Autoritățile militare de etnie armeană din Nagorno-Karabah spun că situația din regiunea separatistă s-a stabilizat după violența forțelor azere care au provocat moartea a trei soldați și au determinat Baku să preia controlul asupra mai multor înălțimi strategice din regiunea în litigiu.
La o zi după ce fiecare parte a dat vina pe cealaltă pentru încălcările încetării focului, care au ucis un soldat azer și doi din forțele etnice armene, autoritățile militare de etnie armeană au declarat pe 4 august că, în ciuda unor focuri sporadice, „pașii pentru stabilizarea situației continuă să fie făcuți cu medierea comandamentului armatei ruse”, care supraveghează situația.
Armenia a pierdut controlul asupra unor părți ale regiunii separatiste și a șapte districte adiacente, ca parte a încetării focului intermediat de Rusia.
Se estimează că 2.000 de soldați ruși au fost dislocați pentru a monitoriza situația.
Nagorno-Karabah, care a fost sub control etnic armean timp de aproape trei decenii înainte de războiul din 2020, este recunoscut la nivel internațional ca parte a Azerbaidjanului.
Recentele încălcări ale încetării focului au atras reacții internaționale, Rusia acuzând Baku de încălcarea încetării focului, iar Statele Unite și Uniunea Europeană cerând o încetare „imediată” a ostilităților.
„Recenta creștere a tensiunilor subliniază necesitatea unei soluții negociate, cuprinzătoare și durabile a tuturor problemelor legate de conflictul din Nagorno-Karabakh”, a declarat purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat, Ned Price, într-un comunicat.
Ministerul Apărării din Azerbaidjan declară că trupele etnice armene au deschis focul pe 3 august asupra pozițiilor armatei azere din districtul Lacin, care se afla sub controlul forțelor de menținere a păcii ruse din noiembrie 2020, ucigându-l pe recrutul azer Anar Kazimov.
Autoritățile militare de etnie armeană din Nagorno-Karabah au acuzat, la rândul lor, Azerbaidjanul de o încălcare majoră a încetării focului prin utilizarea de lansatoare de grenade și drone, susținând că doi soldați etnici armeni au fost uciși și alți 14 răniți în atacuri separate.
Violența l-a determinat pe liderul separatist al regiunii separatiste, Arayik Haratiunian, să semneze un decret de mobilizare parțială.
Tensiunile etnice au crescut simțitor în ultimii ani în regiunea Nagorno-Karabah, recunoscută la nivel internațional ca făcând parte din Azerbaidjan, dar care s-a rupt de sub controlul acestuia la începutul anilor 1990.
Un război de șase săptămâni a izbucnit în toamna anului 2020. Luptele s-au soldat cu peste 6.500 de morți.
De atunci, situația de la graniță a rămas tensionată.
Liderii Armeniei, Azerbaidjanului și Rusiei au semnat în noiembrie 2020 un nou acord de încetare a luptelor în regiunea separatistă Nagorno-Karabah din Azebaidjan, primit cu proteste în capitala armeană Erevan.
Armenia și Azerbaidjan comemorează un an de la începutul războiului din Nagorno-Karabah
Acordul a fost anunțat de premierul armean Nikol Pașinian, după care a fost confirmat de președintele rus Vladimir Putin și omologul său azer Ilham Aliyev.
A fost a patra încercare de a pune capăt luptelor reizbucnite la sfârșitul lunii septembrie și care au făcut până acum mii de victime.
Trupe rusești au fost staționate în regiunea separatistă pentru a menține pacea iar președintele azer Aliyev a ținut să precizez – într-un discurs televizat – că în acord nu se vorbește despre un statut special al enclavei.
Regiunea Nagorno-Karabah se află în sud-vestul Azerbaidjanului și a fost cunoscută drept o provincie autonomă încă de dinaintea disoluției Uniunii Sovietice, când Republica Sovietică Socialistă Azerbaidjan făcea parte din aceasta.
Nagorno-Karabah se întinde pe o suprafață de 4.400 de kilometri pătrați, iar trupele republicii auto-intitulate a Nagorno-Karabahului ocupă în prezent o suprafață de 7.000 de kilometri pătrați.
Regiunea a fost ocupată de Rusia în 1813, iar în 1923 Guvernul sovietic a înregistrat-o ca pe un oblast cu o majoritate armeană a Republicii Sovietice Azerbaidjan.
În 1988, etnicii armeni au început să militeze pentru alipirea regiunii de Armenia. Azerbaidjanul s-a opus vehement împotriva acestei mișcări, iar în momentul în care Armenia și Azerbaidjan și-au câștigat independența, un război a izbucnit în provincia Nagorno-Karabah între azerii și armenii din regiune.
În anii ’90, trupele armene din Nagorno-Karabah – susținute de Armenia – au recăpătat controlul asupra unei mari părți din sud-vestul Azerbaidjanului, inclusiv asupra provinciei în cauză.
O serie de negocieri au urmat, sub influența Rusiei și a unui comitet intitulat „Grupul Minsk”.
Negocierile nu au dus la finalizarea unei rezoluții între cele două părți, dar au reușit să obțină un acord de încetare al focului în 1994, care a fost constant încălcat de-a lungul timpului.
