Linkuri accesibilitate

Heirupismul întoarcerii elevilor în bănci. Cristian Hatu: „Nu e normal ca hotărârile să se ia așa din scurt”


Cristian Hatu e de părere că autoritățile române ar trebui să fie mai previzibile atunci când iau decizii precum întoarcerea elevilor la școală.

Lipsa de interes la ore a unor elevi și modul anost de predare al multor profesori sunt două dintre problemele mai vechi ale sistemului de învățământ românesc. Pandemia doar a agravat situația, iar felul în care autoritățile au gestionat criza a turnat gaz pe foc.

Cristian Hatu, președintele Centrului de Evaluare și Analize Educaționale, arată într-un interviu acordat Europa Liberă că autoritățile au greșit atunci când au decis, de pe o zi pe alta, ca unii dintre elevii români să se întoarcă la școală.

Nu întoarcerea în sine în bănci este o problemă, ci modul heirupist în care reprezentanții statului au decis reluarea cursurilor fizice, fiind create astfel dificultăți atât în școli, cât și acasă - părinților.

Cel mai recent exemplu este cel al Capitalei, unde peste 100.000 de de elevi s-au întors miercuri la școală, în urma unei decizii care a fost luată la începutul săptămânii. E vorba de elevi din clasele a V-a, a VI-a, a VII-a și de liceeni din clasele a IX-a, a X-a și a XI-a.

„În online mai sunt acum 7% din numărul total de elevi în România”, a spus ministrul Educației, Sorin Câmpeanu.

Pandemia doar a agravat numeroasele probleme cu care se confruntă sistemul de educație din România, mai arată Cristian Hatu, care vorbește în interviul acordat Europei Libere și despre câteva dintre marile lipsuri ale învățământului românesc: modul de predare, programa și evaluarea elevilor.

Europa Liberă: Cum catalogați deciziile luate de autorități privind modul de reîntoarce la școală a elevilor? Săptămâna asta, în București, de pildă, s-a decis aproape de pe o zi pe alta ca 100.000 de elevi să revină în bănci.

Cristian Hatu: Este destul de dificil pentru conducerea școlilor, pentru că se schimbă puțin orarul. De exemplu, la început de an durează o săptămână-două până este gândit orarul, trebuie discutat cu profesorii, trebuie făcute tot felul de permutări. Or, odată cu revenirea la școală, se schimbă orarul. Mi se pare că a fost prea din scurt (luată decizia), iar asta a pus o presiune și mai mare pe conducerile școlilor, care oricum au trecut în acest an printr-o perioadă foarte, foarte complicată. Nu cred că e normal ca hotărârile să se ia așa din scurt când e vorba de începerea școlilor.

Europa Liberă: Când președintele Iohannis a făcut anunțul privind relaxările, acesta a amintim mai întâi de evenimentele private, precum nunțile și botezurile, și abia la final despre școală. Ce mesaj transmite această ordine a priorităților?

Cristian Hatu: Cred că un element care a contat a fost presiunea pe care au făcut-o anumite categorii. Cred că industria Ho-Re-Ca a pus presiune destul de mare pe decidenți pentru a lua mai rapid decizii pe partea de relaxare. Dincoace, la părinți, nu știu dacă sunt atât de bine organizați sau și-au dat seama de consecințele nefaste ale faptului că școala a fost online atâta vreme. Cred că este o chestiune de organizare și de punere a unei presiuni mari pe decidenți din partea unor categorii.

Europa Liberă: Mai pot recupera elevii care se întorc acum la școală, după mai multe luni de școală online, ceea ce au pierdut în restul anului școlar?

Cristian Hatu: Profesorii deja aveau la începutul anului școlar 2020-2021 de recuperat ce s-a pierdut în anul școlar anterior. Își făcuseră planuri de receuperare. În octombrie s-a trecut din nou la învățământul online și s-a dat peste cap destul de puternic procesul de învățare. Legat de ce au învățat, ce au înțeles copiii, o mare problemă e că învățarea online a condus la scăderea destul de mare a interesului elevilor pentru școală.

Chiar dacă profesorii au învățat la un moment dat cum să folosească platformele online, nu au mai fost prea eficienți în a-i ține pe elevi atenți la ore. Aici cred că este o problemă, pentru că această pandemie mi se pare că a acutizat o boală a sistemului care a fost ignorată. Este vorba de felul cum predau profesorii la ore. O bună parte din profesori erau obișnuiți să predea lecțiile noi cu fața la tablă sau să vorbească aproape doar ei – de exemplu, la profilele socio-umane – de fapt, pentru ei predarea era un transfer de informații către copii. Ei vedeau mintea elevului ca un recipient în care toarnă informații.

