România a avut una dintre cele mai mari creșteri economice din UE în primele nouă luni ale anului 2022: de 4,7%, potrivit datelor Eurostat publicate săptămâna aceasta.
Pe de altă parte, Institutul Național de Statistică (INS) a stârnit un val de indignare după ce recent a revizuit drastic creșterea economică pe care o anunțase inițial pentru primul trimestru din 2022 și față de care mai mulți economiști aveau, oricum, rezerve.
Astfel, creșterea economiei românești din primul trimestru al anului 2022, față de trimestrul anterior, nu ar fi fost de 5,3%, ci de doar 1,5%, instituția explicând revizuirea prin schimbarea metodei de calcul.
În același timp, rata inflației se menține peste 15% în luna octombrie, în foarte ușoară scădere față de septembrie, iar BNR prognozează că aceasta va sări de 16% la final de an.
Efectele inflației
Companiile au resimțit inflația galopantă din acest an în primul rând prin creșterea prețurilor la utilități și la carburanți, dar și ca scădere a volumului de vânzări, chiar dacă, pe fondul creșterilor de preț, vânzările totale au crescut - spun reprezentanții mediului de afaceri consultați de Europa Liberă.
După prețul energiei - al cărei efect îl vor resimți în special companiile în care consumul de utilități are o pondere mare în costurile totale - inflația este a doua mare problemă pe care acestea o resimt, subliniază directorul executiv al Confederației patronale Concordia, Radu Burnete.
Confederația grupează 15 federații patronale din domenii precum: energie, petrol și gaze, dar și IT, transporturi, industria hotelieră și cea a mobilei.
„Nu vorbim de recesiune, dar noi vedem că activitatea economică încetinește. Asta înseamnă mai puține comenzi, cumpărături, inclusiv în retail. Chiar dacă vedem pe cifre nominale că vânzările au crescut, asta s-a întâmplat pentru că prețurile au crescut, dar volumele efective au scăzut”.
Ideea este susținută și de președintele patronatelor din industria alimentară și a băuturilor Romalimenta, Sorin Minea.
Faptul că societățile comerciale, procesatori și retaileri și-ar fi mărit profiturile odată cu creșterile de preț e doar o impresie, spune el.
„Din datele statistice vedem că vânzările industriei alimentare au crescut cu 15%, dar prețurile au crescut cu 20%. Dintr-o aritmetică simplă rezultă că industria s-a contractat, nu a crescut, nu? Nu putem vorbi de creștere a profitului, industria alimentară nu este o industrie subvenționată precum agricultura. S-au dat și se vor mai granturi, ajutoare pentru industria alimentară, ca și în alte părți ale Europei, dar industria alimentară a avut pierderi”, spune el.
Confruntat cu scăderea puterii de cumpărare a consumatorilor, companiile din industria alimentară, dar și din retail, au două soluții, după cum arată deja liderii marilor rețele comerciale internaționale, a subliniat președintele Romalimenta: fie cresc prețurile, lucru care scade consumul produselor respective, fie le mențin la un preț acceptabil, scăzând calitatea materiei prime.
În construcții, Ordonanța de Urgență a Guvernului (OUG) din luna aprilie, care a introdus unele formule de indexare a devizelor de plată pentru investițiile finanțate din bani publici, a produs doar parțial efecte.
„Formula nu a mulțumit întru totul firmele, pentru că la scumpirea materialelor din prezent să execuți proiecte contractate la prețurile de acum 2-3 ani e imposibil”, a spus și Cristian Pârvan, președintele Patronatului Investitorilor Autohtoni (PIAROM).
„Sunt anumite materiale, cu pondere mare in construcție, dar care au și înregistrat majorări considerabile de preț, cum este cazul fier-betonului, iar formulele actuale de ajustare acoperă doar parțial aceste fluctuații”, semnala recent și Cătălin Vișan, managerul companiei de construcții Concelex, într-un interviu publicat de revista Agenda Construcțiilor.
