Când șeful Statului Major al Apărării, generalul Gheorghiță Vlad, dezvăluia, în februarie, la Europa Liberă, că Armata Română are nevoie de legi noi pentru a „putea apăra eficient și complet România”, mulți se așteptau la o reacție rapidă a politicienilor.
Două dintre legile invocate atunci de general – cea a Apărării Naționale și cea privind managementul situațiilor de criză – nu au ajuns nici până astăzi în Parlament.
Și nici nu vor ajunge (în cel mai fericit caz) până la toamnă – când vacanța parlamentarilor se va fi încheiat – recunoștea acum câteva săptămâni președintele Senatului, generalul în rezervă Nicolae Ciucă, el însuși fost șef al Armatei. La fel a spus și premierul Marcel Ciolacu.
Ciucă, în schimb, se folosește de cariera militară pentru a se promova politic: ai observat, cu siguranță, în preajma tuturor marilor orașe, panourile imense pe care apare imaginea șefului Senatului alături de mesajul „Un ostaș în slujba țării”.
Europa Liberă a identificat trei mari probleme – dintr-o listă care nu este exhaustivă – în care sistemul de apărare al țării nu a găsit în clasa politică din România un camarad care să îl sprijine:
- legile apărării
- investițiile
- industria de armament
Această camaraderie politico-militară este esențială în actualul context de securitate – care plasează România, spun unii experți militari, în război indirect cu Rusia.
România a mizat în cei doi ani și patru luni de când a început războiul din Ucraina mai mult pe protecția pe care o primește de la aliații și partenerii ei strategici, decât pe propriile inițiative care să-i întărească securitatea.
Puteau face politicienii mai mult? Experții în securitate consultați de Europa Liberă spun nu doar că „da”, ci și că ar fi fost obligați să o facă, având în vedere situația de securitate.
Legile apărării
Legea după care funcționează, în prezent, Armata Română este din 1994, adică de acum 30 de ani.
’94 nu e doar anul în care generația de aur obținea celebra calificare în sferturi de la Campionatul Mondial de fotbal din SUA. La acea vreme, Iugoslavia vecină era măcinată de război, iar Uniunea Sovietică abia se prăbușise; Occidentul – cu SUA în frunte – spera că moștenitoarea URSS, Rusia, o va apuca pe calea democrației.
Multe s-au schimbat din ’94 până în prezent, însă cele mai importante schimbări din perspectiva securității naționale sunt că România a intrat în NATO, iar Rusia s-a dovedit a fi un stat agresor, cu pretenții expansioniste ce ajung până la granițele alianței din care facem parte.
Legea românească a Apărării din 1994 a rămas imuabilă.
Subiectul a fost lansat în dezbaterea publică la Europa Liberă, de șeful al Statului Major al Apărării, generalul Gheorghiță Vlad, pe 1 februarie.
La one2one, acesta oferea un exemplu concret despre limitările actualei legi: Armata Română nu a putut doborî dronele militare rusești care au căzut în Dobrogea pentru că nu i-a permis... legea.
„Legislația trebuie adaptată corespunzător. În momentul de față, Armata României nu poate să ducă operații de luptă pe timp de pace. Trebuie dată o stare excepțională, stare de asediu sau stare de război. Armata României nu poate să opereze sistemele de armament în afara obiectivelor militare sau a terenurilor de instrucție pe care le avem în momentul de față”, spunea generalul Gheorghiță Vlad.
La un asemenea avertisment, mulți s-au așteptat la o reacție rapidă a politicienilor – în mâna cărora stau modificările de genul celor cerute de general.
N-a fost așa. Generalul Vlad a fost criticat de unii politicieni, care i-au reproșat că a făcut declarații „alarmiste”.
Cei din fruntea statului – președintele, șeful Senatului și premierul – au transmis atunci mesaje similare, care pot fi sintetizate astfel: România nu are motive de îngrijorare, pentru că este protejată de NATO.
Proiectul privind Legea Apărării nu a intrat încă pe traseul legislativ.
