Problema dezinformării și a propagandei a crescut în ultimii ani și a devenit una dintre cele mai presante amenințări pentru țările democratice, spune un raport al Parlamentului European.
Datele din 2019 arată o creștere semnificativă a dezinformării globale. În 2020, aceasta a devenit o infodemie globală.
Pandemia letală care a devastat lumea începând din 2020 a crescut insecuritatea economică și fizică la nivel mondial și i-a afectat pe apărătorii democrației.
Regimurile autoritare, precum China sau Iran, și-au promovat agendele sub pretextul pandemiei, cu ajutorul dezinformării. Rusia se alătură și ea statelor care au folosit pandemia pentru promovarea propriilor interese.
Georgia este cazul clasic în care propaganda a ieșit din eter în stradă și a dus la moarte unui jurnalist.
Georgia vs Rusia
Eforturile Rusiei de a interveni în procesele democratice ale Georgiei și de a influența opinia publică au fost de multă vreme predominante, dar s-au intensificat după agresiunea militară din 2008 și ocuparea ilegală a teritoriilor georgiene (Abhazia și Osetia de Sud), se arată în analiza făcută de Parlamentul European.
Agresiunea militară a fost doar o dimensiune a încercărilor Moscovei de a influența politica internă și externă a Georgiei.
De-a lungul anilor, operațiunile de dezinformare ale Rusiei au evoluat și s-au adaptat. Activitățile au devenit mai ascunse și mai greu de detectat.
Platformele de social media, cu monitorizare fracționată și fără cadre de reglementare clare, au devenit canale din ce în ce mai populare pentru diseminarea și manipularea conținutului.
Ele au permis Rusiei să-și extindă și mai mult activitatea de dezinformare. Capacitatea instituțională limitată și comunicațiile strategice slabe, spune raportul Parlamentului European, au slăbit și încă slăbesc eforturile Georgiei de a proteja spațiul informațional public de interferența Rusiei.
Turbulențele politice, dezinformarea internă și absența unei abordări a întregii societăți împotriva dezinformarii rusești fac Georgia deosebit de vulnerabilă.
Efectul propagandei
Dezinformările Rusiei au venit pe fondul aspirației Georgiei la a deveni membru UE.
În ciuda sprijinului solid pentru aderare, peste o treime din societate consideră în continuare procesul o amenințare la adresa tradițiilor și identității georgiene.
Presupusa incompatibilitate a valorilor occidentale cu tradițiile georgiene constituie afirmația centrală pe care se bazează narațiunile rusești de dezinformare.
Aceste narațiuni coincid cu punctul de vedere predominant al Bisericii Ortodoxe Georgiene, una dintre cele mai de încredere instituții din țară.
De-a lungul anilor, Rusia a exploatat în mod eficient această vulnerabilitate a societății georgiene. A folosi împuterniciți locali, partidele politice, clerici, forțe antiliberale și ultraconservatoare și actori civici pentru a demoniza Occidentul și a demonstra că este incompatibil din punct de vedere etic cu sistemul de valori georgian, o arată raportul Parlamentului European.
Timp de câțiva ani, impactul dezinformării a fost analizat în principal prin prisma efectelor negative asupra sentimentelor și perspectivelor publicului.
Evoluțiile recente din Georgia demonstrează că impactul dezinformării rusești depășește influențarea opiniei publice și tulbură valorile democratice și propagă violența.
Marșul Demnității - ce se întâmplă când propaganda și dezinformarea ajung în stradă
Marșul Demnității era programat să aibă loc la Tbilisi pe 5 iulie 2021. Înainte de asta, posturile prorusești Alt-info, Obieqtivi TV, News Front Georgia, Georgia and the World au început să difuzeze narațiuni antioccidentale (inclusiv că Occidentul „impune homosexualitatea în Georgia").
Media Development Foundation (MDF), o organizație locală care analizează dezinformarea, a identificat diferiți actori, inclusiv partide politice, clerici, mass-media și reprezentanți ai societății civile, care răspândesc dezinformare și narațiuni antioccidentale.
Efectele dezinformării online au dus la demonstrații violente împotriva Marșului Demnității din Tbilisi și la numeroase victime. 55 de cetățeni au fost atacați și 53 de reprezentanți ai presei au fost agresați fizic. Operatorul TV Pirveli, Lekso Lashkarava, găsit mort a doua zi, ar fi decedat în urma rănilor de la proteste.