Firmele nu știu clar cât vor plăti pe kilowatul de energie
Creșterea prețurilor la energia electrică și bâlbele legate de măsurile finale de plafonare, în special cele adresate mediului economic, sunt în prezent principalele provocări care apasă „pe umerii” companiilor.
„Cea mai mare dificultate este legată de prețul energiei, iar primul lucru pe care trebuie să îl facă guvernanții este să ia niște măsuri clare legate de prețul energiei. Discutăm deja de după OUG 119 din septembrie că piața e blocată, că sunt probleme; s-a dat un nou OUG săptămâna trecută, dar e doar o bucată din soluție, mai sunt lucruri de discutat în parlament. Avem nevoie pe zona aceasta a energiei să luăm niște decizii clare, or nu există claritate în clipa de față”, a declarat pentru Europa Liberă Radu Burnete, directorul executiv al Confederației Patronale Concordia.
Ordonanța 119 adoptată de Guvern pe 1 septembrie plafona la 1 leu / kwh prețul energiei electrice pentru IMM-uri dar și pentru firmele din domeniul industriei alimentare, însă doar pentru 85% din consum.
De plafonare pentru consumul integral beneficiau, doar entitățile private și cele publice de tipul spitalelor, instituțiilor de învățământ și al altor firme prestatoare de servicii sociale.
După dezbateri în parlament și amendamente venite inclusiv din partea ANRE, Guvernul a modificat documentul amintit cu o altă Ordonanță care stabilește mecanismul de achiziție al energiei.
Prețul pentru IMM-uri rămâne la 1 lei / kwh, iar ca noutate a fost introdusă plafonarea și pentru companiile mari, la 1,3 lei / kwh, după cum a anunțat și premierul Nicolae Ciucă.
Forma finală în care vor fi adoptate (sub formă de lege) cele două ordonanțe trebuie încă dezbătută și votată în Parlament. Companiile așteaptă cu înfrigurare clarificările, pentru a estima și prețurile pe care le vor practica la produse.
„Știam că industria alimentară, la fel ca IMM-urile, va plăti 1 leu / kwh, dar acum, cu noile modificări, mi-e imposibil să știu ce prețuri la produse voi avea din ianuarie, câtă vreme nu știu cât voi plăti pe energie: 1 leu sau 1,3 leu /kwh, se aplică sau nu acea derogare pentru industria alimentară?”, spune Sorin Minea, președintele Federației Patronatelor din Industria alimentară Romalimenta și patron al producătorului de mezeluri Angst.
El spune că incertitudinile legate de măsurile guvernului se numără printre principalele probleme cu care se confruntă mediul de afaceri.
După ședința guvernului de miercuri, 17 noiembrie, ministrul Finanțelor, Adrian Câciu, a spus că mecanismul adoptat de Guvern săptămâna trecută - ce trebuie însă legiferat în Parlament - stabilește plafoane fixe la energie pentru doi ani pentru mediul economic.
Plafonarea la energie, stimul pentru creșterea salariului minim
Asta va atenua costurile suplimentare pe care companiile le-ar suporta odată cu creșterea salariului minim brut de la 1 ianuarie.
„Creșterea costurilor generate de salariul minim trebuie văzută în raport cu scăderea costurilor indirecte, generate de menținerea prețurilor la utilități, la un nivel care să nu schimbe ponderea costurilor în total cifră de afaceri pentru fiecare tip de sector”, a spus Adrian Câciu.
Propunerea Guvernului de creștere a salariului minim brut de la 2.550 de lei la 3.000 de lei brut, în care să fie inclusă și o sumă de 200 de lei scutită de taxe, va fi dezbătută din nou săptămâna viitoare.
Asta după ce miercuri, la întâlnirea Comisiei tripartite de dialog social, la care au participat premierul Nicolae Ciucă, ministrul Finanțelor, Confederațiile patronale și cele sindicale, nu s-a ajuns la un consens.
