În ultimele luni, mai multe state din Europa au adoptat legi pentru a se asigura că populația are acces la lecții de apărare militară sau de rezistență civilă.
La finalul lunii octombrie, Polonia a introdus lecții de pregătire militară pentru tinerii din clasele a VIII-a și a IX-a. În statele baltice, civilii au opțiunea să învețe de ani de zile cum să reacționeze, să caute adăpost sau să se informeze corespunzător în caz de criză.
În România, legea nr. 270/2015 privind statutul rezerviștilor voluntari, prin care românii pot alege să se înroleze în armată, a fost adoptată zece ani mai târziu după ce a fost inițial propusă la începutul anilor 2000. Legea 446/2006 privind pregătirea premilitară voluntară a tinerilor prevede ca ministerele Apărării și Afacerilor Interne să se ocupe de organizarea și realizarea unor astfel de lecții în coordonare cu cel al Educației.
Potrivit Crucii Roșii România, principala instituție responsabilă de organizarea, încadrarea și funcționarea formațiunilor sanitar-voluntare în caz de criză sau război, interesul oamenilor față de subiect este în declin. Nadia Lazăr, expertă în comunicare de la Crucea Roșie, transmite că principalul motiv din spatele cifrelor scăzute e pandemia de Covid.
„Reducerea vulnerabilității în caz de dezastre și pregătirea comunităților pentru a face față situațiilor de urgență este un obiectiv permanent al Crucii Roșii Române”, potrivit Nadiei Lazăr.
„Anual, la nivel național organizăm cursuri gratuite pentru persoanele aflate în zone de risc, implementăm programe de creștere a rezilienței și investim în instruirea și formarea voluntarilor”.
Legile nu prevăd obligativitatea ca oamenii să ia parte la activități militare sau non-militare. Astfel de lecții sunt voluntare, însă statul ar trebui să îi încurajeze pe cetățeni să aleagă ce fel de abilități să își dezvolte nu doar în eventualitatea producerii unui conflict armat pe teritoriul țării, avertizează experții.
Primul ajutor și pregătirea civililor
Articolul 54 din legea nr. 446/2006 prevede ca pentru pregătirea civililor, statul să ia în calcul atât „pregătirea persoanelor cu atribuții de conducere din sistemul administrației publice” cât și „pregătirea premilitară a tinerilor”, cea a civililor privind modul de acțiune în situații de urgență civilă și cea de formare a unităților sanitar-voluntare.
Acordarea primului ajutor este una din cunoștințele critice pe care cetățenii ar trebui să le aibă în astfel de momente critice.
Nadia Lazăr amintește, însă, că participarea oamenilor este voluntară. Drept urmare, între 2020 și 2021, cererile de înscriere la cursurile de prim ajutor au scăzut semnificativ ca urmare a pandemiei.
Organizația, care organizează anual cursuri gratuite pentru persoanele afalate în zone de risc, programe de creștere a rezilienței și de instruire și formare a voluntarilor, spune că e nevoie ca statul să promoveze formarea și educația obligatorie a persoanelor pentru acordarea primului ajutor.
„Din punctul nostru de vedere, cel puțin o persoană pe gospodărie ar trebui să fie echipată și ar trebui să aibă abilități de salvare a vieții lor”, afirmă Nadia Lazăr. Potrivit expertei în comunicare de la Crucea Roșie, legislația pentru șoferi ar trebui, de asemenea, amendată, astfel încât aceștia să știe să acorde primul ajutor în cazul unui accident rutier.
Potrivit ultimelor date oferite în acest sens, România se afla pe primul loc în 2020-2021 la capitolul decese în trafic, înregistrând 93 de morți la fiecare milion de locuitori, în creștere față de valoarea înregistrată în 2020 (85).
Experta în comunicare precizează că, în ultimul timp, pe fondul războiului din Ucraina, cadrele didactice din România se arată din ce în ce mai preocupate de planificarea derularea de cursuri de prim ajutor în rândul elevilor.
ONG-ul din care Lazăr face parte încearcă să îi educe pe cât de mult posibil pe oamenii din zonele vulnerabile. În 2022, Crucea Roșie a organizat Caravana de Bine, prin care membrii organizației au oferit persoanelor din mediile rurale greu accesibile informații despre primul ajutor. Astfel, în intervalul februarie-octombrie 2022, peste 3.000 de persoane au luat parte la tot felul de demonstrații și sfaturi despre acordarea primului ajutor.
„Tot anul acesta, filialele de Cruce Roșie din Iași, București, Satu Mare, Ilfov și Vrancea au demarat proiecte cu fonduri europene pentru crearea unor retele de voluntari instruiți în acordarea primului ajutor și a intervenție în caz de urgență”, a punctat Nadia Lazăr.
„Elementul central pe toate formele de pregătire înseamnă o participare voluntară. Crucea Roșie are la bază voluntariatul. Rezerva militară are la bază voluntariatul”, insistă, de asemenea, generalul (r) Virgil Bălăceanu.
