Au fost boboci încă de la șase ani, căci ei sunt generația când a fost introdusă pentru prima dată clasa pregătitoare. S-au trezit atunci înghesuiți în clase supraalomerate și chiar fără bănci mai ales că, în 2012, două generații de copii au intrat la școală: cei de șapte ani, ultima generație care a învățat după programa veche, și cei de șase ani, adică primii care testau clasa pregătitoare. De atunci, școala a devenit obligatorie de la șase ani.
Pregătiți după o programă școlară nouă, centrată pe competențe, copiii din generația 2012 au început aproape fiecare an școlar fără manuale și fără auxiliare, din cauza eșecului licitațiilor, au avut parte chiar și de inovații, un compendiu introductiv, adică un fel de supermanual care reunea toate materiile la un loc.
Acum, urmează să dea Evaluarea Națională după programa înnoită și cu subiecte creionate după modelul testelor PISA, dar în contextul pandemiei și al adaptării școlii la online, pentru ei incertitudinile sporesc.
„Nu știu cum o să fie examenul, nu am făcut teste de pregătire, abia învățăm noțiunile introductive. Poate mai încolo, în semestrul al doilea”, spune Petru, un băiat de 14 ani, care este acum clasa a VIII-a la o școală din Capitală. E încă optimist că lucrurile se vor regla în a doua parte a anului școlar, dar se pregătește suplimentar pentru a face față examenului de final de gimnaziu.
„Eu sper să nu fie considerată o generație de sacrificiu pe care se testează lucrurile. Tocmai fiind într-o astfel de situație ar trebui să primească o atenție sporită din partea școlii, a inspectoratului, din partea ministerului, la toate nivelurile”, a explicat, pentru Europa Liberă, Mircea Miclea, fost ministru al Educației.
În opinia fostului ministru, cei care sunt acum clasa a VIII-a ar trebui să aibă parte de o monitorizare atentă a modului cum învață, dar și de mai multe simulări de examene până se vor obișnui cu noul mod de testare. De asemenea, ar fi necesară asigurarea de resurse suplimentare online care să compenseze eventuale probleme.
Șerban Iosifescu, directorul Agenției Române de Asigurare a Calității în Învățământul Preuniversitar (ARACIP) ne-a explicat că programa școlară urmărește mai multe obiective: de la cele elementare (recunoașterea și reproducerea) la aplicare, analiză, evaluare și creație.
„Majoritatea subiectelor până acum au fost la primele două niveluri, adică un copil trebuia să recunoască o anumită informație și să bifeze pe un test grilă ce reprezintă informația respectivă sau să reproducă un comentariu, o teoremă, o formulă, eventual cu aplicare. Foarte puține dintre subiecte, mai mult la Bac decât la Evaluarea Națională, se referă la aceste niveluri superioare, cum ar fi evaluarea si creația. Aceasta este marea provocare. Curriculum din 2012 este așa, adică profesorul ar fi putut să lucreze în modul respectiv”.
„Am pus carul înaintea boilor”
Doar că, deși învătățorii au fost pregătiți să lucreze astfel la clasă, „la gimnaziu, nu s-a mai întâmplat acest lucru”, subliniază Șerban Iosifescu. El atrage atenția că proiectul CRED, menit să reformeze sistemul de învățământ românesc prin formarea a 55.000 de profesori care să folosească metode moderne de predare și care să pună accentul pe înțelegerea, nu pe memorarea informațiilor, a apărut prea târziu pentru a-i mai ajuta pe cei din generația 2012.
„Practic, am început să punem carul înaintea boilor, asta s-a întâmplat”, atrage atenția și fostul ministru al Educației, care subliniază că, din momentul în care a fost prevăzut în Legea educației că se va trece la noua programă, cu predare transdisciplinară și integrată, mai întâi ar fi trebuit pregătiți profesorii și apoi implementat noul curriculum. „Din păcate nu s-a făcut nimic în acest sens”.
Dificultăți au fost și atunci când a fost vorba de manualele și auxiliarele necesare acestei generații. Tocmai din cauză că, pentru ei, era nevoie de manuale noi, care să răspundă nevoilor din noua programă școlară, procedura birocratică a fost una greoaie. „Au tot fost contestații, licitații anualate, așa s-a întâmplat indiferent cine a fost la minister. Doar pentru generația aceasta pentru că a fost nevoie de manuale noi. Pe măsura ce am înaintat cu programa s-au făcut și manuale noi”, explică directorul ARACIP.
Șerban Iosifescu vede totuși și o parte bună a lipsei de manuale. În această situație profesorii ar fi trebuit să inoveze și să fie mai creativi la orele lor, obligându-i astfel și pe elevi să gândească mai mult și să nu se bazeze doar pe informațiile reproduse după un manual sau auxiliar. Dar subliniază importanța cursurilor de formare pentru profesori, căci „dacă profesorul de la clasă aplică aceleași metode, degeaba ai cele mai bune manuale și auxiliare, tablete sau table inteligente”.
