Analiză | Centrul puterii în Europa se mută la est, România rămâne în urmă

O analiză New York Times arată că centrul puterii în Europa se mută spre est, țările din Europa Centrală și Europa de Est implicându-se adesea mai activ în susținerea Ucrainei în război decât țări precum Germania sau Franța.

România pierde însă teren, nearătând același nivel de implicare de care dau dovadă țări precum Polonia sau statele baltice.

Țările din Europa de Est au început să devină mai prezente din punct de vedere geopolitic odată cu invazia Ucrainei. Asistența către Ucraina nu este însă un fenomen nou. Țările baltice s-au aflat printre primele care au oferit ajutor militar Ucrainei, în 2014, când Rusia a anexat ilegal Crimeea.

Statele baltice, la fel ca mai multe țări din Europa de Est, împărtășesc o istorie comună cu Ucraina când vine vorba de expunerea la agresiunea Rusiei, lucru care nu se poate spune despre țări precum Franța sau Germania.

O voce importantă din Europa de Est când vine vorba de susținerea Ucrainei în ultimul an, este Dalia Grybauskaitė, unul dintre foștii președinți ai Lituaniei. Aceasta a cerut sancțiuni dure asupra Rusiei de la începutului invaziei, cerând ca NATO să se implice mai activ în Ucraina.

Estonia și Letonia au fost, de asemenea, implicate de la bun început - Estonia a fost prima țară care a cerut închiderea traficului aerian deasupra Ucrainei, iar Letonia a urmat exemplul la scurt timp după.

Mai mult, țările baltice s-au aflat printre primele care au ales să taie legăturile cu Rusia pe piața energetică. În aprilie 2022, țările baltice au declarat că au încetat toate importurile de gaz și petrol rusesc, pe când Germania se afla printre țările încă reticente să facă același lucru, pe fondul dependenței de Rusia și temerile legate de recesiune.

Din punct de vedere al ajutorului militar, cele trei state baltice au anunțat că vor trimite ajutor militar Ucrainei în ianuarie 2022, înainte de începutul invaziei.

Polonia, de asemenea, s-a remarcat datorită presiunii puse asupra Germaniei pentru a trimite tancuri Leopard Ucrainei.

Prim-ministrul polonez, Mateusz Morawiecki, se numără printre oficialii care au insistat cel mai mult asupra tancurilor. Acesta a declarat că va trimite o cerere scrisă Germaniei pentru a trimite propriile tancuri. Polonia a promis Ucrainei 14 tancuri Leopard.

Prim ministrul polonez a descris atitudinea Germaniei drept „inacceptabilă”, spunând că Ucraina și Europa vor câștiga războiul cu sau fără ajutorul Germaniei. Criticii acuză Germania și Franța că pun în pericol procesul de asistență, fiind „paralizate” în fața Rusiei.

Percepția că vestul este reticent în a trimite ajutor Ucrainei este însă una eronată, este părerea lui Marius Ghincea, expert în relații internaționale la Institutul European al Universității din Florența.

Germania ocupă locul doi în lume când vine vorba de asistența trimisă Ucrainei, potrivit statisticilor realizate de platforma „Ukraine Support Tracker” a Institutului Economiei Mondiale din Kiel. Franța se afla pe locul trei, iar Polonia pe locul șase, în anul 2022.

Valoarea asistenței financiare, a ajutorului umanitar și a armelor livrate de Germania Ucrainei a atins peste 5 miliarde de euro în anul 2022. Mai mult, donațiile către inițiativele Uniunii Europene pentru a susține Ucraina depășesc 7 miliarde de euro.

Marius Ghincea este de părere că nu are loc o adevărată schimbare a centrelor de putere în Europa, având în vedere faptul că sursele puterii rămân aceleași. Țările vestice sunt mai bine echipate decât cele din Europa de Est din punct de vedere al resurselor materiale, lucru care se reflectă în asistența brută oferită Ucrainei.

Presiunea pusă de țările din Europa de Est în ultimele săptămâni asupra țărilor vestice pentru a trimite asistență Ucrainei se datorează tocmai faptului că aceste țări nu pot acționa singure, spune Ghincea.

Există, totuși, o schimbare observabilă când vine vorba de nivelul vizibilității țărilor estice, acestea implicându-se mai activ și fiind mai vocale privind războiul din Ucraina.

