Verificări după incendiul de vineri dimineață fac și Corpul de Control al premierului, dar și al ministrului Sănătății.
Clădirile spitalelor sunt un lung șir de improvizații, admite ministrul de resort Vlad Voiculescu, mai ales că este al cincilea incendiu produs la o unitate medicală din România, în ultimele două luni.
Europa Liberă l-a întrebat pe medicul primar chirurg la Institutul Oncologic București și președinte al Alianței Medicilor, Bogdan Tănase, cum apar improvizațiile în spital și cât de sigure sunt unitățile medicale din România:
Bogdan Tănase: Vorbim de spitale care în marea lor majoritate - și aici vorbesc de poate 90% din spitalele din România - au fost construite în anii 70-80. Atunci erau alte standarde în vigoare pentru saloane, circuite, săli de operație. Filosofia era alta. După 2000 standardele s-au schimbat. În bine pentru pacienți și personalul medical. Se cer volume mai mari, circuite separate.
Europa Liberă: Nevoia de conformare la standarde superioare pe o infrastructură veche nu poate duce tocmai la improvizații?
Bogdan Tănase: Din păcate, în condițiile în care în infrastructura din Sănătate nu s-a investit aproape deloc și avem spitale dintr-o epocă demult apusă degeaba avem standarde, fiindcă nu putem deloc să le aplicăm. Instalațiile electrice și sanitare au peste 30 de ani. Și atunci normal că nu mai corespund din punct de vedere moral. Iau exemplu recent avaria de termoficare din cartierul Colentina, care a lăsat toate spitalele de pe platforma Fundeni fără încălzire timp de trei zile. A trebuit să facem ceva pentru pacienții noștri.
Europa Liberă: Și ce ați făcut?
Bogdan Tănase: Am ajuns până în punctul în care a trebuit să facem achiziții de calorifere cu ulei pentru a asigura un minim confort pacienților, fiindcă erau temperaturi de iarnă.
Europa Liberă: Ce spune protocolul despre aducerea de aeroterme, reșouri și alte astfel de obiecte din exteriorul spitalului, de către pacienți?
Se dovedește încă o dată că aceste controale și amenzile nu sunt cheia rezolvării acestor situații, pentru că improvizația este născută din nevoie și nu din rea-voință.
Bogdan Tănase: Conform protocolului, fiecare spital are o unitate PSI care trebuie să se ocupe de siguranța la incendii. Este o obligație a fiecărui spital. După incendiul de la Piatra Neamț s-au intensificat controalele de la DSP pe această linie a PSI-ului și a improvizațiilor. Cred că au fost în fiecare spital din România. Din păcate, se dovedește încă o dată că aceste controale și amenzile nu sunt cheia rezolvării acestor situații, pentru că improvizația este născută din nevoie și nu din rea-voință. Trebuie să înțeleagă fiecare că improvizația apare din nevoie. Nu putem să punem lacătul pe spitale. Și trebuie să le asigurăm pacienților un minim confort. Trebuie să înțelegeți că medicii din spitale sunt la mijloc în toată această discuție. De multe ori, opinia publică le reproșează medicilor ceea ce de fapt ei nu pot face sau controla.
Europa Liberă: Generic, cum resimt medicii români condițiile în care lucrează?
Bogdan Tănase: Apăsătoare. Condițiile din spitale sunt apăsătoare inclusiv pentru medici. Afară, spitalele au grădiniță pentru copiii angajaților, cantină cu abonament. Seviciu de spălare a hainelor, etc. Toate servicii care le ușurează viața. Managerii de spital au ajuns la concluzia că viețile personalului medical sunt extrem de ocupate și nu au timp să se ocupe de toate lucrurile acestea. Și atunci au venit în întâmpinarea dorințelor umane ale pesonalului. Poate pare de film, dar ține de o filosofie de a gândi cum să-l mulțumești pe angajat, pentru a lucra bine. În România, filosofia este cea a minimei subzistențe și a statului tot timpul pe avarie.
Europa Liberă: Peste noapte nu se pot ridica spitale. Care credeți atunci să e soluția realistă?
Bogdan Tănase: Singura soluție realistă pe care o văd este o injecție masivă în infrastructura de Sănătate, mai ales că acum avem disponibile fonduri europene pentru acest lucru. Toată această injecție trebuie făcută cu cap, după un plan cu obiective clare. Dezbatem de mult obiectivele și nevoile. De zece ani a ajuns o discuție filosofică, din păcate.
Europa Liberă: După ce s-a întâmplat la Piatra Neamț și Matei Balș, e vreun spital sigur în România? E firesc să-mi pun această întrebare, ca simplu cetățean?
Dacă mergeți să vă internați într-un spital din România trebuie să luați în calcul dacă a fost dat în folsință înainte sau după 1990.
Bogdan Tănase: Realist trebuie să luați în calcul când a fost dat în folosință spitalul respectiv. Spitalul Județean din Piatra Neamț a fost construit imediat după cutremurul din 1977. Spitalul Matei Balș e format din mai multe corpuri de clădire, unul construit după 1990 și alte pavilioane care datează din vremuri istorice. Dacă mergeți ca cetățean să vă internați într-un spital din România trebuie să luați în calcul dacă a fost dat în folsință înainte sau după 1990. Dacă a fost înainte, înseamnă că în zeci de ani lucurile s-au degradat și nu s-a făcut altceva decât să fie înlocuite, în spitalul respectiv.
Europa Liberă: Cum va influența incendiul de la Matei Balș percepția publică, mai ales în pandemie? Mai vor pacienții COVID să se interneze?
Bogdan Tănase: Percepția era rea dinainte de acest incendiu. Cauza principală este comunicarea. Se aplică cel mai mult pacienților internați și izolați de familii. Din cauza lipsei de personal, practic nu poate fi cineva desemnat ofițer de comunicare. Cineva care să țină tot timpul legătura cu familiile pacienților și să le spună ce se întâmplă. Asta duce la o senzație de insecuritate atât a pacienților, cât și a familiilor care nu știu ce se întâmplă cu rudele din spital. Apar multe procese de malpraxis și din cauză că oamenii au pe undeva senzația că le sunt ascunse lucruri și își caută dreptatea, așa cum înțeleg ei.
Europa Liberă: Vă puneți problema să inițiați o acțiune coordonată? Medicii și asistentele să ia atitudine că așa nu se mai poate?
Bogdan Tănase: Chiar dvs. recunoașteți că nu se vor schimba lucruri peste noapte. Societatea în sine nu e coordonată. Nu e corect să punem pe umerii medicilor ce societatea în ansamblul ei trebuie să ceară. Noi acceptăm pentru că suntem în fața unor oameni în suferință pe care îi ajutăm în măsura condițiilor care ne sunt oferite.