Includerea unei sume neimpozabile de 200 de lei în creșterea salariului minim este „o idee proastă”, pentru că „creează niște praguri aiurea, se aplică doar unora dintre angajați”, spune directorul executiv al Confederației Concordia, Radu Burnete, care a participat la discuții.
Încercarea guvernului, care a aprobat în urmă cu câteva luni o măsură prin care angajatorii putea crește voluntar salariul minim cu acești 200 de lei, până la 2.750 de lei a arătat că sistemul nu funcționează.
„Noi am zis că dacă se acordă această facilitate, să se aplice întregii mase salariale, primii 200 de lei pentru oricine să fie scutiți de impozite. Alt patronat a spus ca suma scutită să fie mai mare, dar raportată tot la salariul minim, sindicatele au vorbit de creșteri la 3.200, sau 3.000 de lei, dar scutirea să fie la impozitul pe venit nu la contribuții sociale, sau să fie deduceri personale”, a spus Radu Burnete.
„Deci lumea e de acord cu creșterea salariului minim, dar legat de suma creșterii și mecanismul de compensare au fost diferențe, de aceea discuțiile vor continua săptămâna viitoare”.
Salariul minim și munca „la negru”
Discuțiile legate de salariul minim ar reprezenta o „temă falsă”, câtă vreme companiile care își plătesc fiscalizat angajații, acordă de cele mai multe ori salarii peste acest prag, spune CEO-ul companiei producătoare de medicamente Terapia, Dragoș Damian.
„Din acești bani, cât e salariul minim acum, 2.550 de lei brut, deci cam 1.550 de lei net, nu poți trăi, la fel cum nu vei putea nici din 3.000 de lei brut. De fapt salariul minim reprezintă un contract de muncă 'la negru', în care anagajatul primește în plus și alte sume, nefiscalizate”, a declarat fostul președinte al Asociației Producătorilor de Medicamente Generice din România.
Numărul de 1,4 milioane de români cu salariul minim pe economie, dintr-un total de peste 5,6 milioane de salariați activi, nu ar corespunde realității, susține el.
„Munca la negru” rămâne o problemă în economia românească, spune și președintele Patronatului Investitorilor Autohtoni (PIAROM), Cristian Pârvan.
„Am participat la dezbaterile legate de split tva (mecanism de plată defalcată a TVA-ului, introdus prin Ordonanță de Urgență în 2017, modificat și aplicabil pentru anumite firme din 2018 și eliminat complet din 2020 - n.r..) și se invoca și atunci reducerea evaziunii și introducerea de reglementări... Dacă veți căuta pe internet veți vedea că ne 'luptăm' cu reducerea evaziunii de 10-15 ani”, explică Pârvan.
„Din păcate, totul rămâne la un nivel de genul că merg trei inspectori de la ANAF și îi amendează pe cei care vând mere pe marginea drumului. În portul Constanța nu se duce nimeni.”
Fiscalizarea muncii „la negru”, dar și a altor forme de plată este o necesitate stringentă, susține Radu Burnete, de la Confederația patronală Concordia.
„Cu cât plătește mai multă lume impozite, cu atât ele pot să scadă, statul nepierzând bani. Dacă acum mulți oameni sunt angajați, dar lucrează pe microîntreprinderi, sau pe PFA, sau sunt industrii în care tolerăm munca la negru și sunt oameni care câștigă poate 6.000-7.000 de lei dar figurează cu salariul minim, statul pierde foarte mulți bani la contribuții sociale”.
Pentru companiile care lucrează transparent, nivelul taxelor pe salariu este unul apăsător, arată și Dragoș Damian.
„În România, între brut și net diferența este cred de 42%, adică din fiecare 100 de lei plătiți de companie, angajatul ia în mână 58 de lei. E o taxare din categoria celor mari și nici așa nu se colectează, știm că taxarea directă în România este printre cele mai mici din Europa”.
