Serviciile secrete vor să scape de controlul civil al activității lor, adică să nu mai dea socoteală parlamentului, după cum reiese din pachetul celor zece legi ale securității naționale, aflate pe masa guvernului.
Fie și formal, acest control a existat prin faptul că rapoartele Serviciului Român de Informații (SRI) sunt prezentate Comisiei de control din Parlamentul României, care întocmea propriul raport, iar șeful SRI era chemat în plenul Parlamentului să prezinte activitatea instituției.
Din proiectul de lege privind organizarea și funcționarea SRI este eliminată prevederea existentă în acest moment că directorul SRI trebuie să prezinte rapoartele de activitate în fața aleșilor „anual sau atunci când hotărăște Parlamentul”.
Aceste rapoarte ar urma să fie prezentate doar comisiilor de control ale serviciilor de informații, ceea ce înseamnă că este eliminată complet dezbaterea parlamentară chiar din textul legii.
În timp, chiar și acest control formal s-a diluat până la aneantizare. De exemplu, în 2021 au fost prezentate la grămadă în plenul parlamentului cinci rapoarte ale SRI pe anii 2015-2019, de către președintele comisiei comune liberalul Cristian Chirteș.
Practic, din 2015 SRI nu mai venise în parlament cu rapoartele de activitate, iar șeful instituției, Eduard Hellvig (PNL) nici atât, sau doar când fusese chemat pentru chestiuni punctuale cum ar fi pandemia de coronavirus, terorismul etc.
De altfel, comisiile de control ale activității serviciilor de informații au fost acuzate nu o dată că, de fapt, ele sunt cele controlate de servicii.
Mulți dintre membrii, mai vechi sau mai noi, absolviseră Academia Naţională de Informaţii a SRI. Însuși fostul șef al comisiei, senatorul Claudiu Manda a terminat academia cu pricina.
La fel și Georgian Pop, și el președinte al comisiei în perioada 2012-2016, sau Cezar Preda. În tot acest timp, rapoartele comisiei, întocmite de politicieni, au fost și sunt pline de aprecieri laudative la adresa serviciului.
De exemplu, despre raportul SRI pe 2019, comisia de control scrie entuziasmată: „Comisia a constatat că Serviciul Român de Informaţii şi-a îndeplinit cu succes obiectivul major pe domeniul contraterorismului, neexistând niciun atentat terorist pe teritoriul României.”
Cristian Pîrvulescu: Un moment dificil pentru democrație, care ne trimite spre Rusia putinistă
În protestul lor împotriva modificărilor legilor securității, 13 ONG-uri susțin că „este inacceptabilă limitarea puterii Parlamentului în privința controlului serviciilor de securitate, iar adâncirea simbiozei între șeful statului și șeful SRI nu face decât să sporească tentația puterii și a impunității”.
Profesorul și politologul Cristian Pîrvulescu este foarte aspru în criticarea acestor inițiative venite dinspre serviciile secrete, dar de care clasa politică nu s-a delimitat până acum.
„Cel mai grav lucru este că aceste proiecte de lege scot pur și simplu serviciile de informații de sub controlul parlamentului, ceea ce este un revers democratic foarte dur. România începuse deja de ceva vreme să aibă tentații iliberale, se părea că după 2019 momentul fusese depășit, dar uite că nu este așa. Contextul geopolitic poate justifica o tendință de genul acesta, dar legea nu este făcută pentru acest context, ci pentru o situație normală”, spune profesorul.
Serviciile devin o castă ce beneficiază de foarte multe privilegii și care poate să controleze societatea.
Acesta descrie situația ca fiind una „dramatică” și care „trimite România spre Rusia putinistă și Ungaria orbanistă, nici pe departe spre Occident.”
„Este un moment foarte dificil pentru democrația românească, la fel de dificil ca cel din 2017, cu OUG 13. Atunci era vorba de impunitatea politicienilor, acum de impunitatea serviciilor de informații, care devin o castă ce beneficiază de foarte multe privilegii și care poate să controleze societatea”, spune Cristian Pârvulescu pentru Europa Liberă.
Extragerea serviciilor de informații de sub autoritatea legislativului are loc și într-un alt punct important: demiterea directorului SRI.
Dacă până în prezent șeful SRI putea fi eliberat din funcție doar de către parlament, în ședința comună a celor două camere, la propunerea președintelui României, sau a cel puțin o treime din numărul deputaților ori senatorilor, pe viitor s-ar putea ca această posibilitate să nu mai existe.
Proiectul de lege în discuție spune că demiterea șefului SRI se va face la propunerea președintelui, dar este suficient avizul comisiei speciale de control.
Dispare astfel votul plenului parlamentului. La fel dispare și prevederea potrivit căreia demiterea poate fi inițiată de o treime din numărul parlamentarilor.
Iohannis își întărește prerogativele în tandem cu serviciile
Din aceste proiecte de lege se observă o întărire a prerogativelor prezidențiale în ce privește serviciile secretele și securitatea națională.
De pildă, în afara faptului că demiterea șefului SRI rămâne practic la latitudinea președintelui, procurorii pot intra într-un sediul al serviciilor secrete doar cu aprobarea șefului CSAT, adică a președintelui. În plus, ofițerii SRI pot fi anchetați doar de procurori special desemnați, exact așa cum se întâmplă cu magistrații.
