Venind pe fondul îngrijorării internaționale cu privire la concentrarea majoră a forțelor militare ruse de-a lungul graniței cu Ucraina și în Crimeea, mișcarea a aruncat încă un buștean pe focul tensiunilor din zonă.
Deputații din Duma au cerut recunoașterea grupurilor separatiste susținute de Rusia care controlează părți din provinciile Donețk și Luhansk din regiunea Donbas a Ucrainei și se autointitulează Republici Populare, afirmând că acest lucru ar ajuta la protejarea sutelor de mii de deținători de pașapoarte rusești care trăiesc acolo.
Discursurile le-au amintit multor observatori de recunoașterea de către Rusia a regiunilor separatiste georgiene Abhazia și Osetia de Sud, după un război de cinci zile dintre Rusia și Georgia, în 2008.
Cu toate acestea, la o conferință de presă comună la Moscova cu cancelarul german Olaf Scholz, ținută în aceeași zi, Putin a dat de înțeles că nu va asculta imediat apelul lor.
Scholz a subliniat cererea Moscovei ca puterile occidentale „să exercite o influență adecvată asupra actualelor autorități de la Kiev” pentru a pune în aplicare acordurile de la Minsk din 2014-2015 care vizează soluționarea conflictului. Acesta a provocat moartea a peste 13.200 de persoane de la începutul acestuia, în aprilie 2014, și până în prezent.
Purtătorul de cuvânt al lui Putin, Dmitri Peskov, a reafirmat în aceeași zi angajamentul Moscovei față de procesul de la Minsk și a cerut „implementarea cât mai curând posibil a întregului plan de acțiune Minsk”.
Instrument de influență
„Pe scurt, Putin încă mai are speranță că poate forța Kievul să îndeplinească acordurile de la Minsk”, a declarat Serhiy Harmash, negociator ucrainean cu Grupul de contact trilateral pentru Ucraina. „Așadar, cred că este puțin probabil să le arunce prin semnarea unui decret de recunoaștere... deoarece acest lucru ar însemna încheierea acordurilor de la Minsk și a procesului de la Minsk.
Pur și simplu nu ar mai exista, iar Moscova ar pierde nu doar un instrument cu care să influențeze Ucraina, ci și un instrument cu care speră să conducă Ucraina după ce a reușit - așa cum speră Kremlinul - să introducă Donbasul în organismul nostru politic cu așa-numitul 'statut special'”, a spus Harmash.
În interpretarea Moscovei, acordurile de la Minsk cer Kievului să intre în negocieri directe cu separatiștii susținuți de Kremlin, un pas pe care Kievul a refuzat să îl facă. Cele două țări nu sunt de acord, de asemenea, cu privire la succesiunea mișcărilor stabilite în acord. Secretarul de stat al SUA Antony Blinken a declarat luna trecută pentru RFE/RL că Rusia și-a încălcat angajamentele „într-o măsură mult mai mare decât a făcut Ucraina”.
Rezoluția Dumei a făcut parte dintr-o serie de tactici de presiune, inclusiv consolidarea militară, ultimatumuri prezentate NATO și Washington, încercări de destabilizare a Ucrainei, atacuri cibernetice și multe altele, a spus Harmash.
„Toate acestea au scopul de a forța Kievul să implementeze acordurile de la Minsk în modul în care Federația Rusă le vede”, a spus el.
Coregrafie rusă clară
Konstantin Skorkin, analist la Centrul Carnegie din Moscova, a spus că recunoașterea rusă a regiunilor revendicate de separatiștii proruși pare puțin probabilă pe termen scurt, dar că rezoluția Dumei - în mod clar pusă în scenă de Kremlin, care deține un control puternic asupra camerei inferioare a parlamentului, unde loialul partid „Rusia Unită” are o majoritate de două treimi - rămâne „o tactică de presiune care poate fi activată în orice moment”.
„Scenariul cel mai probabil acum va fi promovarea în continuare a acordurilor de la Minsk, deoarece acestea sunt scrise într-un mod care este în avantajul Moscovei”, a adăugat el.
„Kremlinul nu intenționează să renunțe la un astfel de instrument diplomatic care a fost recunoscut la nivel internațional, iar politica sa principală va avea ca scop forțarea Kievului să le implementeze”.
Analistul politic din Moscova Dmitri Oreșkin a fost de acord că recunoașterea regiunilor revendicate de separatiști va „încheia” procesul de la Minsk, ceea ce ar fi o pierdere pentru Kremlin. Pe de altă parte, a spus el, vorbind despre recunoaștere - și chiar despre o posibilă anexare a regiunilor de către Rusia - ar putea servi scopurilor lui Putin prin creșterea presiunii asupra președintelui ucrainean Volodimir Zelenski și, potențial, fragmentarea electoratului său.
„Adică”, a concluzionat el, „poți tranzacționa pe acest subiect pentru o perioadă destul de lungă”.
Harmash a declarat pentru Current Time, o rețea în limba rusă condusă de RFE/RL în cooperare cu VOA, că atâta timp cât Putin are speranța că va putea manevra procesul de la Minsk în direcția pe care o alege, recunoașterea va rămâne o discuție abstractă.
„Dar dacă Putin concluzionează că nu există într-adevăr pârghii de presiune - nici militare, nici prin intermediul partenerilor occidentali, nici prin politica internă [ucraineană] - că nimic nu funcționează, atunci ar putea decide că este imposibil să forțeze Kievul să implementeze acordurile de la Minsk așa cum le interpretează și astfel ar putea renunța la ele", a spus Harmash.
„Cred că ar fi un ultim act de disperare dacă ar semna cu adevărat un decret de recunoaștere a Republicii Populare Donețk și a Republicii Populare Luhansk ”, a adăugat el. „Nu cred că o va face”.
Harmash a descris rezoluția Dumei drept o „tactică politică” menită să „arate Occidentului și Ucrainei care ar putea fi consecințele ne-execuției Minsk-ului”.
„Deocamdată, va sta pur și simplu pe biroul lui Putin ca o tactică de presiune”, a conchis el.
Scris de Robert Coalson pe baza relatărilor jurnalistei RFE/RL Irina Romaliskaia. A mai contribuit Ksenia Sokolianskaia.