Draftul a fost pus în dezbatere publică de Ministerul Apărării pe 1 aprilie 2024, la două luni după avertismentul generalului Gheorghiță Vlad.
Pe 16 mai, la sediul Ministerului Apărării Naționale a avut loc o dezbatere publică. Iar minuta discuției arată că procedura a fost controversată.
Participanții de la dezbatere au reclamat că MApN nu a promovat evenimentul în așa fel încât să participe cât mai multe persoane, precum și faptul că aceasta nu a fost transmisă online.
În privința discuțiilor constructive care ar fi trebuit să ajute la îmbunătățirea legii, acestea au lipsit cu desăvârșire, reiese din minuta consultată de Europa Liberă (o puteți consulta accesând linkul asociat fotografiei).
„Subiectul modului de organizare a întâlnirii pentru dezbaterea publică a proiectelor de lege a predominat în toată dezbaterea, fiind monopolizat de reprezentanții asociațiilor, care au cerut de mai multe ori tuturor participanților să părăsească sala de desfășurare a întâlnirii”, se menționează în minută.
Printre cei care au participat la dezbatere se numără Asociația Alianța Părinților, Dumnezeu Popor și Țară sau Mișcarea pentru Pace din România.
Unii participanți nu au vorbit despre Legea Apărării, ci despre: Covid-19, legea poliției militare, alte ministere sau... Organizația Mondială a Sănătății.
La fel s-a întâmplat și în privința unei alte legi invocate pe 1 februarie de generalul Gheorghiță - managementul situațiilor de criză. Aceasta a fost pusă, de asemenea, în dezbatere publică de MApN încă de pe 1 aprilie.
În minuta acelei dezbateri sunt transmise detalii similare: aceiași participanți, aceleași discuții în afara subiectului.
Europa Liberă a solicitat MApN informații despre motivele pentru care cele două legi nu sunt trimise pe traseul legislativ. Vom publica răspunsul imediat ce îl vom primi.
Într-un comentariu pentru Europa Liberă, fostul șef al Statului Major al Armatei Române, generalul Ștefan Dănilă, spune:
„Nu înțeleg logica întârzierilor discutării, modificării și adoptării legilor invocate de către MApN ca strict necesare, nici numirile cu mare întârziere a titularilor pe funcții foarte importante în conducerea Armatei.”
„Practic, șeful Statului Major al Apărării a fost lăsat fără echipă, izolat și fără nicio pârghie de control. Am cunoscut aceeași situație din august 2013 până la sfârșitul lui 2014. Dar acum avem războiul lângă noi și nu este o glumă”, spune Ștefan Dănilă.
Pe lângă cele două legi, la Senat, a ajuns săptămâna aceasta un proiect important pentru Armată: cel privind completarea și modificarea Legii nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare.
În prezent, proiectul se află la secretarul general, care verifică dacă respectă sau nu prevederile Constituției.
Principalele prevederi ale noii legi a Apărării
În proiectul de lege privind Apărarea Națională, Ministerul Apărării (MApN) prevede ce instituții asigură protecția tării și cum. În proiect sunt enumerate și obligațiile pe care le au anumite companii și populația. În draft sunt și sancțiuni, enumerate la final proiectului.
Proiectul de lege privind Apărarea Națională, câteva prevederi:
- pe timpul unor situații de criză sau excepționale, autoritățile și instituțiile publice pot institui măsuri graduale în mai multe domenii „dispuse în condițiile legii”.
- în cazul în care se impune intervenția unor trupe sau a unor capabilități non-militare pentru contracararea amenințărilor hibride, fie pe teritoriul statului român, fie în afara țării, Parlamentul este cel care aprobă angajarea lor, la propunerea președintelui Romaniei.
- în București și în cele 41 de județe va apărea funcția de comandant militar, prin hotărâri ale CSAT (Consiliul Suprem de Apărare a Țării). Numirile și eliberările vor fi făcute de către comandantul Centrului Național Militar de Comandă.
