„Curtea de Conturi e o instituție specializată, care are și dreptul prin lege să ceară contractele respective. Curtea de Conturi trebuie să răspundă într-un fel acestei solicitări. Eu sper să răspundă pozitiv”, spune Mircea Toma.
„Noi îi vom sesiza să facă asta și punem toată informația pe masă - ce au ei, ce avem noi, ca obligație, și le adresăm cererea pentru a ne satisface nouă obligația legală. Legea audiovizualului mă obligă să asigur transparența finanțării televiziunilor și radiourilor. Cerem toate contractele și din dreapta și din stânga, și de la partide și de la potențialii beneficiari. Toți membrii CNA au fost de acord să facem acest pas”, susține Mircea Toma.
Europa Liberă a publicat în ultimii ani o serie de articolele care arată lipsa de transparență a PSD în folosirea banilor publici pentru prezență de presă. În ultimul an, și PNL refuză să declare care este destinația exactă a banilor publici pe care îi primește pentru presă și propagandă. Publicul nu știe, în aceste condiții, care informație este un produs jurnalistic și care este, de fapt, propagandă politică, plătită, în secret, din bani publici.
Principalele declarații, pe scurt:
- Despre banii partidelor către presă: Cred că banii ajung la televiziuni. Anchetele jurnaliștilor au mers pe traseul banilor și s-au apropiat atât de mult de destinația finală, încât e foarte greu să refuzi să crezi că ajung banii la televiziuni. Sumele sunt uriașe, iar foamea televiziunilor este pe măsură;
- Despre verificarea banilor către presă: Dacă acești bani au ajuns la o firmă care se ocupă de site-ul unei televiziuni și care spune că a luat ea toți cei 30 de milioane de euro, atunci trebuie să arate ce a făcut de 30 de milioane de euro, conform contractului. Câte milioane de bannere au postat? Să le arate;
- Despre de ce ascund partidele cui dau bani: Nu vor să ascundă neapărat cât dau, ci cui dau, pentru că legea interzice finanțarea pentru campanii politice a televiziunilor și radiourilor, în afara perioadelor electorale. Sumele acestea mari nu pot fi cheltuite ușor. Refuzul de a face contractele publice ține mai degrabă de refuzul de a recunoaște că se comit fapte ilegale;
- Despre emisiuni TV tendențioase: CNA poate penaliza emisiune după emisiune, într-un mod progresiv. Asta s-a petrecut anul trecut. Citind, cumva, semi-indiferența în privirile persoanelor care reprezintă posturile amendate, am avut sentimentul că banii ăștia sunt fleac pe lângă ceea ce, de fapt, ar putea să existe în spate;
- Despre educația media în rândul românilor: Cu siguranță, majoritatea românilor nu sunt educați pentru consum media. Programe de educație media în școli sunt în derulare la nivel… pitic. Trebuie să te îndoiești puțin de ceea ce vezi sau auzi. Formarea instituționalizată a criticismului lipsește;
Europa Liberă: Avem un proiect legislativ al USR, ca toate contractele partidelor cu presa să devină automat publice. Avem și o petiție Expert Forum, aproape 15.000 de cetățeni o susțin, pentru transparentizarea alocării, cheltuirii subvențiilor publice. Chiar ar putea vota partidele în Parlament această inițiativă legislativă privind publicarea contractelor cu presa? De ce ar face-o? E limpede că le-ar încurca.
Mircea Toma: Mie mi se pare că ar trebui să gândim invers, adică să sperăm că toate partidele își doresc transparență, pentru că transparența este inamicul lucrurilor necurate.
Deci, dacă vrem să știm cu claritate ce vedem la televizor, ce este în spatele programului de la televizor, dacă el este motivat de un interes public al unui ziarist sau interesul unui ziarist pentru un subiect de interes public sau este vorba despre interesul unui politician de a transmite publicului un mesaj, acest lucru ar trebui, în fond, să ne încânte pe toți.
Nu ar trebui să plecăm cu scepticismul în față. Experiența din ultimii ani nu e încurajatoare, dar niciodată nu trebuie să renunți doar pentru că te aștepți să nu iasă.
Europa Liberă: Cele mai mari partide din țară, PSD și PNL, refuză să publice contractele semnate cu agenții sau cu furnizorii de servicii. De ce credeți că ascund cât dau și cui dau? Care e interesul? Ce anume ar deranja?
