Linkuri accesibilitate

Radiografia unui fenomen: copiii care fac copii. Cum a ajuns România campioana Europei la mame minore


Vârsta medie a mamelor minore din România este de doar 15 ani. Până la majorat, unele fac chiar și trei copii.

Un sfert din mamele sub 18 ani, din UE, trăiesc în România. Trendul este îngrijorător: vârsta medie a mamelor minore românce scade constant, ajungând la 15 ani, arată un studiu al „Salvați Copiii”. Lipsa educației sexuale și sărăcia alimentează fenomenul, în timp ce autoritățile rămân neimplicate.

România este statul european cu cele mai multe fete sub 18 ani, care fac copii, fiind îndeaproape urmată de Bulgaria. 23% dintre mamele minore din UE trăiesc în România, unde cele mai recente date arată că peste 8.600 de tinere fete au devenit mame înaintea majoratului, iar 725 dintre ele au copil la vârste mai mici de 15 ani, arată datele organizației „Salvați Copiii”.

Portretul-robot al unei copile care ajunge să aibă copii este neschimbat de ani de zile, iar condițiile în care trăiesc ele se înrăutățesc de la an la an, după cum arată cel mai recent studiu al organizației „Salvați Copiii”, prezentat marți, despre situația mamelor care au copii sub 5 ani, din mediul rural.

Vârsta medie a unei mame minore în România a ajuns în 2020 la 15,4 ani, în scădere cu circa doi ani față de 2018. Cea mai mică mamă dintre cele 136 intervievate în cadrul studiului realizat de „Salvați Copiii” are 13 ani. Există mame minore care au chiar și trei copii, iar vârsta lor medie este de doar 17,6 ani.

Copiii care fac copii, fenomenul tabu în România
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:11:04 0:00

Un contrast frapant este că în 80% din cazurile de mame minore, tatăl este mult mai în vârstă, având până la 25 de ani. Tații copiilor născuți de mame minore au o vârstă medie de peste 20 de ani. Cel mai în vârstă astfel de tată, din ancheta sociologică realizată de „Salvați Copiii”, are 39 de ani.

Studiul „Salvați Copiii” mai arată că o treime din mamele minore au mai mult de un copil.

Neutilizarea metodelor contraceptive, relevă studiul respectiv, are de cele mai multe ori la bază motive religioase, faptul că partenerul nu este de acord sau lipsa banilor.

Prin educație și informare putem schimba mentalități. Dar în primul rând este nevoie de îmbunătățirea accesului la serviciile medicale în comunitățile rurale.
Diana Păun, consilier prezidențial

Mediul din care provin cele mai multe mame minore în România arată sumbru, conform datelor „Salvați Copiii”. Pentru 59% din mamele minore, alocația copilului este principala sursă de venit. Pentru 50% din ele, muncile ocazionale sunt principala sursă de venit, iar ajutorul social este de bază pentru 21% dintre ele. De altfel, venitul mediu pentru o gospodărie în care trăiește o mamă minoră este de doar 900 de lei pe lună.

Casa tipică în care trăiesc cele mai multe mame minore din România are cel mult două camere (68%), iar în ea locuiesc în medie 5,4 persoane, dintre care aproape trei sunt copii. Casa nu are apă curentă (58%), toaleta se află în curte (84%), iar încălzirea se face la sobă (96%).

Educația este o altă componentă esențială a acestui tablou. Dintre mamele minore, 83% nu mai merg la școală, iar 64% dintre ele au abandonat școala încă dinainte de a rămâne însărcinate. 15% dintre ele nu au mers niciodată la școală sau nu au terminat nici măcar școala primară. Doar 36% dintre mamele minore au 8 clase de școală, iar 7% au liceul terminat.

În ce privește informațiile privind educația sexuală și planificarea familială, doar 41% dintre ele au avut informații de educație sexuală, 34% informații de planning familial și 23% au avut acces la educație sexuală în școală. Peste 30% dintre mamele minore își iau aceste informații de la rude și prieteni, nu de la personal medical sau educațional.