Or, pentru ca aceste informații să devină cunoaștere, ele trebuie înțelese de elevi. Aceștia trebuie să se implice când se face o lecție nouă, să fie niște parteneri ai profesorilor. Asemenea pași s-au făcut în ultimii zeci de ani în alte țări, dacă vorbim de Uniunea Europeană, unde predarea nu mai este una discursivă, abstractă și elevul pune și el niște cărămizi la lecția nouă. Profesorul îl ajută ca, pe baza cunoașterii pe care el o are, să construiască într-o oarecare măsură singur cunoașterea nouă. De fapt, e un mod de a construi logic cunoașterea nouă.

Procedura aceasta este de exemplu foarte eficientă la științele exacte, dar este utilizabilă și pe partea de științe socio-umane. Chestiunea asta produce niște schimbări de substanță în felul cum înțelege elevul, cum se raportează la școală – i se pare mult mai interesant, reapare curiozitatea, vine acasă și începe să povestească de la ore. Asemenea moduri de a preda se întâlnesc destul de puțin la noi în țară. Și acolo unde s-au făcut pași la anumite discipline, există încă multă inerție la profesori. La unii chiar rezistență. Dacă profesorii predau discursiv, cu spatele la tablă, chiar și în timpul orelor față în față mulți elevi pierdeau filmul, nu înțelegeau, dar măcar nu făceau gălăgie, mai mimau că sunt atenți, vă dați seama ce s-a întâmplat în pandemie, când ei stăteau cu camerele închise.
Ne-au spus profesori că, după ce au revenit la școală, unii elevi nici nu participaseră la toate orele astea online. A fost amplificat și dezinteresul elevilor pentru a învăța. Pandemia a acutizat consecințele acestei probleme de sistem, care a fost ignorată atâția și atâția ani.

Europa Liberă: Puteau face autoritățile mai mult și mai bine pentru a-i ajuta pe elevi să treacă peste pandemie?

Cristian Hatu: Ar fi putut să facă mai repede niște cursuri de formare pentru a-i învăța să folosească platformele online. Ar fi fost bine să existe oameni care să ofere consultanță profesorilor. Astea sunt, să zicem, chestiuni tehnice, care țin de lucruri obligatorii pe ceea ce înseamnă învățarea online. O schimbare de substanță cu privire la modul în care profesorul se raportează la lecțiile noi nu se putea face în pandemie.

Dacă decidenții nu au apucat să facă schimbări la anumite discipline înainte, era extrem de complicat să se deschidă și frontul acesta. Ar trebui ca ei să își facă temele înainte de a veni peste noi asemenea situații problematice.

Europa Liberă: Ce alte vulnerabilități ale școlii românești au fost scoase la iveală de pandemie?

Cristian Hatu: Noi am văzut o stare de disconfort, de iritare la mulți profesori cu care colaborăm de ani de zile. Dincolo de stângăciile decidenților de a lua niște măsuri acum, în pandemie, sau de faptul că le-au luat cu întârziere destul de mare, sunt tot felul de decizii prin care se pune focusul pe chestiuni secundare și terțiare ca importanță. Care produc dereglări în sistem foarte mari, dar nu conduc la îmbunătățiri semnificative ale lucrurilor importante din sistem.

Vedeți discuția cu prelungirea anului școlar cu nu știu câte zile. Asta nu e o temă pe care să o discutăm acum. Dacă noi vom avea încă 10-15 zile de școală, credeți că elevii vor avea performanțe mai bune atât timp cât nu se îmbunătățește calitatea sistemului de educație? Cum făcea cineva o comparație: dacă ție nu îți iese o ciorbă bună din doi cartofi stricați, dacă mai adaugi încă un cartof stricat va fi bună?

Majoritatea școlilor au fost închise pentru elevi în acest an școlar.
Majoritatea școlilor au fost închise pentru elevi în acest an școlar.

O asemenea măsură avea rost atunci când erau făcuți niște pași în a avea un sistem de educație de calitate. E un mod de a pune căruța înaintea boilor, un mod de a deregla lucrurile în sistem. Fără aproape niciun fel de beneficiu. Sunt acum modificări despre modul în care se aleg directorii. Sunt chestiuni de formă, nu de fond. Ne întrebăm de multe ori cu cine se consultă cei din conducerea ministerului de iau asemenea decizii. Știți cum e vorba aia „scump la țărâțe, ieftin la făină”, cam asta se vede de multe ori. Și de asta spun că am văzut o iritare și un disconfort la profesorii cu care colaborăm cum nu am mai văzut niciodată. Și nu se datorează numai pandemiei.

Totuși, după 30 de ani, tot așa să ne dăm cu stângul în dreptul și să nu ne focusăm pe lucrurile importante. Ați văzut acea dereglare cu planurile-cadru, e o întârziere de peste un an cu planurile-cadru pentru liceu – cum nu a mai fost niciodată – și nu a putut începe lucrul la programe. Tu, ca decident, să nu fie asta printre prioritățile tale și să uiți de așa ceva? Sunt doar câteva exemple. (...) Decidenții nu trebuie să stingă numai incendii. Nu trebuie să ia decizii de pe o zi pe alta, cum s-a întâmplat cu venitul la școală, așa, din scurt. Eu aș zice că e nevoie de mai multă viziune, de gândire strategică.