Riscul pentru Evaluarea Națională: Rezultatele reale să fie slabe
Dincolo de toate aceste probleme, școala online va accentua pierderile de învățare, ceea ce, strict pentru această generație, va însemna o Evaluare Națională cu rezultate nu foarte bune.
„Rezultatele reale vor fi foarte problematice, slabe. Rezultatele vizibile, cele care vor fi aduse la cunoștința opiniei publice, s-ar putea să fie altele, dacă subiectele se fac extrem de ușoare, atunci performanțele lor vor fi mari. Cunoaștem experiența din acest an când, în ciuda pandemiei și a tuturor pierderilor, au fost rezultate mai bune decat în alți ani”, atrage atenția Mircea Miclea.
Anul acesta, 76,1% dintre elevi au luat medii mai mari de 5 la Evaluarea Națională, deși, din cauza pandemiei, au ratat materia din semestrul al doilea și au avut doar două săptămâni de pregătire pentru examen. Procentul este similar celui din 2017.
„Atunci când se fac subiecte foarte ușoare, apar în mod fals rezultate bune. Trebuie să facem diferența între rezultatele vizibile, cele maifeste, care pot fi rezultatul unor subiecte foarte ușoare și cele reale. Cele reale vor fi slabe deoarece cu profesori care nu au fost pregătiți pentru o predare adecvată nu poți să ai decât rezultate slabe”, atrage atenția fostul ministru al Educației.
Și directorul ARACIP atrage atenția că educația deficitară are efecte pe termen lung. El amintește de studiul recent al OECD potrivit căruia impactul economic al celor patru luni cât școlile au fost închise este foarte mare: „Depinde și de nivelul țării și al salariilor, [dar se pierd] între 2,5% și 10% din câștigurile pe durata vieții. La nivelul minim al pierderilor, practic, fiecare copil care a fost acum la școală, când va intra în câmpul muncii va pierde cam un an de câștiguri – a 40-a parte din câștiguri pe durata vietii active”.
Ce soluții sunt
Există și soluții pentru compensarea pierderilor în procesul de învățare în acest an. Mircea Miclea argumentează că, în bugetul pentru anul viitor, care se creionează în aceste săptămâni, ar fi nevoie de o „sumă consistentă” de care să dispună ministerul pentru învățare remedială. „Dacă ai o astfel de linie bugetară poți compensa, poți recupera, fie în vacanța de primăvară, fie în săptămâna altfel, fie în afterschool sau în vacanța de vară pentru cei care nu dau examene. Reamintesc cazul Marii Britanii care a alocat pentru învățarea remedială 1,5 miliarde de euro peste vară. Guvernul român nu a alocat nimic. Măcar acum trebuie să facem ceva”, spune fostul șef al educației.
Și Șerban Iosifescu atrage atenția că studiile internaționale subliniază beneficiile tutoratului fie unu la unu fie în grupuri mici, „adică ceea ce noi numim meditația”, dar de fapt reprezintă programe bine construite și finanțate de la Guvern. De asemenea, mai pot fi cooptați voluntari sau poate viitori profesori care să îi mediteze pe copii sau, după model britanic, poate fi introdus un profesor asistent care să se asigure că îi ajută pe copiii dintr-o clasă care au rămas în urma celorlalți. „Aceste soluții cer însă bani”.
În opinia lui, prevenirea abandonului școlar este o altă temă care nu trebuie neglijată, mai ales acum, în contextul pandemiei. „Se estimează o creștere a abandonului școlar cu 10% din cauza acestei decuplări de școală, mai ales pentru copiii aflați în risc de abandon”.
Și aici ar fi câteva soluții mai simple, care au fost aplicate în Statele Unite și pot fi folosite și în România, crede el. De pildă, folosirea autobuzului școlar pe post de hotspot, pe durata orelor, în zonele unde nu există acces la internet, sau transportarea materialelor școlare către copii cu același autobuz sau chiar a unui profesor echipat în combinezon și mască pentru a-i putea ajuta pe copiii care riscă să nu mai ajungă deloc la școală.
„Noi tragem ponoasele unor modalități foarte păguboase de promovare în funcții de conducere, prin această politizare a funcțiilor de inspecție, până chiar la cea de director de școală. Nu am creat o capacitate managerială astfel încât școlile să gândească singure, de aceea este nevoie, de multe ori, de o intervenție centrală ca să se facă lucrurile”, spune Șerban Iosifescu, punctând că chiar și în condițiile școlii online, standardele nu pot fi coborâte pentru că „în 5-10 ani de zile când vom vedea cine intră pe piața muncii ne vom lua cu mâinile de păr”.
Facebook Forum