Mult timp de la invazie, chiar în declarații publice asumate la nivel înalt, autoritățile ruse au negat evidența: invazia nu exista, era doar o temă vehiculată de Occidentul ostil și de „neonazișii” ucraineni.
Propagandiști ai televiziunii publice ruse analizau imagini „în direct” ale unor așa-zise camere video din orașele Ucrainei care arătau că țara nu este bombardată, că cerul este senin și țara „soră” nu este invadată de „măreața” Rusie.
De altfel, sunt celebre declarațiile halucinante făcute de ministrul de externe rus, Serghei Lavrov, care spunea pe 10 martie, la două săptămâni de la momentul atacării Ucrainei, că Rusia nu a invadat Ucraina și că nu intenționează să o facă.
Despre maternitatea din Mariupol nu doar că susținea că nu a fost bombardată, dar că a fost o înscenare a „naziștilor” ucraineni pentru că spitalul ar fi fost evacuat și transformat în bază militară a acestora. Nu a contat că însăși OMS a infirmat, susținând că spitalul era marcat pe harta structurilor medicale active din Ucraina.
După cum nici atrocitățile de la Bucea și uciderea cu premeditare a civililor, torturați și împușcați cu mâinile legate la spate, și violurile făcute de armata rusă nu au existat, potrivit acelorași declarații ale oficialilor ruși care au continuat să spună că sunt „înscenări” ale Ucrainei, așa cum a susținut reprezentantul rus la ONU, Vasili Nebenzia.
The New York Times a analizat imaginile din satelit de la Bucea, acolo unde peste 300 de cadavre ale civililor au fost găsite pe străzi, în gropile publice, dar și în subsolurile unor clădiri bombardate, cu urmă de tortură sau de viol și cu mâinile legate la spate și a confirmat comiterea atrocităților de armata rusă.
La rândul său, portalul Meduza a obținut fișiere care conțin videoclipuri de înaltă rezoluție filmate cu o dronă care înfățișează cartierele sudice ale orașului Bucea, localitatea aflată la marginea Kievului, și care confirmă că atrocitățile au fost comise de armata rusă.
Între timp au apărut și filmări ale execuțiilor din stradă, imortalizate de camerele de luat vederi de pe stradă, furnizate tot de The New York Times.
De 100 de zile propaganda rusă vorbește de „operațiunea specială” și de continuarea ei până când obiectivele sale vor fi îndeplinite.
Chiar vineri, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov a reluat tema continuării operațiunii până când „obiectivele” sale vor fi îndeplinite.
De partea Ucrainei
Vineri, personalități europene și mondiale și-au postat pe Twitter sprijinul pentru Ucraina pentru a marca cea de-a 100-a zi de când Vladimir Putin a ordonat trupelor sale să invadeze țara.
Președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a spus că UE este alături de Ucraina și că curajul poporului ucrainean „impune respectul și admirația noastră”.
Șeful politicii externe al UE, Josep Borrell,a declarat că UE va continua să fie alături de Ucraina până la victoria acesteia „asupra agresiunii ruse”.
Premierul Estoniei, Kaja Kallas, a condamnat războiul „extins, genocid” al Rusiei din Ucraina și a spus că sprijinul trebuie să continue până când „justiția va prevala”.
Viceprim-ministrul Republicii Moldova, Nicu Popescu,a declarat că ţara sa este „ferm” alături de Ucraina în sprijinul „suveranităţii şi integrităţii teritoriale a acesteia”.
Președintele Georgiei, Salome Zourabicivili, a declarat că Ucraina a demonstrat că poate „înfrânge o putere percepută cândva ca invincibilă” și că „Europa și lumea civilizată au dat dovadă de unitate în fața provocării”.
Ministrul suedez de externe, Ann Linde, a promis că „presiunea asupra Rusiei va crește până la încetarea agresiunii”.
Prim-ministrul Regatului Unit, Boris Johnson, a declarat că sprijinul pentru Ucraina „nu va înceta niciodată” până în momentul în care ucrainenii se vor putea „bucura de pacea și libertatea pe care le merită eroismul lor”.
Ministrul de externe al Islandei, Thórdís Gylfadóttir, a declarat că ultimele 100 de zile de „rău și distrugere” Rusiei au fost întâmpinate cu „rezistență eroică” de către poporul Ucrainei.
Secretarul de stat al SUA, Antony Blinken, a lăudat „curajul și determinarea” Ucrainei în apărarea împotriva forțelor invadatoare ale Rusiei.
Ministrul de externe al Canadei, Mélanie Joly, a spus simplu că 100 de zile de război sunt „prea multe”.
Ce s-a întâmplat în urmă cu 100 de zile
Pe 23 februarie, cu o zi înainte ca Rusia să invadeze, nedeclarat și neprovocat, Ucraina, cel mult se vorbea despre o încercare a Rusiei de schimbare a puterii din Ucraina, prin agenți de influență pe care Moscova i-ar putea instala la un moment dat la conducerea țării vecine.