Sarcina unei mame minore se desfășoară cu totul atipic pentru o societate europeană. În primul rând, doar 16% din mamele minore au utilizat metode contraceptive. Doar 53% din ele sunt văzute de un ginecolog în timpul sarcinii și doar 52% își fac analizele recomandate de medic, deși 90% din ele sunt înscrise la medicul de familie. Una dintre principalele explicații ale acestei situații este că 90% din mamele care trăiesc în mediul rural trebuie să se deplaseze în altă localitate pentru controlul la ginecolog și nu au destui bani să o poată face.

Aceste cifre legate de traiul unei mame sub 18 ani în România se îmbină cu o altă statistică dramatică: rata mortalității infantile în România este aproape dublă față de UE, de 6,2 copii la mia de locuitori. În 2019, 1.144 de copii mai mici de un an au murit în România. Județele unde mor cei mai mulți nou-născuți sunt Tulcea (15,6 la mie), Mehedinți (11,7 la mie), Constanța (9,5 la mie), Vrancea (9,3 la mie) și Mureș (9 la mie).

Ce (nu) face statul. Rafila: „Noi avem discuții despre cum să se numească, educație sexuală sau sanitară”

Un aspect relevat o dată în plus de lansarea studiului „Salvați Copiii” este ruptura dintre autoritățile cu putere de decizie și oamenii care acționează în teren și lucrează direct cu mamele minore și cele din mediul rural. La dezbaterea de marți, secretarul de stat din Ministerul Sănătății, Horațiu Moldovan, a citit neabătut din strategia națională de sănătate adoptată în 2014.

Sunt foarte frumoase pe hârtie”, a remarcat medicul neonatolog Maria Stamatin, directoarea maternității Cuza Vodă din Iași. „Noi am mai avut o discuție acum doi-trei ani și nu s-a realizat nimic din ce am discutat atunci, sau ce s-a realizat a fost tot cu sprijinul ONG”, a spus profesoara Stamatin.

Medicul Alexandru Rafila, membru în comitetul executiv al Organizației Mondiale a Sănătății, a remarcat la rândul său că un ONG, „Salvați Copiii”, a ajuns să preia acțiuni pe care „ar trebui să le facă statul român”.

Sunt probleme de resurse umane, de îmbunătățire a accesului la serviciile de sănătate. Toate acestea ar trebui coordonate de undeva. Nu avem o integrare a acestor servicii de care este nevoie. Uitați-vă că acum ne găsim într-o situație dificilă cu noul coronavirus. În loc să acționăm, avem discuții despre cum se numește, educație pentru sănătate, educație sanitară, educație sexuală. Noi suntem la capitolul de pregătire permanentă a unei organizări care niciodată nu este organizată”, a spus Alexandru Rafila.

În loc să acționăm, avem discuții despre cum se numește, educație pentru sănătate, educație sanitară, educație sexuală. Noi suntem la capitolul de pregătire permanentă a unei organizări care niciodată nu este organizată.
Alexandru Rafila, membru Consiliu Executiv OMS

Un exemplu cât se poate de practic despre capacitatea statului de a se mișca în ritm cu nevoile oamenilor a fost dat de medicul Radu Vlădăreanu, președintele Societății de Obstetrică și Ginecologie din România. El a spus că aprobarea unui ghid medical de către Ministerul Sănătății durează și 10 luni. Un astfel de ghid, pentru avortul medicamentos, ca alternativă la cel chirurgical, se află pe masa ministerului încă din noiembrie 2019, fără a fi aprobat nici acum. Ca efect, în plină pandemie, când avorturile chirurgicale nu au mai fost efectuate, nu a existat un ghid oficial pentru alternativă.

Vlădăreanu a spus că în trei luni de pandemie, conform discuțiilor avute la Institutul Național de Medicină Legală, „numărul de avorturi septice a crescut dramatic” și prin urmare mortalitatea prin avort va fi mare, în 2020.