Confederația Concordia susține pe de o parte scăderea impozitării și a contribuțiilor sociale în cazul salariilor mai mici, la pachet cu fiscalizarea muncii „la negru”.
„Tot ce spunem este: micșorați contribuțiile sociale, pentru că taxarea este mare, dar asigurați-vă că toate aceste categorii plătesc cât trebuie să plătească”, a explicat Burnete.
În același timp, plafonarea contribuțiilor în cazul veniturilor foarte mari, de mii sau zeci de mii de euro, ar încuraja de asemenea fiscalizarea.
„În lipsa unei plafonări, care a un fapt în toată Europa, îi face pe oamenii cu venituri mari, să găsească forme de evitare a impozitelor. Noi cerem o plafonare, de exemplu de la un prag, de 5 salarii medii pe lună, sau 20.000 de lei pe lună, contribuțiile de sănătate, pensii, să nu le mai plătești, pentru că așa îi fiscalizeze pe oamenii ăștia, dacă nu te duci până la cer”, a mai spus Radu Burnete.
Potrivit lui, cei mai mulți angajatori sunt dispuși să dea salarii mai mari, iar dintre sectoarele acoperite de Confederație, în majoritatea oamenii sunt plătiți peste acest nivel.
„Dezbaterile legate de salariul minim sunt discuții pur teoretice, de televizor, nu au legătură cu realitatea economică și cu nevoia forța de muncă, să ne uităm în jur și vedem tot mai mulți muncitori din zona indo-asiatică”, spune Dragoș Damian.
Ca lucrurile să se schimbe, ar trebui discutat de un salariu minim de alt nivel, de 4.000 de lei, de exemplu, care să nu „mascheze” venituri nefiscalizate.
Muncitorii non-UE ajung și în magazine
În ciuda inflației și a contextului economic dificil, deficitul de forță de muncă rămâne o problemă cu care companiile continuă să se confrunte.
Pentru acest an, Guvernul a aprobat majorarea cu 400% a cotei de muncitori non-comunitari care pot ajunge în țară, până la 100.000.
Aducerea lor nu este însă un proces ușor, chiar dacă a devenit o necesitate pentru mulți angajatori, explică Eugen Saulea, managerul grupului de firme ESSA, specializată în marketing și leasing de personal.
Compania a demarat încă din noiembrie anul trecut aducerea a peste 70 de muncitori din Sri Lanka, pentru un domeniu unde integrarea salariaților non-comunitari este abia la început: retailul, adică marile rețele de magazine.
„Am bătut palma cu un lanț de magazine din România, aveam un partener extern, recruiter în Sri Lanka. Oamenii și-au obținut obținut cazierele pe banii lor, le-am făcut traducerile legalizate. Când am ajuns la partea română, a apărut birocrația. De la două luni am ajuns la trei, șase luni, iar la nouă luni nici nu aveam oamenii”.
S-a ajuns în situația în care, în primăvară, firma împreună cu altele care plănuiau să aducă muncitori din străinătate au făcut petiții pentru angajarea de personal suplimentar în cadrul Serviciului de Imigrări, povestește Saulea.
„Planul era ca peste 40 de oameni să ajungă în rețeaua de magazine din Constanța și să lucreze pe litoral. De unde am crezut că oamenii vor ajunge în țară în aprilie-mai, au ajuns în septembrie. Între timp s-a tensionat, relația, a trebuit să găsim muncitori români, pe buget de Sri Lanka”.
Procedurile de aducere a muncitorilor din Sri Lanka s-a accelerat abia de la final de august, iar primii au ajuns în țară abia în septembrie. Acum, peste 50 dintre ei lucrează într-o rețea de magazine și în depozite logistice din Timișoara, iar alți aproximativ 70 sunt în training pentru plasarea în diverse companii, inclusiv în distribuție.