Dintre politicieni, Levan Vasadze, șeful partidului politic „Unitate, Esență, Speranță”, cu legături strânse cu liderul Mișcării Eurasia, Aleksandr Dugin, a fost una dintre figurile marcante care propagă violența.
Un grup de extremă-dreapta georgian, Alt-info (care se descrie ca un mijloc media online de încredere și care are legături strânse cu Levan Vasadze), a asigurat mobilizarea grupărilor violente împotriva Marșului Demnității. Alt-info a fost eliminat de mai multe ori de pe Facebook pentru diseminarea narațiunilor antioccidentale.
În 2020, Facebook a eliminat 130 de profiluri, grupuri și pagini false care aveau legături cu Alt-info. În urma suspendării principalului canal de comunicare de pe Facebook, grupul de extremă dreapta s-a mutat în aplicații criptate.
Grupul Telegram de la Alt-info, care are peste 2.000 de membri. Canalul Telegram și contul de TikTok, au fost folosite pentru a mobiliza cetățenii într-un asalt asupra birourilor a două organizații democratice Tbilisi Pride și Shame Movement, în timpul violențelor.
Un alt actor cheie angajat în diseminarea narațiunilor de dezinformare antioccidentale a fost Davit Tarkhan-Mouravi, liderul Alianței Patrioților din Georgia. Potrivit unei investigații a Centrului de dosare, partidul a fost finanțat de Rusia și a servit interesele Rusiei. Canalul de televiziune TV Obieqtivi, deținut de Alianța Patrioților, s-a numărat printre cele mai proeminente surse media care au răspândit narațiuni antioccidentale.
Pe baza analizei făcută pe sursele vizibile, experții nu au găsit implicarea directă a Rusiei, dar actorii din spatele protestelor violente din 5 iulie 2021 au un istoric de afiliere cu Rusia. În ziua protestului, postările lui Alexandr Dugin pe Facebook au distribuit conținutul Alt-info lăudând grupurile violente pentru „schimbarea echilibrului mondial în beneficiul Rusiei”.
În conformitate cu o suprimare țintită a minorităților și cu violența asupra reprezentanților mass-media, grupurile violente au incitat și la arderea drapelului UE, după cum a fost reflectat în scrisoarea comună a delegației UE și a ambasadelor a 24 de state membre adresată guvernului Georgiei, evaluând acest act drept „un atac direct la aspirațiile democratice și pro-europene ale Georgiei”.
În ciuda dovezilor și protestelor continue ale jurnaliștilor, ale societății civile și ale publicului, victimele protestelor violente încă așteaptă ca cei responsabili să fie pedepsiți în conformitate cu legislația Georgiei.
Campanii preelectorale de dezinformare
Organismele media pro-ruse au fost folosite în mod activ în scopuri de dezinformare înaintea alegerilor parlamentare din 2020 din Georgia. În urma unei analize a surselor deschise, Facebook a desființat conturile personale și grupurile implicate într-un comportament coordonat fals care distribuiau conținut de pe Sputnik și News Front.
În timp ce conturile afiliate News Front au „instigat la antagonism și agresiune în rândul utilizatorilor de Facebook din Georgia”, conturile false legate de Sputnik au difuzat conținut care nu era politic și în mare parte de natură senzațională („galben”), având ca scop atragerea de adepți.
Cât succes ar avea o astfel de metodă în România
„România face încă parte dintr-o zonă structural nefavorabilă propagandei ruse”, e de părere expertul în dezinformare al Institutului pentru Științe Politice și Relații Internaționale al Academiei Române, Nicolae Țibrigan.
Ultimele sondaje arată că românii au o atitudine refractară față de influența rusă – 68% din români cred că, de-a lungul istoriei, Rusia a făcut mai mult rău României.
La piedicile pe care le întâmpină propaganda rusă se adaugă:
- lipsa unei minorități etnice rusofone semnificative;
- necunoașterea limbii ruse de o mare majoritate a populației;
- absența unor legături adânci la nivelul elitei politico-economice cu spațiul ex-sovietic și lipsa unei memorii comune ideologice (ortodoxismul pan-slavist sau moștenirea comună sovietică).