Cum s-a ajuns aici

Este vorba despre „perpetuarea unui cerc vicios”, format din sărăcie și excluziune socială, în care trăiesc aceste „copile condamnate la o maturizare bruscă”, a explicat doctorul Diana Păun, consiliera președintelui Klaus Iohannis pe probleme de sănătate publică. Cauzele acestui fenomen negativ, prin care România se remarcă detașat în UE, sunt accesul limitat la servicii medicale și deficitul de medici în mediul rural, dar și accesul limitat la informații despre educația sexuală și planificare familială.

Una dintre soluții este informarea de la vârste mici a copiilor, „prin intermediul unei discipline care se pote numi educație pentru sănătate, dar și în familie, despre riscurile unei sarcini nedorite”, a mai spus Diana Păun.

Importanța unei astfel de materii în școli „nu este bine înțeleasă la nivelul celor care au puterea de a decide”, a mai spus consiliera prezidențială. „Prin educație și informare putem schimba mentalități. Dar în primul rând este nevoie de îmbunătățirea accesului la serviciile medicale în comunitățile rurale”, a concluzionat reprezentanta Palatului Cotroceni.

Despre importanța educației pentru sănătate a vorbit și medicul Mihai Gafencu, președintele consiliului director al „Salvați Copiii”, care a subliniat un aspect relevant din studiu: 83% din mamele minore nu mai merg la școală.

Se poate face, se poate intra în școli pe diverse grupe de vârstă, cu rezultate foarte bune, cu prezentarea unor materiale ilustrative cât mai timpuriu, în așa fel încât acești copii care ajung părinți să aibă acces la informație curată, nemediată de alt interes decât binele lor”, a spus Mihai Gafencu.

Mădălina Turza, președinta Autorității Naționale pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, Copii și Adopții, a explicat că situația în care se află mamelor minore și de altfel majoritatea mamelor din mediul rural este rezultatul nefuncționării a trei zone: educația, sănătatea și socialul.

Cele două dimensiuni ale intervenției sociale nu reușesc să se conecteze – direcțiile de protecția copilului, zona lor de acțiune apare când există o situație de criză semnalată de la firul ierbii de către serviciile sociale de la nivelul autorităților locale. Din cauza lipsei lucrătorilor sociali la nivel de comunitate, în rural, avem astfel de situații. Nu există suficienți asistenți sociali în aceste comunități marginale. (...) Sunt oameni care, la nivelul micilor primării, îndeplinesc alte atribuții și li s-a dat și această atribuție”, a explicat Mădălina Turza.

Un paradox al realității în care trăiesc mamele din mediul rural este că cele mai multe sunt în evidența unui medic de familie, dar sub 2% din mamele minore apelează la servicii de asistență socială.

E o realitate crudă”, consideră medicul Gindrovel Dumitra, vicepreședinte al Societății Naționale de Medicina Familiei. El spune că lipsește „suportul din partea unei echipe” și „o strategie națională pentru gravide”.

Mă uit cu nostalgie în trecut, când medicii care acum ies la pensie aveau la dispoziție o echipă cu medic, asisten, moașă. Acum, există un medic și cel mult o asistentă care se ocupă de tot”, a mai spus Dumitra, care a subliniat rolul uitat al moașelor în sistemul de sprijin pentru mame. Cele mai multe moașe au ajuns să plece la munci agricole în țări din Europa, a arătat Gindrovel Dumitra, pentru că în România nu sunt integrate în sistem.

În România, mai există un singur program de pregătire a moașelor la Universitatea de Medicină din Galați, iar în ultimii ani au fost închise opt astfel de programe de pregătire, a arătat Mihaela Corina Radu, moașă la maternitatea din Ploiești.

Facebook Forum

VIDEO

Bătăi și umilințe pentru protestatarii arestați în Belarus
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:01:58 0:00
XS
SM
MD
LG