Marius Ghincea este de părere că acest lucru duce la o reducere a decalajului dintre aceste țări. „Diferențele, inegalitățile dintre est și vest nu mai sunt la fel de proeminente cum erau acum 10-20 de ani”, spune el.

Șerban Filip Cioculescu, lector asociat în cadrul Facultății de Științe Politice a Univesității din București, este de părere că țările din Europa de Est sunt mai implicate, pentru că sunt direct afectate de agresiunea rusă contra Ucrainei, având granița directă cu Ucraina.

„Sentimentul de teamă, de anxietate este mult mai puternic în rândul acestor țări, care în trecut au suferit invazii, anexări din partea Imperiului Țarist, din partea Uniunii Sovietice și care nu pot trece atât de ușor peste aceste amintiri istorice”, spune Șerban Cioculescu.

Sentimentul de anxietate este accentuat de faptul că agresiunea rusească împotriva Ucrainei pune în discuție frontierele stabilite după al Doilea Război Mondial.

Expertul este de părere că, din punct de vedere al resurselor materiale și al avansului tehnologic, centrul puterii rămâne tot în vest, însă „pentru Estul Europei e mai mult voința lor de a de a schimba cumva paradigma de securitate.”

Europa de Est înaintează. România rămâne în urmă

România eșuează în a-și folosi capacitățile când vine vorba de implicarea pe scena geopolitică din Europa, spune Marius Ghincea. Motivele sunt suspecții obișnuiți: lipsa voinței politice, lipsa resurselor umane și materiale, politica de retorică, lipsită de fapte și birocrația din cadrul ministerelor, care duce la luarea de decizii în grupuri restrânse, în spatele ușilor închise.

Abordarea României când vine vorba de asistența pentru Ucraina este aceeași pe care o are când vine vorba de diplomația pe plan internațional. Deciziile României sunt de obicei raliate liniei strategice a NATO și a aliaților săi.

Îți mai recomandăm

Infografice | De ce oferă România puțin sprijin militar Ucrainei

Abordarea aceasta se vede clar din discursurile președintelui Klaus Iohannis. În cadrul Reuniunii Liderilor de la München din noiembrie 2022, discursul președintelui s-a concentrat asupra parteneriatului României cu NATO și asupra importanței României pentru pactul nord atlantic, strategia proprie a României neprimind la fel de multă atenție.

„În primul rând, parteneriatul nostru transatlantic a ieșit mai puternic din această criză. În al doilea rând, regiunea Mării Negre și-a demonstrat importanța strategică pentru securitatea euro-atlantică și stabilitatea globală”, spunea Klaus Iohannis în noiembrie.

Un alt discurs prin care România s-a remarcat pe plan european și internațioanl, este acela al fostului Ministru al Apărării, Vasile Dîncu. Declarațiile controversate legate de Ucraina ale fostului ministru au fost urmate de demisia acestuia.

Dîncu a declarat, la data de 8 octombrie 2022, în cadrul unui interviu televizat, că „războiul din Ucraina va mai continua” și că „singura șansă a păcii poate să fie negocierea cu Rusia”. Acesta a mai adăugat că este vorba de o negociere complexă și că țările lumii, NATO și SUA vor trebui să negocieze garanții pentru Ucraina.

Discursul a ajuns pe radarul liderilor și analiștilor europeni - președintele ucrainean, Volodimir Zelenski, a spus că ideea negocierilor nu poate fi întreținută, în contextul în care Rusia persistă în a teroriza populația civilă a Ucrainei.

„Teroarea constantă împotriva populației civile este respingerea evidentă de către Rusia a negocierilor reale”, a declarat Zelenski reacționând la declarațiile controversate ale lui Vasile Dîncu.

Un reprezentant al partidului ucrainean, „Slujitorul poporului”, David Arahamia, a reacționat, de asemenea, față de declarațiile venite din România, spunând că singurele negocieri pentru care este pregătită Ucraina cu țările din vest sunt pentru ascensiunea rapidă la NATO.

România - „înțeleaptă”, „precaută” sau „mai puțin vizibilă”

Din punct de vedere al asistenței militar, România a fost criticată pe plan intern și internațional pentru lipsa de claritate în ceea ce privește ajutorul care va fi oferit și pentru contrastul dintre declarațiile liderilor și amploarea asistenței.

Potrivit președintelui Klaus Iohannis, conform unei declarații din iulie 2022, abordarea României este una „înțeleaptă” când vine vorba de susținerea cu armament - strategia țării este de a nu oferi informații vitale adversarilor.