„Oamenii sunt foarte motivați, sunt foarte flexibili și avem doar feedback-uri pozitive”, a spus Saulea.
Cătălin Vișan, managerul companiei de construcții Concelex, semnala recent, într-un interviu publicat în Agenda Constructorilor, că procesul de aducere de muncitori străini ar trebui flexibilizat.
Procedurile ar dura mult prea mult pentru un domeniu mai degrabă sezonier, precum cel al construcțiilor.
„Într-un mediu social, politic și economic dominat de instabilitate și de imprevizibil, ni se cere să avem capacitatea de a previziona necesarul de resursă umană cu cel puțin jumătate de an înainte”, atrăgea atenția acesta, conform sursei citate.
Lipsă de strategie pentru calificarea românilor
În acest moment, nu există o strategie națională clară care să atenueze din deficitul de personal, spune Dragoș Damian.
Absolvenții de facultate sunt neconectați la piața muncii, iar companiile care susțin învățământul dual prin pregătire profesională și burse nu au garanții că angajații le și rămân în firmă, spune el.
„Este nevoie de pași concreți în a lega piața educației de piața forței de muncă, în special în orașele mari, cu parcuri industriale. De exemplu, dacă Oradea, care a atras investiții mari, are nevoie de 1.000 de angajați, inclusiv ingineri, facultățile să facă dovada că în 3 ani le poate pregăti oameni pentru piața muncii”.
Damian a mai spus că, în prezent, cel mult 10% din angajatorii care susțin pregătirea tinerilor în învățământul dual pot spune că aceștia rămân în companiile care i-au format.
Statul nu face suficient în a menține forța de muncă în țară, dar nici pentru stimularea realizării, la scară largă, de produse competitive internațional, spune Cristian Pârvan, președintele PIAROM.
„Califici de exemplu un tânăr în operarea de mașini cu comandă numerică (operatori CNC - n.r.). Angajatul învață aici, prinde o oportunitate în străinătate și merge acolo la un salariu mult mai mare, pentru că face alte produse, de altă valoare, își cheamă prietenii și tu rămâi fără forță de muncă”, a arătat el.
El a menționat că economia românească are nevoie de strategii clare din partea statului pentru sprijinirea productivității companiilor autohtone, prin realizarea de produse cu valoare adăugată ridicată, cel puțin în câteva domenii prioritare.
La rândul său, Radu Burnete a vorbit și despre un efect colateral al muncii nefiscalizate, anume că statisticile cu privire la persoanele șomere, în căutarea unui loc de muncă, sunt exagerate.
„Teoretic, sunt oameni pe care îi putem angaja, dar nu îi găsim, pentru că nu sunt angajabili, ei lucrează deja, chiar dacă nefiscalizat. Aducerea de muncitori străini ajunge să fie de multe ori ultima soluție și aici trebuie gândită cu atenție strategia cea mai potrivită”.
În cazul industriei agro-alimentare, facilitățile acordate angajatorilor, începând din luna iunie a acestui an, după modelul celor din construcții i-au ajutat pe angajatori să își păstreze oamenii, spune președintele Federației Romalimenta, Sorin Minea.
„E o măsură importantă, pentru că avem greutăți mari cu păstrarea oamenior, ai noștri sunt printre primii care pleacă”.
Industria alimentară și construcțiile sunt singurele sectoare unde salariul minim brut garantat este de 3.000 de lei (și nu 2.550 de lei cât este salariul minim brut pe țară). Acesta este dublat de o impozitare mai redusă a veniturilor angajaților, astfel că 3.000 de lei salariu brut rezultă într-un salariu net de peste 2.300 de lei.
În cazul unul salariat dintr-un alt domeniu, venitul net la un salariu de 3.000 de lei, este în jurul valorii de 1.700 de lei - 1.800 de lei.
Un alt domeniu care beneficiază de scutiri importante, care are și cel mai mare nivel al salariului mediu (peste 9.000 de lei / lunar), este IT-ul.