Totodată, președintele își întărește prerogativele, potrivit proiectelor de lege, și prin faptul că va avea drept de veto în Consiliul Suprem de Apărare a Țării în cazul în care nu există consens.
Este o modificare importantă pentru că printre atribuțiile CSAT sunt acelea de a promova strategiile de securitate, militară și de ordine publică, instituirea stării de asediu sau a stării de urgenţă, declararea mobilizării parţiale sau generale a forţelor armate, declararea stării de război şi încetarea sa.
Dar, mai ales, CSAT avizează proiectele guvernului în domenii-cheie:
- propunerile de buget ale instituţiilor cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale;
- alocaţiile bugetare destinate ministerelor şi serviciilor cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale;
- structura organizatorică, efectivele şi regulamentele de funcţionare ale Serviciului Român de Informaţii, Serviciului de Informaţii Externe, Serviciului de Telecomunicaţii Speciale şi Serviciului de Protecţie şi Pază;
- conturile anuale de execuţie bugetară a cheltuielilor operative destinate realizării siguranţei naţionale, ale instituţiilor cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale, după aprobarea rapoartelor asupra activităţii desfăşurate de acestea.
Iar hotărârile CSAT, potrivit legii, „sunt obligatorii pentru autorităţile administraţiei publice şi instituţiile publice la care se referă. Acestea răspund, în condiţiile legii, de măsurile luate pentru punerea lor în aplicare”.
Prezidențializarea și militarizarea regimului
Dacă modificările propuse în lege trec de parlament, președintele va putea să-și impună punctul de vedere în ce privește alocările bugetare pentru serviciile secrete chiar dacă ceilalți membri ai CSAT nu sunt de acord.
Sau, asupra unor privatizări, chestiuni care nu o singură dată au ajuns în discuția CSAT și în privința cărora au existat neînțelegeri în trecut.
Profesorul și politologul Cristian Pîrvulescu spune că asistăm la „o schimbare de regim prin intermediul unor legi”.
„O întărire a puterilor președintelui nu ar fi o problemă dacă ar exista un control parlamentar și civic. Președintele profită în egală măsură de acest context geopolitic pentru a întări poziția prezidențială pentru ultimii doi ani și jumătate de mandat. În principiu nu acest președinte va profita cel mai mult de acest lucru, ci următorii. Vorbim de prezidențializarea regimului din punctul acesta de vedere”, spune pentru Europa Liberă Cristian Pârvulescu.
De reținut însă că în mandatul PSD, în perioada regimului Liviu Dragnea, preorgativele președintelui au fost reduse considerabil, în special în zona de justiție, cu binecuvântarea Curții Constituționale.
Legile siguranței naționale au împlinit 30 de ani, sunt vechi din primul mandat al lui Ion Iliescu, iar toate încercările de modificare au fost un eșec.
În 2006, pachetul de proiecte trimis în parlament de cabinetul Tăriceanu, în primul mandat al lui Traian Băsescu, a fost un eșec și din cauza neînțelegerilor dintre cei doi.
În 2016, însuși președintele Klaus Iohannis anunța, după o rundă de consultări cu partidele, că legile securității sunt învechite și neadaptate și că vor fi două pachete de legi noi.
Primul, format din legea de combatere a terorismului, legea privind cartelele prepay și legea cybersecurity, în fază avansată, și un al doilea format din legile privind serviciile de informații, pentru care președintele a propus o comisie în Parlament. Klaus Iohannis.
„Am atins o chestiune foarte importantă numită controlul parlamentar. Am pornit discuția, desigur, de la comisiile care controlează serviciile secrete și am reușit să ajungem la o discuție foarte serioasă pe controlul parlamentar la modul general. Cu toții ne dorim un Parlament puternic, unul care exercită efectiv și eficient controlul parlamentar nu numai pentru servicii secrete, ci și pentru celelalte instituții care se afla sub control parlamentar”. - Klaus Iohannis, 2016.
De atunci au trecut aproape șase ani, iar legile au rămas neschimbate, activitatea comisiilor parlamentare care controlează serviciile secrete este în continuare tot formală.
Ce amenință securitate națională. Educația da, corupția nu
Strategia Națională de Apărare a Țării pentru perioada 2020 – 2024, adoptată de CSAT în iunie 2020 și votată de parlament, a eliminat aproape complet corupția din rândul amenințărilor, riscurilor și vulnerabilităților interne.
Noua strategie a eliminat din sarcina serviciilor secrete strângerea de informații despre fenomenul corupției.
A fost o schimbare radicală de abordare față de precedenta strategie, propusă de Iohannis în 2015, în care corupția era menționată ca unul dintre marile pericole la adresa securității naționale.
Din proiectul de lege privind activitățile de informații și contrainformații aflat acum în discuție, se vede însă o cu totul altă abordare - lista amenințărilor a fost extinsă la aproape toate domeniile de activitate. Astfel, în această categorie au fost incluse suplimentar față de strategia în vigoare:
- criminalitatea organizată,
- sistemul de administrație,
- sistemul de sănătate,
- sistemul de educație,
- sistemul sanitar,
- patrimoniul cultural,
- infrastructurile critice din comunicații și tehnologia informației,
- interesele financiare, energetice, economice ale României.