Mircea Toma: Cred că, în primul rând, nu vor să ascundă cât dau, ci cui dau, pentru că legea interzice finanțarea pentru campanii politice a radiodifuzorilor, deci a televiziunilor și radiourilor, în afara perioadelor electorale.
Or, atunci când vedem că s-au cheltuit sume de ordinul a aproape 10 milioane de euro într-un an, 2021, pentru propagandă și mass-media, asta cred că scrie pe capitolul bugetar afișat de Autoritatea Electorală Permanentă, în dreptul câtorva partide, nivelul acestor sume nu poate fi cheltuit ușor.
Sunt scumpe, da, televiziunile. Să cheltuiești sumele acestea pentru platforme digitale, pentru campanii în digital, e foarte greu, nu costă atât. Deci, refuzul de a le face publice ține mai degrabă de refuzul de a recunoaște că se comit fapte ilegale, pentru că există suspiciune destul de rezonabil justificată, că banii nu se opresc în digital, ci migrează spre spațiu radio - TV, în speță TV.
Europa Liberă: Credeți că banii aceștia merg către site-uri, dar, de fapt, ajung direct la televiziuni și influențează emisiunile televizate?
Mircea Toma: Da. Cred acest lucru. Cred, pentru că am văzut mai multe produse ale unor anchete ale colegilor voștri de la Europa Liberă, ale unor organizații neguvernamentale și, mai recent, ale Recorder, care au mers pe firul, pe traseul banilor, și s-au apropiat atât de mult de destinația finală, încât e foarte greu să refuzi să crezi că ajung banii la televiziuni. Deci, ei au mers până aproape de interfața cu televiziunea.
Formal, concret, să pui degetul pe contractul care demonstrează că banii au ajuns de la partid, cu mai mulți intermediari, la televiziune, încă nu există. Deci, nu pot să spun că așa este. Dar, pot să presupun, pentru că se apropie mult.
Am și perspectiva dinspre Consiliul Național al Audiovizualului, unde vorbim de emisiuni care au fost reclamate, pentru că sunt... tendențioase e puțin spus, pentru că au structură de campanie orientată politic.
Aici, pot să vă dau exemple de tip de emisiune. N-am să pun degetul pe vreuna anume. Timp de mai multe săptămâni de zile, un primar este ținta criticilor acerbe ale unui post de televiziune, care acoperă editorial mai multe momente dintr-o zi și mai multe zile din cele două-trei săptămâni.
Concentrarea atacurilor este făcută cu ajutorul unor parteneri care simulează rolul unor activiști civici, care se duc și creează evenimente, pun saci de gunoi pe treptele primăriei, după care vin în studio și povestesc cum au pus sacii de gunoi, pentru că se strâng liste de semnături de la cetățeni pentru demiterea primarului cu pricina.
La culegerea semnăturilor participă, în tricouri de activist civic cetățean, fostul primar care a pierdut alegerile în campania respectivă. Această activitate civică este comentată în studio de un conclav de invitați, între care este liderul partidului care îl propune pe fostul primar în funcția de primar.
Lipsesc total puncte de vedere ale persoanei care este executată în conținutul acestor programe prelungite. O emisiune de acest gen este o emisiune pe care codul audiovizual și legea audiovizuală o identifică ca fiind în afara legii, pentru că nu respectă mai multe condiții.
Nici codul, nici legea, nu au articole care să identifice ‘campania’. E vizibil campanie, dar eu, ca membru în CNA, nu pot formula cuvântul ‘campanie’, pentru că nu am suport în lege, deci nu are sens. Pot să comentez așa, cu voi, dar nu ca să judec o emisiune.
Europa Liberă: Are CNA pârghiile să oprească aceste ‘campanii’?
Mircea Toma: Doar penalizând emisiune de emisiune, într-un mod progresiv. Asta s-a petrecut anul trecut. Asemenea emisiuni, în lunile iunie, iulie, august, au încasat cumulativ maximum de penalizare posibilă.
Citind oare cumva semi-indiferența în privirile persoanelor care reprezintă posturile amendate, am avut sentimentul că banii ăștia sunt fleac pe lângă ceea ce, de fapt, în spate, ar putea să existe.