„Operațiunile informaționale ale Kremlinului sunt oarecum limitate, reduse momentan la un „ecosistem media alternativ” populare pe rețelele de socializare (mai ales Facebook, Telegram și TikTok) care poate intoxica ocazional sursele media mainstream, iar presa din România are destule probleme majore în ceea ce privește calitatea actului jurnalistic (locul 48 în 2020 World Press Freedom Index, între Papua Noua Guinee și Senegal)”, arată Țibrigan.
Deși nu are acces la media tradițională, impactul propagandei poate fi semnificativ. 62% din români au cel puțin un cont pe o rețea de socializare.
Totul, spune Țibrigan, se suprapune pe o societate polarizată cu frustrări și oboseli generalizate ca urmare a pandemiei.
„Actori locali pro-Kremlin, mai mult sau mai puțin expuși public, exploatează de ceva vreme vulnerabilitățile interne, cum ar fi: polarizarea societății pe diverse false teme (certificatul verde sau vaccinarea), naționalismul, populismul și conservatorismul autohton, neîncrederea populației în sistemul democratic și valorile liberale (doar 27% din români cred că democrația din țara lor este funcțională), discursul urii împotriva diverselor minorități sau străinilor (xenofobia locală), radicalismul religios ortodoxist, etc. Toți acești factori slăbesc statul român și de asta profită Kremlinul.”
Criza din Ucraina în dezinformarea românească
Temele care au fost vehiculate în ultima vreme și au ca sursă propaganda rusă au fost dinamice și adaptabile contextului local: de la narațiuni anti-americane și „România – colonie a SUA și Europei”, la anti-NATO: inutilitatea scutului antirachetă și a bazelor NATO, anti-5G, cu discursuri de tip post-colonial și marea conspirație a Occidentului împotriva României (vezi discursul despre străinii care ne cumpără pământurile sau ne taie pădurile, sau a conspirației mondiale a „Plandemiei” cu origini, cum altfel, în Occident, instaurarea de către Bruxelles a „dictaturii medicale”).
„În actualul context al situației tensionate create de Rusia la granițele estice ale Ucrainei, am văzut diverse mesaje și comentarii anti-ucrainene (a se citi pro-ruse) menite să inducă publicului că Ucraina nu merită sprijinul Bucureștiului pentru că de-a lungul istoriei „nu a fost un prieten adevărat” și că i-ar deznaționalizat forțat pe românii din Ucraina subminându-le drepturile”, spune Țibrigan.
Narațiunea a căpătat popularitate pe rețelele de socializare și a ajuns chiar difuzată de un post de televiziune popular din România.
Pentru a da credibilitate, așa-zișii experți amestecă date istorice, exagerări de cifre și jumătăți de adevăruri pentru a delegitima existența statului ucrainean sau a-l eticheta ca „stat dușmănos”, arată expertul.
De asemenea, sunt preluate și reactualizate teme mai vechi promovate de televiziunile de propagandă rusești.
- „statul ucrainean a declanșat genocid împotriva populației ruse”;
- „Ucraina nu are nicio rațiune legală să existe”;
- „Ucraina – marionetă a NATO și SUA”;
- „în vestul Ucrainei sunt simpatizanți ai nazismului periculoși”;
- „SUA vor să organizeze un atac cu arme chimice în Donbass”;
- „nu Rusia și-a concentrat trupele în vest, ci NATO ca să încurajeze Ucraina să atace populația din Donbass și Luhansk, recăpătând apoi Crimeea.”
Toate aceste false narative vizează publicul intern din Rusia, precum și segmente de populație pro-rusă din Ucraina, pentru că, în caz de invazie, această populație să se dezangajeze de la rezistență, sau să solicite public sprijinul Moscovei pentru a justifica apoi intervenția rusească, explică expertul în dezinformare.
La fel, astfel de mesaje sunt menite să inducă și o confuzie a publicului occidental despre cine e responsabil de această criză din Ucraina.
„Trebuie să înțelegem că toată această campanie informațională pro-Kremlin, se cuplează și cu un război psihologic, de inducere a panicii în rândul populațiilor din Occident: 'liderii noștri vor să ne bage într-un conflict sângeros care nu ne privește/Ucraina este departe de noi/Sunt problemele rușilor, nu ale noastre', concluzionează Țibrigan.