„Ca angajator industrial, mai ales într-un domeniu pe care îl consider strategic, mă consider discriminat că nu pot da aceleași facilități fiscale. Eu am ingineri angajați plătiți cu salariu brut la nivelul unor ingineri din IT. Diferă destul de mult cât iau însă în mână”, a spus managerul companiei de medicamente.
„Hărțuirea” mediului de afaceri
Un alt aspect semnalat de reprezentanții mediului de afaceri pentru Europa Liberă este atitudinea de multe ori ostilă a autorităților față de companii.
„La întrebarea ce ar trebui făcut pentru mediul de afaceri răspunsul este informatizare, ca să nu stea toată ziua pe capul lor (a firmelor - n.r.). De ce nu se vrea?”, se întreabă retoric președintele Patronatului Investitorilor Autohtoni.
„Știu o firmă care a cerut să aducă 10 oameni din străinătate, s-a dus apoi ITM-ul și i-a cerut toate contractele de muncă din 2000 și până în prezent, că de ce a cerut forță oameni din străinătate? Această hărțuire de către autorități a mediului de afaceri, cu și fără sens, este principala problemă pe care o are mediul de afaceri, dincolo de alte probleme pe care le are”, a explicat el.
În pandemie, de exemplu, una din firmele de marketing conduse de antreprenorul Eugen Saulea a vrut să livreze produse persoanelor nevoiașe, singure, solicitând din partea autorităților statului sprijin doar cu echipamente de protecție. Sprijinul nu a venit, dar odată ce restricțiile s-ar relaxat au reînceput controalele, fie din parte ANAF, fie de la ITM.
El a oferit și o altă speță, legată de intermedierea de tichete-cadou din partea unui furnizor de produse către un lanț de retail, drept răsplată pentru atingerea unor rezultate de vizibilitate a brandului, lucru permis de legislație.
„Aveam regulament notarial în spate și ne-am trezit cu control Anti-Fraudă, au fost, au revenit, apoi ne-au chemat la ei. Am fost mirați că nu am luat amendă, dar inspectoarele ne-au spus: 'ne-a fost și nouă foarte greu să nu aplicăm o penalitate, o amendă, am fost muștruluiți de superiori'. Am zis: 'cum puteți spune asta, trebuie să găsiți neapărat ceva de sancționat?'”.
Spune că deja s-a obișnuit cu acest mod de lucru.
„E o lecție de viață, în momentul în care îți asumi să devii antreprenor, te gândești că poți fi privit și ca un soi de 'infractor', suspiciunea că ceva nu e curat și se întâmplă acolo, există”, se amuză el.
Pe de altă parte, alți manageri au precizat că de numeroase dăți autoritățile nu iau pulsul economiei reale.
„Guvernul negociază cu coaliții, camere de comerț, patronate depășite de vremuri, pentru că toți angajatorii mari cu care vorbesc - și nu doar din domeniul farma, căci sunt interesat și de ansamblu - spun că 'nu se discută cu noi, ies legi pe care nimeni nu le discută cu nimeni, aflăm brusc că un domeniu primește facilități fiscale'. Acesta sunt obținute de multe ori de cei care au oameni prin ministere sau care strigă mai tare”, spune Dragoș Damian.
Președintele Romalimenta, Sorin Minea, a mărturisit și el că adeseori află decizii guvernamentale legate de sectorul în care activează din presă.
Directorul Confederației Concordia susține că nu se poate afirma că autoritățile și mediul de afaceri ar fi urmat două linii paralele în contextul economic dificil.
„Ne întâlnim totuși, vorbim. Acum că noi vedem lucrurile într-un fel și Guvernul decide în alt fel, asta e adevărat. Nu tot timpul au făcut ce am solicitat noi, sau cum am solicitat, dar nu pot spune că nu au luat niciun fel de măsură. Pe zona de energie da, pot spune că nu cred că au luat deciziile cele mai bune”.