Eu am vrut să spun ‘campanie’ în ședință, fiind proaspăt membru, și am zis: ‘domne, asta e campanie’. Ups, nu poți să spui ‘campanie’, pentru că nu avem suport în lege.
Ok, m-am uitat să văd cam cât costau în campania electorală asemenea emisiuni: mii, zeci de mii, cumulat sute de mii de euro.
Europa Liberă: Amenzile, practic, nu valorează nimic pentru aceste televiziuni.
Mircea Toma: Amenda maximă este de 200.000 de lei.
Europa Liberă: Dacă amenzile acestea sunt fleacuri, e limpede că aceste emisiuni vor continua să existe? CNA-ul nu le poate împiedica?
Mircea Toma: Poate, pentru că emisiunile, dacă eroarea este repetată în mod ostentativ, flagrant, dimensiunea amenzii își atinge plafonul, poate să urmeze o pedeapsă care e dureroasă pentru televiziune.
Poate să fie o pedeapsă care înseamnă întreruperea emisiunii pentru 10 minute în prime time și acesta este ultimul avertisment, înaintea penultimului palier de penalizare, care este reducerea la jumătate a duratei licenței, de la 9 ani la 4 ani jumătate.
În cazul unor conținuturi foarte grave, precizate de lege, se poate retrage licența. În istoria CNA, n-a fost retrasă licența decât pentru neplata amenzilor, ceea ce nu e o retragere pentru conținut.
Europa Liberă: Expert Forum spune că PSD și PNL folosesc cea mai mare parte din bani pentru a cumpăra reclamă, iar un cetățean nu poate să știe ce este reclamă cumpărată sau ce este un articol scris fără să fie susținut de un partid. Practic, este afectat dreptul la informație. De ce nu sunt marcate aceste știri?
Mircea Toma: Pe radio și pe televiziuni, aceste știri politice, finanțate, sponsorizate, ca să folosim un termen civilizat, nu pot fi marcate, pentru că e ilegal. Nu e ilegal să marchezi, e ilegal să plătești în afara campaniei electorale.
În campania electorală sunt marcate, adică sunt identificate ca fiind emisiuni de campanie fie ale unui partid, fie emisiuni de campanie, care sunt dezbatere politică.
Televiziunile și radio-urile anunță dacă doresc să intre în campanie sau să rămână în exterior. Dacă nu se bagă, atunci, nu dau la știri decât niște evenimente, dacă s-au petrecut, nimic tipic de campanie. Campania reală începe din ziua în care s-a terminat campania anterioară.
Europa Liberă: Pe site-uri ar trebui să fie marcate.
Mircea Toma: Pe site-uri, da, nimeni nu-i împiedică să-și facă campanie. Pe site-uri, pe stradă, noi vedem frecvent bannere cu doctorițe care își fac campanie în intervalul dintre alegeri. Țin minte că era un candidat la primărie care a avut timp de aproape un an de zile mesh-uri publicitare puse pe clădirile din București. Nu e ilegal.
Europa Liberă: Care e riscul nefiind marcate? Ce ar trebui să știe cetățeanul, publicul, atunci când vede astfel de știri, pe diverse site-uri ale unor televiziuni de știri?
Mircea Toma: Aici ajungem la subiectul sigur complicat al relației dintre intervenție prin lege versus educație pentru consum media.
Cetățeanul educat, care își dezvoltă un aparat critic cu care să consume selectiv informația la care este expus, este soluția ideală.
Legea nu e prietenul libertății de exprimare. Dar, legea, atunci când cetățenii, mulți dintre ei, nu au încă o pregătire pentru a consuma media, atunci trebuie să intervii cu legea.
Nu sunt deloc amicul restricțiilor. Legea încearcă să stabilească un echilibru între responsabilitate și libertate. De aceea, legea trebuie să intervină și să limiteze, atunci când riscul este ca un actor public să păcălească cetățenii.
Europa Liberă: Dacă ne uităm la audiența unor televiziuni de știri, putem spune că cei mai mulți dintre români nu sunt educați pentru consumul media?
Mircea Toma: Cu siguranță, majoritatea românilor nu sunt educați pentru consum media și asta nu o spun pentru că sunt mulți care se uită la un anumit program sau la o anumită televiziune, ci o spun pentru că mă uit la programa școlară.
Pe vremea când lucram într-o organizație neguvernamentală, am promovat în curricula de liceu o disciplină care se numește competență în mass-media. E o disciplină opțională, s-a predat cât timp am putut forma profesorii, în vreo 60 de licee, dar e infim.