Cât despre sprijinirea armatei, Marta Keppe, expertă la think tank-ul american RAND Corporation și co-autoarea studiului intitulat „Rezistență civilă în țările baltice”, amintește că civilii pot contribui inclusiv prin oferirea de sprijin logistic.
„Civilii pot ajuta și fără a deveni membri ai forțelor militare. Ei pot îndeplini funcții de sprijin, cum ar fi asigurarea hranei, ajutor cu haine, ajutor pentru deplasare. Vorbim de funcții foarte importante”, spune Keppe.
Legea rezervistului voluntar
Suspendarea serviciului militar obligatoriu în 1 ianuarie 2007, în urma adoptării în 2005 a Legii privind suspendarea pe timp de pace a serviciului militar obligatoriu şi trecerea la serviciul militar pe bază de voluntariat a avut loc ca parte din eforturile de reformare a armatei. România era la momentul respectiv stat membru NATO de aproximativ 3 ani de zile.
În paralel, Polonia a renunțat la serviciul militar obligatoriu în 2009, însă a adoptat imediat legea rezervistului voluntar, prin care cei dornici să facă armata aveau șansa să participe la programele militare fără a urma o școală militară.
Legea vizează persoanele cu vârsta cuprinsă între 18 și 55 de ani pentru cei care optează pentru cadre militare rezerviști voluntari. Pentru cei care optează să devină soldați și gradați rezerviști voluntari, vârsta este între 18 și 50 de ani.
Virgil Bălăceanu transmite că situația a stat diferit în România, unde legea rezervistului voluntar a fost adoptată abia în 2015 și implementată doi ani mai târziu, în 2017.
„A așteptat în sertarele comisiei de apărare din Senat ani de zile, când normal trebuia adoptată pe modelul polonez, în anul în care s-a suspendat serviciu militar obligatoriu”, transmite Bălăceanu la Europa Liberă România.
Generalul în rezervă spune că legea are rolul de a putea înlocui rezerva compusă din bărbații care au efectuat stagiul militar până în 2007, armata obligatorie a încetat.
Potrivit ultimelor date din cartea „The Military Balance 2022”, publicată de Institutul Internațional pentru Studii Strategice, România avea 71.500 de membri ai personalului activ. Dintre aceștia, 35.500 făceau parte din armata terestră, 6.800 din armata navală, 11.700 erau personal aerian și alți 17.500 erau personal de tip joint.
România mai numără, de asemenea, 55.000 de rezerviști, mare parte dintre ei civili trecuți de prima tinerețe, având în vedere că ultimii rezerviști au efectuat armata obligatorie în urmă cu un deceniu și jumătate.
Virgil Bălăceanu transmite că puțini rezerviști au luat parte la exercițiile militare ce trebuie organizate în mod constant pentru a asigura pregătirea lor fizică. În octombrie, Ministerul Apărării Naționale și Administrația Națională a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale în județele Dolj și Vâlcea au organizat exercițiul de mobilizare MOBEX, la care au luat participat o parte din rezerviștii cuprinși în planurile de mobilizare.
Noua lege adoptată în 2015 nu s-a dovedit a fi, însă, suficient de motivantă pentru românii care doreau să efectueze armata. Între 2017 și 2020, indemnizația rezervistului voluntar era de 10% din solda de funcție pentru care era încadrat.
Acest lucru, spune Bălăceanu, a dus la un grad de recrutare sub 10% față de cei peste 8.000 de rezerviști voluntari planificați inițial. După amendarea indemnizației la 30%, cifrele de recrutări au început să crească. Generalul în rezervă transmite că autoritățile române reușiseră la finalul lunii octombrie să recruteze doar o optime din cifra inițial propusă.
„Să sperăm că, în perioada următoare, corpul rezerviștilor voluntari va fi luat în considerare mai mult de către cetățenii noștri și numărul celor selecționați va fi cât mai aproape de ceea ce se planifică în fiecare an și se bugetează în fiecare an de către Ministerul Apărării”, a punctat Bălăceanu.
Cât despre pregătirea premilitară a tinerilor cu vârsta minimă de 15 ani, prevăzută în Articolul 58 al legii nr. 446/2006, măsuri concrete nu au fost luate încă de MApN. Contactat de Europa Liberă, Ministerul Educației a transmis că „activitățile ... pentru protecție civilă, de educație pentru sănătate și de voluntariat” sunt stabilite de consiliul profesoral al unității de învățământ.
Cât despre noțiunile de prim ajutor, acestea se regăsesc atât în trunchiul comun (disciplinele obligatorii) cât și în curriculumul adoptat la nivelul fiecărei școli, la nivelul materiilor opționale precum „Educație pentru Sănătate”.
Europa Liberă a contactat MApN pentru a obține un punct de vedere, însă nu a primit un răspuns până la data publicării articolului.
Cum se procedează în alte țări?
