Anterior, Marea Britanie era prima țară care aviza și administra vaccinul. Nu au fost însă decizii atât de problematice încât să umbrească în vreun fel optimismul european de etapă pe care îl vedem acum.
27 decembrie 2020 - data care cere să rămână în istorie.
„Vaccinul este pus la dispoziţie în acelaşi timp tuturor ţărilor UE. Iar oamenii vor începe să se vaccineze la Atena, Roma, Helsinki, Sofia, alegeţi voi. Vaccinările ne vor ajuta să ne revenim la viaţa normală, încet-încet”, posta sâmbătă pe Twitter Ursula von der Leyen.
Organic, după mai bine de zece luni de pandemie, președinta Comisiei Europene vorbește despre “un moment emoționant de unitate”, mai ales că UE a negociat și încheiat în bloc înțelegeri pentru zeci de milioane de doze. Serurile sunt acum distribuite echitabil țărilor membre, în funcție de populație.
"Momentul este bine ales, de Sărbători. Toată lumea este acasă și avem vești bune, dar trebuie totodată să fim realiști și să înțelegem că vaccinul nu este un cadou, nu este ceva ce apare magic sub brad, ci este un produs după efortul colectiv al mai multor cercetători care a necesitat foarte mult timp de pregătire și are aceste condiții speciale. În acest sens, o privire realistă și științifică asupra vaccinului este mai mult decât necesară, nu trebuie să fim furați de simbolistica momentului. Chiar în interiorul UE am avut parte de state, chiar state vecine care au furat startul la vaccinare", comentează la Europa Liberă expertul în politici europene Mihai Sebe.
Și tot în plan simbolic, fiecare stat al Uniunii a primit de Crăciun în jur de 10 mii de doze, pentru a deschide oficial campania și a da astfel un sâmbure de speranță celor peste 500 de milioane de cetățeni ai spațiului comunitar.
De aici, autoritățile naționale au decis individual care vor fi primele persoane vaccinate. România a ales o asistentă medicală, parte din echipa care acum zece luni interna primul pacient COVID din România, iar Germania sau Spania au ales să vaccineze senori, locatari ai unor centre de îngrijire pentru persoane vârstince.
Ce urmează, după ce euforia momentului se va pierde în normal? Țări precum România așteaptă în jur de 150 de mii de doze, săptămânal și speră că până la vară vor reuși, cu resursele pe care le au, să imunizeze un procent relevant din populație. Din nou, Comisia Europeană s-a mișcat rapid și a avizat serurile, netezind astfel drumul birocratic.
“Dacă lucrurile decurg bine, ar trebui ca în 6 luni din acest moment să putem asigura imunizarea a circa 60-70% din populație. Mâine primim următoarea tranșă de vaccinuri, apoi începe distribuirea lor către cele 370 de centre de vaccinare din spitalele din România. (...) Nu știm dacă noua tulpină este și pe teritoriul României, dar orice este posibil. Din ce știm, vaccinul are acoperire și pentru acestă tulpină”, a transmis medicul militar Valeriu Gheorghiță, coordonatorul campaniei naționale de vaccinare.
Urmărim așadar un maraton logistic și nicidecum un sprint, iar solidaritatea europeană despre care vorbește Ursula von der Leyen va fi testată mai serios ca mobila de la Ikea, așa cum am văzut că se întâmplă, automatizat și fără pauză, în showroom-urile companiei suedeze.
"În ceea ce privește momentul post-euforiae a vaccinării, putem spune că intrăm în ceea ce aș numi rutina logisticii, un lucru care va face diferența între statele care au capacitate de distribuție, de stocare și mai departe de vaccinare a populației și statele și organizațiile care au deficit în această problemă. Vaccinarea este un lucru foarte bun în aceste moment, dar trebuie să fim atenți cum gestionăm momentul", crede Mihai Sebe.
Uniunea Europeană și statele membre trebuie să livreze impecabil, pentru că orice scăpare nu va face altceva decât să dea voce și chip conspiraționiștilor. Pentru unii încă o glumă de Facebook, mișcarea de contestare a vaccinurilor, tehnologei 5G și ordinii mondiale este tot mai vizibilă în toată Europa, iar alegerile generale din țări precum România par chiar să o fi legitimat. Angoasa colectivă crește odată cu răspândirea noilor tulpini de coronavirus, despre care se știu încă mult prea puține.