În principiu, programe de educație media în școli sunt în derulare la nivel… pitic, pentru că sunt organizații neguvernamentale care muncesc, câteva organizații, nici ele multe, și care reușesc să transmită instrumente pedagogice unui număr de câteva sute, poate, în total, 1.000 de profesori în România, care nu au spațiul didactic prevăzut în programă ca să își facă treaba.
Europa Liberă: Asta înseamnă că publicul nu poate discerne între echilibru și intoxicare, între adevăr și dezinformare?
Mircea Toma: Publicul își formează o cultură media, pentru că ajungi să comentezi cu vecinii ce ai mai văzut și cineva poate să spună: ‘Dar, tu chiar crezi?’. Aici e mecanismul, trebuie să te îndoiești puțin de ceea ce vezi sau auzi. Deci, nu poți să spui că nu este critic, dar formarea instituționalizată a criticismului lipsește.
Europa Liberă: Autoritatea Electorală Permanentă trebuie să verifice cum se cheltuie banii, dar nu verifică conținutul contractelor pe care le au partidele. Ce trebuie să schimbăm?
Mircea Toma: La începutul acestui an, am avut o inițiativă pe care am adresat-o colegilor din CNA, să solicităm contractele televiziunilor și radiourilor pe care le au cu partidele. Inițiativa nu a avut un efect imediat, între timp a început războiul, au fost alte priorități.
Acum câteva săptămâni, a apărut ancheta făcută de Recorder, care a urmat articolelor din Europa Liberă și inițiativelor din societatea civilă, și am avut o discuție cu colegii să căutăm soluții pentru a transparentiza traseul banilor publici care vin de la partide către mass-media.
A fost și o întâlnire la Comisia pentru cultură și mass-media, în Camera Deputaților, unde am formulat câteva idei, una dintre ele fiind crearea unui parteneriat tripartit CNA, Autoritatea Electorală Permanentă și Curtea de Conturi.
Am venit în Consiliu, am propus explicit acest parteneriat. A fost votat acum o săptămână jumătate. Demersurile sunt în curs de derulare pentru a invita la noi Curtea de Conturi și Autoritatea Electorală.
Eu am avut înainte ideea că ar trebui să cerem noi contractele. Legea îmi permite. Legea audiovizualului mă obligă să asigur transparența finanțării televiziunilor și radiourilor. E un articol clar.
Cum pot să fac eu chestia asta? Cerem toate contractele și din dreapta și din stânga, și de la partide și de la potențialii beneficiari. Presupunând că aș primi tone, căci, atenție, sunt sute de radiodifuzori în România și primesc de la toți contractele, nu am în CNA aparatul care să fie pregătit profesional pentru o asemenea operațiune și nici volumul, dacă am fi pregătiți.
Avem un serviciu contabil, dar sunt 6 persoane. Deci, e nevoie de o instituție specializată, care are și dreptul, prin lege, să ceară documentele respective mult mai ferm decât am putea-o face noi.
Europa Liberă: Și această instituție este?
Mircea Toma: Curtea de Conturi, care trebuie să răspundă într-un fel acestei solicitări. Eu sper să răspundă pozitiv.
Curtea de Conturi poate verifica cum au fost cheltuiți banii. Câte milioane de bannere au postat? Să le arate. Nu sunt? Partidul a cheltuit banii ilegal.
Europa Liberă: Ce ar trebui să facă, prin acest parteneriat, Curtea de Conturi?
Mircea Toma: Avem, pe de o parte, dovada pe care o oferă Autoritatea Electorală Permanentă, că partidele au primit bani pe care i-au cheltuit pentru propagandă și mass-media. Asta e destinația formală legală a banilor.
Cineva trebuie să verifice dacă ei au fost cheltuiți conform legii. Asta poate să facă Curtea de Conturi. Dacă acești bani au ajuns la o firmă care se ocupă de site-ul unei televiziuni și care spune că a luat ea toți cei 30 de milioane de euro, atunci trebuie să arate ce a făcut de 30 de milioane de euro, conform contractului.
Câte milioane de bannere au postat? Să le arate. Nu sunt? Partidul a cheltuit banii ilegal, i-a deturnat, i-a cheltuit pe altceva. Unde sunt? Eu cred că banii nu vor putea fi urmăriți fizic, din documente, de la o firmă intermediară la televiziunea propriu-zisă, decât dacă cineva e foarte guguman acolo.