Europa Liberă: ​Vi s-a cerut vreodată sfatul, ca reprezentat al societății civile?

Cristian Hatu: De actualul ministru, nu (...) Am văzut că partenerii de dialog ai ministerului sunt asociațiile de părinți și asociațiile de elevi. Trebuie și ei consultați, desigur, însă întrebarea e câtă expertiză au aceste grupuri de persoane.

Cred că marea problemă e cea a echipelor pe care și le formează miniștrii. Ne uităm că sunt mulți oameni fără expertiză, pe care îi vedem dintr-o dată consilieri sau secretari de stat. Ei ar trebui să își dea cu părerea sau să vină cu propuneri despre sistem, or ei nu au pic de expertiză pe așa ceva. Iar asta se întâmplă de atâția ani. Am crezut că dacă se schimbă guvernarea, poate se schimbă și șansele. Însă nu se schimbă deloc. (...) Ne trezim că sunt doar mici ajustări, sau, poate, uneori, chiar pași înapoi. Nu se poate să te joci de ani de zile cu soarta unor domenii numai pentru a satisface orgoliile unora care vor să fie secretari de stat sau nu știu ce consilieri.

Europa Liberă: ​Cum credeți că vor arăta evaluările naționale? E posibil ca acestea să fie mai ușoare din cauza modului în care a arătat școala anul acesta?

Cristian Hatu: Este foarte posibil (să fie mai ușoare), la fel cum s-a întâmplat și anul trecut. Dar, vedeți, aici e o altă problemă. Și dacă nu era pandemia, la noi se luau oricum decizii ad-hoc despre cât de dificile să fie subiectele. Așa ceva nu este permis într-un sistem de educație cât de cât ok.

Știți cum facem noi cu evaluările acestea: în loc să folosim același termometru, cu care să măsurăm – să zicem – temperatura într-o cameră, la prânz, în fiecare zi, și să notăm undeva valoarea, să vedem cum variază, noi facem de fiecare dată, singuri, un alt termometru, în fiecare zi, de capul nostru. Un sistem educațional cât de cât performant folosește evaluări obiective. Ție, ca minister, nu îți este permis să schimbi nivelul de dificultate al evaluărilor de la un an la altul. Or pentru asta trebuie să folosești niște instrumente statistice.

La noi se întârzie foarte mult scimbarea evaluării, să nu mai fie posibil ca cineva să poată zice: „acum vrem o evaluare mai slabă, pentru că vrem să crească procentul celor care promovează”. E o lipsă de predictibilitate în sistem. Ați văzut că anul trecut au fost nu știu câte note de 10 de era dificil să se mai înscrie la licee bune elevi care au luat 10.

Pe de altă parte, dacă ai evaluări obiective poți face radiografii ale sistemului, vezi ce nu e ok, vezi la ce fel de teme nu a fost eficientă predarea, unde sunt neînțelegerile elevilor mai mari. Și poți umbla la metode de predare, poate schimbi conținutul, poate schimbi unghiul din care profesorul abordează o temă, vezi alte elemente. Sunt multe lucruri care se pot obține dacă ai niște evaluări obiective, nu făcute după ureche.

Europa Liberă: ​Dincolo de satisfacția personală, a elevului, a părintelui, a profesorului, ar trebui să fim mulțumiți când vedem că sunt sute de note de 10 la aceste evaluări?

Nici vorbă. Ne furăm singuri căciula.

Europa Liberă: ​Ce urmează: cum ar trebui să se pregătească autoritățile și profesorii pentru anul viitor, în așa fel încât ceea ce am pierdut anul acesta să poată fi recuperat?

Ar trebui să se înceapă aceste schimbări sistemice. Aici ar intra schimbarea modului de predare, felul cum sunt gândite programele școlare, ar trebui să fie propuse niște competențe care au legătură cu ce vor face elevii după ce termină școala și de ce au nevoie angajatorii, să nu fie rupte de realitate competențele pe care le formează școală. Ar trebui schimbată evaluarea. Făcuți pași pentru a avea o evaluare obiectivă.

Înțeleg că s-a adus și expertiză din străinătate, sunt niște persoane din aparatul de specialitate care au făcut demersuri să facă pași, însă lucrurile s-au împotmolit din diferite motive. Adică să se înțeleagă ce e important să facem acum. Vin rezultatele la testele Pisa în 2022, sunt curios ce ne vor spune acestea. În 2018 a fost o scădere față de Pisa 2015. Noi nu avem unde să fugim de radiografiile testărilor internaționale.

Francis Fukuyama analizează mișcările geostrategice ale Chinei în Europa
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:11:40 0:00
XS
SM
MD
LG