideră Valeria Tudora, dacă achizițiile au fost motivate și argumentate temeinic. Corupția își poate face însă loc prin aceste breșe.
„Toți achizitorii publici cred că au cunoștințele să deceleze ce e corect și ce nu în această perioadă de criză. Dacă ești un achizitor căruia îi spune primarul sau șeful să achiziționezi de la cutare, că așa vrea partidul, o vei face și în vreme normală, și în vreme de criză. Sunt autorități care, dacă vor să se lase corupte în această perioadă, o vor face pentru că așa fac de obicei”, arată profesorul Dacian Dragoș.
Facebook Forum