Iar despre potențiala victorie rapidă a Rusiei în cazul unei invazii nici nu exista îndoială, fie și pentru că raportul de forțe dintre cele două armate era, cum bine se știe, de 1 la 10, tot așa cum puterea terestră și cea nucleară a Rusiei este covârșitoare în raport cu cea care-și cedase arsenalul nuclear prin Memorandumul de la Budapesta, din 1994.
Un președinte rus, vizibil furios după încă o rundă de sancțiuni ale SUA, a apărut la televizor cu câteva zile înainte, rostind un monolog halucinant în care vorbea de schimbarea regimului la Kiev.
Liderul de la Kremlin părea sigur că omologul său ucrainean va părăsi Kievul, la fel cum președintele Afganistanului, susținut de SUA, părăsise Kabulul. Tot la fel de sigur părea și că, așa cum se întâmplase în 2014, la invadarea Crimeei, reacția Occidentului va fi una cel mult formală și că Vestul nu se va mobiliza pentru a-l pedepsi.
100 de zile mai târziu, planurile lui Putin pentru o paradă a victoriei la Kiev au fost puse în așteptare pentru o perioadă nedeterminată, remarcă CNN într-o analiză dată publicității vineri.
Moralul ucrainean nu s-a prăbușit. Trupele ucrainene, echipate cu armament antitanc modern livrat de SUA și aliații săi, au devastat coloanele blindate rusești. Rachetele ucrainene au scufundat crucișătorul cu rachete ghidate Moskva, mândria Flotei Ruse de la Marea Neagră, iar aeronavele ucrainene au rămas în aer, împotriva tuturor prognozelor.
La sfârșitul lunii martie, armata rusă a început să-și retragă trupele bătute din jurul capitalei ucrainene, susținând că și-au mutat atenția către capturarea regiunii Donbas din estul țării. La trei luni de la invazia sa, Rusia nu mai pare să țintească un război scurt și victorios în Ucraina și nici nu pare să fie capabilă să realizeze unul.
Pronosticul
Asta înseamnă că Rusia pierde? Este tentant să faci un instantaneu al situației dintr-o anumită zi și să tragi concluzii generale.
Ucrainenii au reușit să omoare generali ruși într-un ritm uluitor. Moscova a fost nevoită să-și reorganizeze comanda militară după dezordinea inițială, iar victimele rusești, oricât de evazive ar fi cifrele oficiale, sunt șocant de mari.
Dar Rusia controlează acum o semilună de teritoriu ucrainean care se întinde din jurul celui de-al doilea oraș al Ucrainei, Harkov, continuă prin orașele separatiste Donețk și Luhansk și ajunge spre vest până la Herson, formând un pod de uscat care leagă peninsula Crimeea, anexată forțat de Rusia în 2014, cu regiunea Donbas.
Principala direcție de efort a Rusiei este acum în regiunea Donbas, unde lucrurile s-au așezat într-un război de uzură. Luptele recente s-au concentrat în jurul Sievierodonețk, un oraș industrial în care forțele ucrainene dețin ultima fâșie din regiunea Luhansk.
Trupele ucrainene au cedat recent cea mai mare parte din Sievierodonețk rușilor. Căderea orașului va fi o pierdere simbolică, dar una despre care analiștii militari spun că scutește forțele ucrainene de acolo de un asediu prelungit.
„Kievul ar fi putut angaja mai multe rezerve și resurse pentru apărarea Sievierodonețk”, iar faptul că nu a făcut-o a atras multe critici, a remarcat Institutul pentru Studiul Războiului din SUA într-o analiză recentă.
„Atât decizia de a evita angajarea mai multor resurse pentru salvarea Sievierodonețk, cât și decizia de a se retrage, au fost corecte din punct de vedere strategic, oricât de dureros ar fi”, arată sursa citată.
În mijlocul ofensivei de pe Severodonețk, Olexandr Motujianik, purtătorul de cuvânt al ministerului ucrainean al apărării, a declarat că forțele ruse „încercă acum să încercuiască trupele noastre în regiunile Donețk și Luhansk” și se regrupează pentru a lansa o ofensivă în direcția Sloviansk, un oraș strategic care ar putea deveni punctul central al următoarei bătălii.
Bătăliile din estul Ucrainei se duc pe un teren mult mai deschis decât mediul urban mai dens din jurul Kievului. Asta explică urgența cu care ucrainenii au cerut arme mai grele - în special sisteme de artilerie care pot lovi ținte la distanțe mai mari - de la SUA și aliații săi.
Președintele Joe Biden a anunțat miercuri că SUA vor trimite sisteme de rachete mai avansate, inclusiv sistemele de rachete de artilerie de mare mobilitate, cu muniții care pot lansa rachete la aproximativ 70-80 de kilometri, o rază de acțiune mult mai mare decât orice a fost trimis Ucrainei până în prezent.