- un alt articol se referă la activitatea economiei private în cazul în care va fi instituită starea de urgență/ de asediu/ de război: firmele a căror activitate este „nemijlocit legată de asigurarea resurselor necesare apărării, indiferent de forma de proprietate” nu au voie să-și mute bunurile și serviciile în afara României.
Investiții mari și mici
Dincolo de legi și direcții, militarii mai au nevoie de la politicieni și de echipamente, arme sau infrastructură.
Anul trecut, România a alocat Apărării 2,5% din PIB și a reușit să cheltuiască doar 1,6%, arată o analiză NATO, după cum a scris Europa Liberă în martie.
Cu acest prag, România se situează sub media Alianței, de 1,73%. Procentul este sub ținta obligatorie impusă de NATO țărilor membre (2%) – pe care România a atins-o doar în 2020.
Cu toate acestea, președintele Iohannis a declarat după întâlnirea din mai, de la Washington, cu președintele american Joe Biden că „România stă extraordinar de bine cu 2,5% din PIB pentru Apărare”.
„Extraordinar” nu e un cuvânt care poate fi atribuit unora dintre cele mai importante programe de înzestrare a Armatei Române – cea privind achiziția de corvete pentru Forțele Navale.
Această structură este printre cele mai slab echipate, chiar dacă Marea Neagră este un punct important al conflictului dintre Rusia și Ucraina.
Achiziția corvetelor a fost declarată o investiție strategică pentru România încă de când președinte era Traian Băsescu, în 2007. În toamna anului 2016, Guvernul condus de premierul Dacian Cioloș a luat hotărârea de a atribui direct firmei olandeze Damen contractul pentru dotarea Forțelor Navale cu patru corvete noi.
Noua conducere politică a României – guvernele PSD din timpul președinției lui Liviu Dragnea – s-a opus contractului și a anulat decizia, cerând organizarea unei licitații.
Epopeea acelei licitații s-a încheiat în 2023, când asocierea de firme câștigătoare, Naval Group (Franța) și Șantierul Naval Constanța, a anunțat că renunță la contractul de 1,2 miliarde de euro pentru construcția celor patru corvete, după ce statul român nu a fost de acord cu suplimentarea bugetului.
MApN a anunțat ulterior că anulează licitația, iar în urmă câteva săptămâni Guvernul a spus că renunță la programul de înzestrare.
„Forțele Navale sunt parte din stat, finanțate de stat […]. Probabil că… politic, [au dorit] să nu se spună că iar băgăm bani în dotările armatei”, concluziona pentru Europa Liberă contraamiralul Constantin Ciorobea, fost locţiitor al şefului Statului Major al Forţelor Navale.
Astăzi, fostul șef al Statului Major, generalul în rezervă Ștefan Dănilă, pune punctul pe „i”.
S-au prevăzut fonduri în bugetul apărării, dar au fost multe tertipuri pentru a nu se cheltui baniigen. Ștefan Dănilă, fost șef al Statului Major
„S-au prevăzut fonduri în bugetul Apărării, dar au fost multe tertipuri pentru a nu se cheltui banii. Cel mai clar exemplu este anularea licitației pentru corvete, urmată de lipsa oricărei decizii de urgență”, spune el pentru Europa Liberă.
România mai are în derulare și alte programe de înzestrare cu echipamente pe care Armata le așteaptă de mulți ani: alte trei sisteme de apărare Patriot, tancuri Abrams, avioane F-35 sau obuziere.
Politicul influențează și investiții mult mai ieftine decât achiziția de nave sau avioane de război, însă care sunt extrem de importante în contextul actual.
Europa Liberă a scris recent despre infrastructura rutieră din preajma bazei militare de la Cincu/jud. Sibiu, acolo unde se află un grup de luptă NATO compus în mare parte din soldați francezi.
Militarii francezi au construit împreună cu alți aliați, inclusiv din România, zeci de clădiri noi: poligoane, unități pentru instruire, cazare, de hrănire a militarilor și a civililor care lucrează la Cincu, precum și depozite de muniție ori parcări.