„Războiul se desfășoară lângă noi și e înțelept să nu dai informații vitale adversarului. Noi declarăm public că noi ajutăm Ucraina cu tot ce putem și asta facem”, a declarat Iohannis în iulie 2022.

Politica României și poziția privind Ucraina pot fi observate pe plan internațional atât de politicienii altor țări, cât și de analiști.

Kamil Całus, cercetător în cadrul Centrului pentru Studii Estice din Varșovia, specializat în Ucraina, Moldova, Belarus și România, scrie după declarațiile lui Dîncu depre abordarea extrem de „precaută” a României în ceea ce privește războiul din Ucraina.

Całus critică în analiza sa reacțiile lente ale liderilor români după declarația lui Dîncu, spunând că, deși aceasta nu schimbă în nici un fel poziția oficială a României, spusele fostului ministru reflectă atitudinea elitrelor, care doresc ca războiul să ia sfârșit cât mai curând.

„Declarațiile politice clare contrastează cu amploarea nesemnificativă a sprijinului militar oficial care a fost oferit Ucrainei începând cu 24 februarie 2022”, scrie Całus.

Ajutorul militar oferit de România Ucrainei, spre deosebire de cel oferit de alte țări din Europa de Est, precum Polonia, țările baltice sau Slovacia, este nesemnificativ. Mai mult, liderii români nu și-au asumat vreun angajament similar ajutorului promis de alte țări. Polonia, spre exemplu, a promis 14 tancuri Leopard 2, pe când România face rar promisiuni.

Șerban Cioculescu spune că abordarea României este una „mai puțin vizibilă”. Acesta spune că este vorba de o școală de gândire care insistă mai mult asupra evitării asumării implicite a unor angajamente.

„Până la urmă, avem un soi de tradiție în din punctul ăsta de vedere, față de Polonia, față de țările baltice. E adevărat că noi nu am afirmat că oferim [...] anumite categorii de armamente”, spune Cioculescu.

Ajutorul oferit de România până acum a fost de tip umanitar, oferind refugiu ucrainenilor care fug de război. De la începutul invaziei până în decembrie 2022, în România au intrat peste 3 milioane de ucraineni, potrivit Poliției de Frontieră.

„Într-adevăr, la nivel internațional probabil că reprezentanții altor țări se întreabă de ce România nu e ceva mai vizibilă în ajutorul pe care îl dă Ucrainei”, mai spune Cioculescu.

României îi lipsește o teorie a victoriei

Teoria victoriei este un concept folosit în domeniul relațiilor internaționale și reprezintă o înțelegere a ce ar constitui un sfârșit dezirabil al unui război, potrivit lui Marius Ghincea.

Literatura de specialitate arată că percepțiile despre posibilul sfârșit al unui război diferă de la actor politic la actor politic.

„Teoria [victoriei] înseamnă o un set de idei, o teorie, o idee clară cu privire la ce vrei să obții într-o anumită situație și care sunt pașii pe care trebuie să îi urmezi pentru a obține acel ceva”, spune Marius Ghincea.

În cazul României, abordarea diferă mult față de cea a Statelor Unite sau a Poloniei. Polonia, spre exemplu, deși are, în teorie, interese similare cu cele ale României, a reușit să formuleze preferințe clare cu privire la ceea ce vrea să obțină și cum vrea să își atingă obiectivele în război. România, pe de altă parte, nu a făcut acest lucru.

Obiectivul clar al Poloniei și al țărilor baltice este de a împinge strategic Rusia în afara teritoriului Ucrainei, astfel încât să producă un colaps al regimului de la Moscova și să elimine pericolul strategic al Rusiei.

„Pentru a atinge acest obiectiv trebuie să asigure înarmarea forțelor ucrainene, astfel încât acestea să mențină inițiativa militară pe front, să împingă forțele rusești în afara teritoriului Ucrainei, iar acest eșec militari rusesc să producă un colaps al regimului lui Vladimir Putin la Kremlin, care potențial să ducă Rusia într-o stare de haos intern, care astfel să nu mai fie capabilă să exercite amenințări la adresa țărilor din Europa Centrală și de Est”, spune Ghincea.

Această abordare se reflectă în declarațiile liderilor politici din țările baltice și Polonia, însă nu și în declarațiile reprezentanților României.