Aceasta este o veste binevenită pentru Kiev, dar ofensiva Rusiei în est se desfășoară pe o scădere a interesului presei și publicului occidental de la știrile despre război. Or, pe acest tip de uzură a interesului se bazează și Putin, mai ales în contextul în care costurile energiei și ale produselor de bază au fost exacerbate de războiul din Ucraina.
Zelenski, atuul
Liderul ucrainean Volodimir Zelenski a fost permanent unul dintre cele mai mari atuuri ale Ucrainei în războiul informațional purtat în paralel cu cel din teren.
El a avut o serie de apariții virtuale în fața parlamentelor de pe tot globul, în care le-a amintit liderilor mondiali, care ar putea fi tentați să trateze cu îngăduință agresiunea lui Putin împotriva țării vecine, că Ucraina nu are de ce să cedeze din teritoriul său și că poporul ucrainean este singurul care trebuie să-și decidă soarta.
În aparițiile lui Zelenski cu soldați și civili ucraineni răniți, liderul ucrainean își face selfie-uri și proiectează un stil de conducere cald și uman, eliberat de orice formalism. Așa cum era, de altfel, și înainte.
Stilul său contrastează total cu singura vizită publică a liderului rus la un spital militar: Putin, într-un halat supradimensionat, s-a întâlnit cu soldați și ofițeri răniți, formali sau chiar drepți în fața comandantului șef.
Putin, însă, care a ghilotinat orice opoziție internă, politică, civică sau din partea presei, nu se confruntă cu aceeași presiune internă ca și Zelenski. Nikolai Patrușev, șeful Consiliului de Securitate al lui Putin, a declarat recent că forțele rusești nu au termene limită în Ucraina, sugerând că Putin are o cronologie ceva mai relaxată pentru războiul din Ucraina. În schimb, ucrainenii se tem că poate apărea oboseala internațională, ceea ce ar putea determina guvernele țărilor care fac presiuni asupra Rusiei să devină mai concesive cu Putin.
„Tu ai ceasurile, dar noi avem timp” spune o zicală atribuită unui luptător taliban capturat de forțele SUA și care exprimă postura SUA în războiul din Afganistan, expresie a faptului că cele două forțe au funcționat pe orizonturi politice și cronologii diferite și că insurgenții nu trebuiau decât să supraviețuiască, nu să învingă în raport cu SUA, superioare din punct de vedere tehnologic.
Pentru a reutiliza această expresie, factorul decisiv în Ucraina ar putea fi cine are timp: un dictator rus care probabil va deține puterea până moare sau un popor ucrainean care luptă pentru supraviețuirea națională.
De la Kiev, președintele ucrainean a publicat vineri un clip filmat în același loc din care, la o zi de la invazie, pe 25 februarie, avea să transmită că nu a plecat din țară și că rămâne să apere Ucraina.
Din fața biroului prezidențial ucrainean, din centrul capitalei ucrainene, Volodimir Zelenski le-a pronunțat numele celor patru oficiali, la fel ca în urmă cu trei luni.
„Forțele armate ale Ucrainei sunt, de asemenea, aici. Poporul nostru este aici. Apărăm Ucraina de 100 de zile deja. Victoria va fi a noastră. Glorie Ucrainei!”
La o zi de la invadarea Ucrainei, Volodimir Zelenski a primit oferta unor lideri occidentali de a fi extras din Kiev și evacuat undeva, într-o țară occidentală, la adăpost, mai ales după ce s-a aflat de comanda dată de Moscova pentru capturarea sa. „Am nevoie de muniție, nu de o plimbare”. Iar de atunci asta a făcut întruna: a cerut arme pentru a-și apăra poporul și sancțiuni pentru a slăbi mașina de război a Rusiei.
Jumătate dintre ucrainenii plecați în țările UE s-au întors acasă
5,3 milioane de cetățeni ucraineni au fugit în țările UE de la începutul războiului din februarie. Numărul total de persoane strămutate care au intrat în UE, inclusiv cetățeni non-ucraineni, este de 7 milioane.
În ultimele săptămâni, mai mulți oameni s-au întors în Ucraina decât au părăsit țara.
În perioada 25 – 31 mai, aproape 260 000 de ucraineni au ieșit din UE.
În total, 2,3 milioane de ucraineni s-au întors în țara natală de la începutul războiului, arată Frontex.
Începând cu 23 mai, numărul persoanelor strămutate intern din Ucraina a scăzut pentru prima dată conform observațiilor OIM.
Numărul total este estimat acum la 7,1 milioane, reprezentând o scădere de 11% față de 3 mai.
Polonia și România continuă să înregistreze cel mai mare număr de sosiri, 147 000 și, respectiv, 32 800 de refugiați ucraineni trecând granițele țărilor între 25 și 31 mai.
În jur de 144 de camioane cu ajutor umanitar intră în Ucraina în fiecare zi.