Naționalismul sanitar "poartă ie sub halat"
Pandemia a prins Uniunea Europeană într-un moment de răscruce. Divorțul de Marea Britanie a fost un proces în sine, însă fără melancolia și sensibilitatea din Marriage Story, un film deja de referință. Bruxelles și Londra au umblat prin toate sertarele și și-au negociat fiecare obiect din casă, până la ultima linguriță. Și tot fără poezie a fost și este lobby-ul statelor din centru și est, pozițiile conservatoare ale țărilor din Grupul de la Vișegrad, în frunte cu Ungaria și Polonia. În ce măsură poate așadar pulberea de vaccin să tulbure și mai mult spiritele? Riscul există, răspunde la Europa Liberă Mihai Sebe, expert la Institutul European din România.
“Trebuie să evităm apariția a ceea ce aș numi un bloc al vaccinurilor și al fracturilor legate de vaccinare în interiorul Uniunii Europene, dar și la nivel global. În primul rând, statele care vor fi primele în a-și vaccina populația și vor atinge masa critică de vaccinare, vor fi cele care vor fi avantajate din punct de vedere social și economic, fie că vorbim de redeschiderea magazinelor, a economiilor sau de libera circulație, pe când celelalte state vor fi într-un dezavantaj din punct de vedere socio-economic, iar această tendință egoistă, în același timp naturală, de promovare a unui naționalism medical ar trebui să fie evitată pe cât posibil", explică Mihai Sebe.
“Vor reuși să evite naționalismul medical în măsura în care statele care depind mai mult de distribuție la nivel european vor înțelege că doar împreună au reușit să atingă acest moment. Statele membre ale Uniunii Europene ar trebui să realizeze că n-ar fi fost în primul val al vaccinării dacă nu făceau parte din comunitatea europeană și dacă efortul nu era unul comunitar și unit”, contextualizează expertul în politici europene. Se adaugă peste toate argumentele chiar arhitectura europeană. Fără granițe libere, capitalul și forța de muncă nu pot circula.
Ce a învățat omenirea după pandemia din 2009?
Știm că nu știm ce urmează. Însă ar trebui să știm măcar ce nu vrem să se întâmple, cel puțin pe baza experiențelor din trecutul nu atât de îndepărtat. În 2009, pandemia de gripă porcină A(H1N1) provoca în jur de 284 de mii de decese și, impulsionată de presă, speria întreaga planetă.
În 18 martie 2009 autoritățile mexicane raportau primul caz. Similar cu pandemia actuală, anchetele epidemiologice sugerau că boala ar fi apărut însă mai devreme. Au urmat căderi economice severe, iar în septembrie 2009 Organizația Mondială a Sănătății aproba deja folosirea vaccinului.
În paralel, oamenii rostogoleau conspirații și, poate vă sună cunoscut, organizau petreceri cu gândul unei imunizări colective. Panică și neîncredere: un sondaj Gallup arăta de exemplu că în Statele Unite unul din doi cetățeni consdera în 2009 că guvernul federal nu reușește să asigure stocurile necesare de vaccin.
Criticile populației au pus o presiune formidabilă pe guverne și autorități naționale, iar rezultatul a fost previzibil: statele bogate s-au transformat în hoarderi sau, diplomat spus, au fost strângătoare cu propriile stocuri. Până la momentul la care depozitele erau în sfârșit pline, interesul populației pentru vaccin aproape că dispăruse. Țările bogate securizaseră comenzile, iar cei mai săraci, în frunte cu Mexicul, încă așteptau. La fel cum în octombrie 2020 statele puternice, precum SUA, evaporau din piață stocurile de Remdesivir și provocau o criză.
Este un scenariu asupra căruia atrage atenția acum agenția Bloomberg, care a calculat că peste 8 miliarde de doze ar fi deja comisionate. După toate probabilitățile, pentru țările sărace vaccinarea în masă ar putea începe abia în 2022, scriu jurnaliștii americani.
După pandemia de gripă porcină, autoritățile naționale au început să investească masiv în cercetare, pe termen scurt. Scurtă a fost însă și memoria colectivă, spun acum experți din domeniu. Fondurile s-au redus după ce momentul a fost depășit, pentru ca acum tema să fie reactivată.
Până aici merg comparațiile cu pandemia din 2009. Și dincolo de orice analiză, poate că cel mai potrivit îndemn este la cel la rațiune. Exact așa cum a făcut, duminică, primul cetățean român care s-a vaccinat:
„Este începutul sfârșitului pandemiei”, a spus asistenta medicală Mihaela Anghel, care se consideră privilegiată. „Nu a durut”, a mai spus asistenta, care le- a recomandat românilor „să deschidă bine ochii și să se vaccineze pentru a scăpa de această greutate”.