Ce nu au putut construi au fost drumurile sau podurile de care e nevoie. Liderii militari aliați au reclamat în mai multe rânduri starea proastă a drumurilor, a căilor ferate și a podurilor din zona Cincu, pe care trebuie să transporte camioane cu echipamente, tancuri, mașini blindate etc.
Locotenent colonenelul francez Jay Stephane, specialist în logistica tancurilor explică: „Dacă ai nevoie de ceva foarte urgent, poți să transporți ce ai nevoie cu avionul, dar asta are un cost. Trebuie să alegi și să prioritizezi între timp și cost. Un tren, dacă pleacă din Franța, unde este încărcat, face până la Cincu cam patru, cinci zile”.
Militarul dădea și un exemplu: reconstruirea podului peste râul Olt, din localitatea Voila, de lângă Cincu.
„Noi ne așteptăm ca podul din Voila să fie gata cât de repede este posibil pentru că este dificil, e nevoie de mult mai mult timp să ajungi la Voila (fără pod - n.r.). În mod normal, ar trebui ca în 30-40 de minute să ajungi la Voila, dar acum durează două ore și jumătate să ajungi la acest punct cu capabilitățile militare. Costă, durează, e mult mai dificil să faci asta, logistic, dar facem asta”, mai spune colonelul Stephane.
Podul ar trebui construit de Consiliul Județean Brașov, care ne-a transmis că va fi gata în această toamnă.
Problema transportului prin România a mai fost invocată de aliații francezi și acum câteva luni, când militarii NATO de la grupul tactic de la Cincu erau încântați că Aeroportul din Brașov va construi un port aerian militar.
Astfel, militarii străini care aterizează la Baza Aeriană de la Mihail Kogălniceanu, în județul Constanța, nu vor mai trebui să traverseze 500 de kilometri pe drumurile din România pentru a ajunge la Cincu.
„Acest nou aeroport, situat la doar o oră și jumătate cu mașina de Cincu, le va permite aliaților NATO să aibă mai multe rotații de personal și echipamente. El reprezintă un nou pas în postura defensivă și de descurajare a apărării Europei de Est”, spunea un ofițer de presă al trupelor franceze.
Industria de Apărare și Comisia care nu s-a reunit niciodată
Un alt călcâi al lui Ahile în privința securității României este industria de armanent. Europa Liberă a scris de mai multe ori despre acest subiect, intervievând mai mulți specialiști în domeniu, precum și miniștri sau oficiali de la Ministerul Economiei.
Ministerul Economiei este cel în subordinea căruia se află cele 16 companii ale Romarm din domeniul armamentului. Aceste companii au prosperat din punct de vedere economic de când a început războiul din Ucraina – datorită exporturilor – însă asta pentru că produc în mare parte armament pentru echipamente de tip sovietic, folosite de țara vecină în războiul împotriva Rusiei.
Deși România e membră NATO încă din 2004, cele două decenii care s-au scurs de atunci nu au fost suficiente pentru o reîmprospătare a liniilor de producție de armament din țară.
De pildă, România nu poate fabrica muniție de calibru NATO, care să fie compatibilă cu armele occidentale, iar Ministerul Economiei caută bani la UE pentru o fabrică nouă de pulberi.
Iată ce spunea pe acest subiect generalul Gheorghiță Vlad, la interviul-eveniment acordat în februarie Europei Libere:
„Dacă în NATO nu se folosește decât calibru 155, noi degeaba producem în țară calibru 152 (calibru sovietic - n.r.)! Să nu credem că NATO, în cazul în care România va fi atacată, ne va ajuta cu muniție de 152, pentru că nu are industria de apărare pregătită pentru a produce 152. Industria națională de apărare trebuie să se adapteze noilor condiții de securitate și noilor etape în care Armata României se află odată cu integrarea în structurile NATO”, atrăgea atenția șeful Statului Major al Apărării.
Un consiliu format în 2017 încă nu s-a reunit
Încă din 2017, Guvernul a înființat un organism a cărui responsabilitate principală este dezvoltarea industriei de apărare.