Țările baltice oferă un model de participare civilă în acte de rezistență militare și non-militare cu ajutorul activităților civice și a ONG-urilor.
Istoria zbuciumată a celor trei țări de la început de secol 20, alături de ocupația sovietică care a durat până în 1991, le-a determinat să adopte un model de apărare civilă bazat pe reactivitate și cooperare.
Potrivit studiului „Rezistență civilă în țările baltice”, realizat de RAND Corporation, în toate cele trei țări, oficiali ai ministerelor Apărării și din armată efectuează vizite în școli și în centrele comunitare, unde le vorbesc elevilor despre istoria și rezistența celor trei țări în fața unor agresori mai mari. În cărțile publicate, autorii subliniază deseori istoria apărării civice, dând ca exemple reziliența națională și dorința de libertate.
În Estonia, spre exemplu, sunt prevăzute în programa școlară lecții despre „apărare teritorială și securitate” pentru elevii cu vârsta cuprinsă între 16 și 17 ani, în timp ce în Letonia, elevii claselor a zecea și a 11-a învață au ca subiect de predare „Apărarea Națională”.
Alături de educația în scop militar, guvernele țărilor baltice țin cursuri de informare cu privire la diverse situații de criză pentru politicieni, funcționarii din guvern, reprezentanții instituțiilor de învățământ, membrii ONG-urilor și jurnaliști.
Exemplele de rezistență civilă sunt multiple. Marta Keppe identifică mai multe beneficii, printre care tactice și strategice. Potrivit lui Keppe, unul din câștigurile aduse societății este faptul că oamenii capătă rezistență psihică în fața nu doar a unui conflict militar, ci și în circumstanțele unor dezastre naturale sau provocate de om cu care ar putea să se confrunte.
„În eventualitatea producerii unui război, civilii pot contribui la apărarea țării inclusiv prin a se alătura în luptă forțelor militare. Statele baltice, spre exemplu, pun accent sporit pe clarificarea felurilor în care oamenii care au pregătire fizică și sunt dornici și capabili să lupte își pot apăra țara”, transmite Keppe.
Serviciul militar în statele baltice
În Estonia, spre exemplu, serviciul militar este obligatoriu, iar în fiecare an aproximativ 3.500 de rezerviști iau parte anual la exercițiile militare desfășurate în acest sens.
Armata a redevenit obligatorie în Lituania în 2016, iar bărbații cu vârstele cuprinse între 18 și 23 de ani pot fi chemați prin intermediul unei loterii electronice să-și îndeplinească serviciul militar.
Iar în Letonia, un nou proiect de lege a fost adoptat în septembrie ce prevede armata obligatorie pentru bărbați începând cu 1 septembrie 2023.
În 2015, Estonia a organizat un exercițiu la nivel național prin care reprezentanții ONG-urilor și cei din sectorul privat au explorat ce măsuri legale pot lua pentru rezolvarea unor situații de criză, precum incidente cibernetice la scară largă, otrăviri în masă, întreruperea furnizării de energie electrică, tulburări în masă sau atacuri asupra infrastructurii cheie.
Autoarea laudă, de asemenea, exemplul Ucrainei, unde civilii s-au mobilizat să ajute armata în a se opune invaziei rusești. În imaginile de la începutul războiului, mai mulți oameni erau surprinși fie hărțuindu-i pe soldații ruși pe stradă, fie făcând cocktailuri molotov pentru a fi folosite ulterior împotriva armatei ruse.
„Ucraina este un exemplu fantastic în ceea ce privește valoarea strategică și politică adusă de rezistența civilă”, explică Marta Keppe. „Populația țării s-a unit cu adevărat, iar înverșunarea lor le-a adus și mai mult sprijin extern din partea țărilor occidentale.”
Iar nevoia unei unități similare cu cea din Ucraina e cu atât mai urgentă cu cât tensiunile dintre NATO și Rusia se află într-un moment de escaladare.
„În general, vorbim de o abordare similară (în Estonia, Letonia și Lituania, n.r.) în care toate părțile societății sunt implicate în înțelegerea apărării naționale din diferite motive”, spune experta în apărare civilă. „Unul din ele constă în faptul că teritoriile statelor baltice oferă puțină profunzime strategică. Tocmai de aceea, e important ca cetățenii lor să fie activi și să reacționeze în mod rapid (în cazul unui război, n.r.)”, a continuat ea.
Atât statele baltice cât și Polonia au graniță directă cu Federația Rusă. Estonia, Letonia și Lituania au o suprafață combinată de 175.228 de kilometri pătrați, de aproape o sută de ori mai mică decât cea a Rusiei.
În studiul ei, Marta Keppe amintește, în plus, de importanța folosirii rețelelor de social media în rândul civililor pentru a raporta abuzurile și crimele de război comise în cazul unei invazii militare.
„În Ucraina, oamenii i-au filmat pe soldații ruși. Aceste acte ajută la misiunile de recunoaștere ulterioare ale armatei”, a precizat Keppe.
