De când am revenit la democrație, altă decât cea populară, deci din 1989 încoace, România are cea mai mare recoltă de candidați la scaunul de Președinte al Republicii. Vreo 23, după cifre neoficioase. Și Grădina Maicii Domnului e măricică.
Le pomenim numele și cine o ieși, o ieși, vedem noi, un lucru e clar, numai unul va fi președinte. Un singur ales, mulți nechemați. Iată-i pe cei 23 de magnifici, în ordine alfabetică: John Ion Banu, Dan Barna, Mădălina Baroncea, Cătălin Berenghi, Ramona-Ioana Bruynseels, Viorel Cataramă, Miron Cozma, Claudiu Crăciun, Alexandru Cumpănaşu, Viorica Dăncilă, Mircea Diaconu, Gheorghe Funar, Kelemen Hunor, Avram Iancu, Klaus Iohannis, Emanuel Onoriu, Theodor Paleologu, Florentin Pandele, Ninel Peia, Liviu Pleşioanu, Sebastian Popescu, Bogdan Stanoevici, Dorin Dimitrie Stoichescu. Din motive necunoscute, din listă lipsește nașul televiziunii Nașul, Radu Moraru, care și-a anunțat candidatura încă de la începutul anului, mai lipsește un client al nașului de la Nașul, Laurențiu Primo, misterios om de afaceri, cu o doctrină proprie, numită „meritocrația”.
În fine, ultimul ales nenumit, Florin Călinescu, a zis că ar candida cu o singură condiție: „Dacă un milion de români spun, nene, dacă nu te bagi, îți rupem picioarele”. Ultima oară când a fost văzut era pe două picioare și deducem că i-a venit mintea la cap. Ceea ce nu se poate zice despre cel puțin 20 dintre aspiranții la fotoliul de președinte. Oricum, nu ne ocupăm de toți. Lăsăm la o parte pe doi dintre care se va alege viitorul președinte, conform sondajelor, Klaus Iohannis și Dan Barna. Lăsăm în plata celui de Sus și pe Viorica Dăncilă. Sondajele zic că nu va intra în turul doi. Și așa va intra în istoria stângii post-decembriste. Ignorăm și pe Alexandru Cumpănaşu, ajuns candidat la președinție pe cadavrul fetei dispărute în cumplita tragedie de la Caracal, om de care ar trebui să se ocupe alte instituții ale statului. Dintre cei rămăși, care vor rămâne doar la stadiul de candidați, câțiva intră în categoria „rara avis” și de ei ne vom ocupa puțin.
Primul candidat, Emanuel Onoriu, pastor penticostal, fiu al cântăreței de muzică lăutărească și discutabil dezvoltator imobiliar în Dămăroia. Cea mai tare mărturie dintr-un discurs electoral „Am mâncat o fasolică bătută cu ardei copţi în usturoi. Măiculiţă mamă, pericol public!” Și gata! Suficient pentru un președinte, nu?
Al doilea candidat, fostul actor Mircea Diaconu care a intrat în politică și nu a făcut nimic, pe bani buni, timp de patru ani la Bruxelles. I-a plăcut mult și acum ar vrea să nu facă nimic și la Cotroceni. Ideea i-a venit când a văzut că Iohannis face prea mult: „eram ca o chiftea pe foc, mă gândeam, chiar nu face nimeni nimic?” Într-un acces de sinceritate și-a dat seama că „nu mă recomandă nimic pentru funcția de președinte, sunt un om banal”, mai mult „faptul că vreau nu înseamnă că și pot.” Și și-a găsit doi nevolnici care să-l susțină, duetul Tăriceanu-Ponta, cu partidele lor de buzunar. Astfel, un actor cândva de succes face totul să-și încheie cariera ca figurant în politică.
Ultima „rara avis” de astăzi este Ramona Ioana Bruynseels, candidata Partidului Puterii Umaniste, ieșită din pălăria lui Dan Voiculescu. Dama a studiat prin multe universități străine, printre care una numită sibilinic „Harvard - Școala de Guvern”. Și așa stând lucrurile, n-a mai mirat pe nimeni că Ramona a fost consiliera lui Gabriel Oprea și nici că este membră a grupului „The Flat Earth Revolution - România”, grup care crede că pământul este plat ca o clătită. Și cine crede asta, crede și că „suntem împreună cu Rusia parte a NATO” dar și că „Moldova în următorii ani cu siguranţă nu va mai fi acea parte a ţării în care economia merge PE BURTĂ”.
Ținându-ne cu mâna de burtă de râs, o asigurăm pe Ramona că, da, e lung pământul, ba e plat! Până săptămâna viitoare, când ne vom ocupa și de alte păsărele din Grădina Maicii Domnului!
Facebook Forum