Dar, legalitatea cheltuirii banilor trebuie verificată. Dacă nu este verificată, asistăm la spectacolul pe care îl vedem acum, cu milioane de euro ce se toarnă în programe politice, care sunt distorsionate grav și păcălesc publicul, fără ca publicul să știe că acele programe sunt plătite de unul sau altul dintre partide.
Europa Liberă: Curtea de Conturi a început această verificare?
Mircea Toma: Nu. Ar trebui să o înceapă după ce ne întâlnim. Dacă s-au autosesizat, e excelent. Noi îi vom sesiza să facă asta și punem toată informația pe masă, ce au ei, ce avem noi, ca obligație, și le adresăm cererea pentru a ne satisface nouă obligația legală.
Europa Liberă: Ați primit vreun răspuns până acum de la Curtea de Conturi?
Mircea Toma: Nu, pentru că am trecut de un pas important, asumarea unanimă. Sunt 11 membri în CNA. Șase membri reprezintă majoritatea. O asemenea solicitare presupune acordul fiecărui membru din CNA. Mi se pare foarte important că toți membrii au fost de acord să facem acest pas.
Europa Liberă: Practic, CNA cere Curții de Conturi să facă această verificare. Curtea de Conturi, AEP și CNA se vor întâlni și fiecare dintre aceste trei părți va veni cu informațiile pe care le are?
Mircea Toma: Exact, mi se pare un lucru care poate fi propus și executat. Am încredere în forța instituției asupra influențelor politice.
Europa Liberă: Credeți că se va întâmpla anul acesta sau anul viitor?
Mircea Toma: Dacă acest proces e pornit, este un semnal pentru actorii vizați. Deci, dacă începe Curtea de Conturi să verifice această chestie acum, eu, să fiu partid politic, nu aș mai risca să comit fapte care ar putea să fie identificate ca ilegale, penale.
Apropo de transparență, ieri, Consiliul a votat o revenire la normalitate pentru transparentizarea acționariatelor posturilor de radio și televiziune.
Acționarii erau publici, au devenit publici în urma presiunii pe care societatea civilă a făcut-o în urmă cu mulți ani asupra guvernării și a fost emis un act normativ care obliga televiziunile, radiourile și CNA-ul să facă publice acționariatele până la proprietatea a cel puțin 20% din acțiunile uneia dintre instituții.
Patronii, uneori, pot să influențeze conținutul editorial.
În 2019, apariția legislației privind GDPR-ul, protecția datelor personale, o interpretare excesivă a acestei legi a făcut ca lista cu acționarii să fie retrasă de pe site-ul CNA-ului și, în ciuda mai multor demersuri dinspre societatea civilă către CNA, reparația nu s-a produs. Până ieri, când am supus votului din nou acest subiect.
Toți membrii comisiei au fost de acord că argumentul privind protecția datelor personale nu este relevant pentru a avea numele proprietarului, nu și adresa lui de domiciliu sau datele din cartea de identitate, ci numele lui, identitatea lui, sunt publice.
Le-am pus la loc pe site, ceea ce este o revenire la normalitate din acest punct de vedere. Când ne uităm la o emisiune a unui post de televiziune, e bine să știm cine este patronul, pentru că patronii, uneori, pot să influențeze conținutul editorial.
Europa Liberă: Dincolo de banii pentru presă, cum arată conținutul audiovizual în România, domnule Toma? Vorbim despre calitatea divertismentului, care este consumat masiv. Cât de tabloidizat e?
Mircea Toma: Mi-e foarte greu să judec, să dau o cuantificare. N-as zice mult, puțin, aș zice ‘prea’. Se face comerț cu emoții la un mod care depășește limitele acceptabilității.
Pot să spun că, din fericire, publicul devine tot mai exigent. Sesizările pe subiectul acesta al dezmățului, al încălcării demnității umane, sunt tot mai frecvente și CNA-ul a penalizat foarte ferm derapajele.