A fost numit Consiliul pentru Coordonarea Industriei Naționale de Apărare, iar printre atribuțiile primite se număra „demararea unor proiecte sau programe naționale de înzestrare a FSNA (Forțele Sistemului Național de Apărare - n.r.) care să implice industria națională de apărare”.
Din acest Consiliu ar fi trebuit să facă parte reprezentanți ai principalelor instituții de securitate din România, ai companiilor din industria de apărare și ai sindicatelor angajaților din acest domeniu.
Ce a făcut acest Consiliu, în tot acești ani? Nimic. Nici măcar nu s-a reunit vreodată – nici după ce Rusia a invada la scară largă Ucraina, în februarie 2022, pentru a discuta și găsi soluții pentru problemele industriei de apărare.
Confirmă, într-un răspuns în exclusivitate pentru Europa Liberă, chiar Ministerul Economiei:
„Ministerul de resort, prin structura administrativă desemnată, a întreprins demersuri pentru nominalizarea membrilor începând cu data intrării în vigoare a actului normativ incident.
În acest sens, s-a emis decizia prim-ministrului nr. 0290/2020 (la trei ani de la constituirea Consiliului - n.r.).
Din cauza particularităților procedurii de nominalizare, coroborat cu fluctuațiile de personal la nivelul instituțiilor publice implicate, până la data prezentului răspuns, nu au fost întrunite condițiile necesare funcționării acestuia.”
Dinspre cei care au condus Ministerul Economiei pe timp de război, pe care i-am intervievat în mai multe rânduri pe acest subiect, am primit de fiecare dată răspunsuri pline de speranță.
Pe 20 aprilie 2023, ministrul de atunci al Economiei, Florin Spătaru, spunea la interviurile one2one, că industria de stat de apărare avea la acel moment de 500 de milioane de euro pentru modernizare.
Tot atunci, ministrul spera ca acei bani să vină la rectificarea bugetară din 2023, lucru care nu s-a întâmplat.
Industria de apărare de stat din România nu are în prezent, la doi ani și patru luni de război în țara vecină, o strategie actualizată. Ultimul document strategic pentru această ramură a economiei a fost elaborat în 2017, în mandatul premierului Mihai Tudose, și se referea la perioada 2017-2021.
Una dintre principalele prevederi ale vechii strategii era reorganizarea ROMARM, lucru care nu s-a întâmplat.
În mai 2023, Nicolae Ciucă, premierul de la acel moment, aflat la final de mandat, spunea că industria de apărare trebuie să se transforme în industrie de război.
Nici acest lucru nu s-a întâmplat.
Câteva concluzii
Fostul șef al Statului Major, generalul Ștefan Dănilă, spune pentru Europa Liberă că, încă de la începutul războiului din Ucraina, liderii militari au transmis același mesaj: e necesară întărirea capacității de apărare.
„Capacitatea de apărare aliată este dependentă de capacitatea de apărare proprie a fiecărui stat. Apărarea statelor din Estul NATO este dependentă de capacitatea de reacție comună, dar mai ales de capacitatea proprie de reacție. Politic, s-a răspuns prin mesaje care au îndemnat la calm și ședințe CSAT mai puține decât cele prevăzute de lege (trimestrial). Urgențele au fost tratate cu ședințe «de îndată», adică după mai bine de o lună”, spune generalul Dănilă.
Hari Bucur Marcu, expert militar, vorbește de un alt tip de efect pe care clasa politică l-a avut, în ultimii ani, asupra sistemului militar.
„Avem în momentul de față niște politicieni în sistemul de securitate și apărare națională de foarte proastă calitate intelectuală și chiar morală, aș putea spune? Acești politicieni au produs generali, au produs și în armată [...] Întrebarea mea este «băi, cât se pricep ăștia la militărie?»”, se întreabă Hari Bucur.
Europa Liberă a solicitat comentarii pentru acest subiect de la doi dintre cei mai importanți politicieni cu atribuții în domeniul apărării: ministrul Angel Tîlvăr și președintele Senatului – fostul premier și ministru al Apărării – Nicolae Ciucă.
Niciunul nu a dorit să comenteze.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.