Mai mult decât atât, CNA-ul funcționează, spre bucuria mea, solidar, deci sunt decizii luate în unanimitate, au fost date penalizări. Cele mai mari sancțiuni anul trecut au fost date pentru o emisiune, ‘Acces direct’, în care un fost cuplu era în studio și bărbatul a amenințat-o pe femeie cu moartea, s-a râs în studio, ‘așa e iubirea la români’, și, după câteva săptămâni, bărbatul a asasinat-o pe femeie. Acesta este nivelul.
Mult mai rău de atât nu se poate. Nu aș generaliza pentru toți radiodifuzorii modelul acesta editorial, dar el există și este prea mult.
Europa Liberă: Există și lumea se uită. Sunt populare aceste emisiuni.
Mircea Toma: De aceea, răspunsul este că, pe lângă intervenția CNA-ului, este foarte importantă promovarea educației media în școală. Deci, soluția formală există.
Ministerul Educației din România a primit mai mult decât recomandare. Este obligația statelor membre să promoveze educație digitală. Și România are acest program demarat. E obligatoriu să înveți cum să operezi pe calculator pentru clasele a cincea și a șasea, urmează a șaptea, a opta, și așa mai departe.
Dar, e foarte important ca, în acest conținut al educației digitale, să nu se rezume programele la cum operăm calculatorul, pentru că asta este suicidar. Întotdeauna tehnologia va evolua mai repede decât programele școlare. Elevii vor ști întotdeauna mai mult decât profesorii.
Navigația în spațiul digital înseamnă educație media, cum valorific informația pe care o consum. Asta nu se uzează moral. E aceeași informație, că o văd la televizor, că o citesc într-un text sau pe ecranul telefonului, tot conținut informațional este. Pot să îl pregătesc, pot să-i pregătesc pe consumatori să fie precauți, exigenți.
Europa Liberă: Legea audiovizualului din România este adaptată la aceste realități, la pericolele la care unele televiziuni îi expun pe oameni, expun publicul? Ar trebui îmbunătățită?
Mircea Toma: Legea obligă CNA, și aici o să plec privirile cu vinovăție înspre podea, la a contribui la educația medie a populației. Nu s-a făcut foarte mult din acest punct de vedere, au fost inițiative insulare.
Toată lumea este de acord că trebuie acum să construim o strategie care să poată fi susținută, chiar dacă membrii CNA sunt schimbați în timp, adică să nu fie inițiative ale câte unui membru.
Dincolo de faptul că avem obligația să facem educație media, acum câteva săptămâni, legea a fost schimbată pentru a adopta ultima directivă europeană, care obligă CNA să-și extindă competențele și asupra spațiului digital, asupra produselor audiovizuale din digital. Aceasta va contribui într-o oarecare măsură la disciplinarea a ceea ce se petrece acolo, unde e mai rău decât pe televiziuni.
Europa Liberă: Dacă e să ne uităm la televiziunile de știri care obișnuiesc să dezinformeze, să manipuleze, dacă e să ne uităm la emisiunile de divertisment tabloidizate, putem spune că CNA face prea puțin?
Mircea Toma: Nu pot să generalizez. Niciuna dintre televiziuni nu poate fi acuzată la pachet. Prefer să mă adresez unor conținuturi editoriale. Faptul că ele există, ține de multe surse de influență.
Una importantă este cea pe care ați formulat-o: interesul publicului. Publicul consumă încă masiv lucruri de calitate îndoielnică.
Deci, în ceea ce privește divertismentul, trebuie să merg și să educ publicul, pentru că cea mai eficientă cenzură este policele cetățeanului. Dacă el este deștept, atunci apasă pe butoanele bune și duce către emisiunile care sunt ok, și televiziunile vor merge după public. Nu e invers.
Sub aspectul influenței politice, a minciunii generate politic, aici, pe de o parte, trebuie să intervin să întrerup pârghiile prin care politicul poate să influențeze conținutul editorial, și acesta este subiectul inițial al discuției noastre: finanțarea.
Dacă dispar banii de la partide, cu siguranță jocul politic pe care îl vom vedea noi pe televizoare nu va mai fi atât de suspectabil de aranjamente. Cum se spune în fotbal când e un meci aranjat?
Europa Liberă: Blat?
Mircea Toma: Blat. Deci, blaturile nu vor mai fi atât de frecvente. Vor fi, poate, pe alte motive, pe interesele directe ale unui patron, dar, ce se întâmplă acum este foarte grav, pentru că sumele sunt uriașe, iar foamea televiziunilor este pe măsură.
