Linkuri accesibilitate

Lista președinților americani puși sub acuzare. Precedentul din 1868


Camera Reprezentanților a votat miercuri seară pentru punerea sub acuzare a președintelui Trump

Donald Trump a devenit miercuri seară primul președinte din istoria Statelor Unite care este pus de două ori sub acuzare în Camera Reprezentanților.

Procesul continuă în Senat unde va fi nevoie de o majoritate de două treimi pentru condamnarea președintelui în exercițiu. Șansele ca Senatul să voteze până în 20 ianuarie când se termină mandatul lui Trump sunt minime. Cu toate acestea, procedura va continua.

Donald Trump a fost achitat în 2019 când democrații au încercat prima dată să îl destituie. La fel s-a întâmplat și în 1868 când președintele Andrew Johnson a fost pus sub acuzare, precum și în 1999 în cazul președintelui Bill Clinton. Richard Nixon a demisionat în 1974, înainte de un vot în Camera Reprezentanților.

Cu puțin peste un an în urmă, Camera Reprezentanților l-a acuzat pe Trump pentru prima dată fără un singur vot republican. De această dată, 10 membri ai propriului său partid au rupt rândurile pentru a sprijini rezoluția democraților.

Rezoluția democraților îl acuză pe președintele Donald Trump că a incitat la insurecție împotriva guvernului Statelor Unite.

Articolul unic al rezoluției afirmă că, înainte de sesiunea comună a Congresului din 6 ianuarie 2021, întrunită pentru a certifica voturile Colegiului Electoral, președintele Trump a făcut în mod repetat declarații false afirmând că rezultatele alegerilor prezidențiale au fost fraudate și că nu ar trebui acceptate de poporul american sau certificate de stat sau oficiali federali.

Cu puțin timp înainte de începerea sesiunii comune, președintele Trump a reiterat afirmații false în fața unei mulțimi din apropierea Casei Albe și a făcut intenționat declarații care au încurajat și, previzibil, au dus la acțiuni nelegale la Capitoliu. Membrii mulțimii, incitați de președintele Trump, au încălcat și vandalizat ilegal Capitoliul și s-au angajat în alte acte violente, distructive și defăimătoare, inclusiv prin uciderea unui ofițer aflat în exercițiul funcțiunii.

Comportamentul președintelui Trump din 6 ianuarie 2021 a urmat eforturilor sale anterioare de a contesta și obstrucționa validarea alegerilor prezidențiale, incluzând un apel telefonic amenințător către secretarul de stat din Georgia, din 2 ianuarie 2021.

Liderul majoritar republican al Senatului, Mitch McConnell, a respins cererile democratice pentru un proces imediat de punere sub acuzare și a declarat că procesul nu poate începe decât după ce Senatul revine în activitate pe 19 ianuarie.

Camera trebuie să transmită formal acuzația împotriva lui Trump Senatului înainte ca procesul să poată începe, iar refuzul lui McConnell va face ca procesul să înceapă după 20 ianuarie.

Trump va argumenta la proces că observațiile sale au fost exprimare liberă protejată de primul amendament al Constituției și că, în timp ce le-a spus susținătorilor să „lupte”, el nu a intenționat-o ca o chemare literală la violență.

Trump a lansat miercuri o declarație înregistrată video, la scurt timp după votul din Camera Reprezentanților, în care a condamnat, a doua oară, violența de săptămâna trecută.

Chiar dacă un președinte își termină mandatul, procesul poate merge mai departe. Procedura este folosită nu doar pentru a destitui funcționarii din funcție, ci și pentru a-i descalifica din a accede la funcții în viitor. Practic, există încă un motiv pentru a-l judeca pe Trump după ce a părăsit Casa Albă.

Constituția prevede că pedeapsa în caz de condamnare este „descalificarea pentru a ocupa și a se bucura de orice funcție de onoare, încredere sau profit în Statele Unite”.

Este nevoie de doar o majoritate simplă pentru ca o persoană să fie blocată din a mai accede la funcții publice. Din punct de vedere tehnic, acest vot are loc după condamnare, dar, fără un precedent, nu este clar dacă cineva trebuie să fie și condamnat prin votul celor două treimi din senatori înainte de a se vota pentru interdicția de a mai ocupa funcții publice.

Senatul este împărțit în prezent 50-50 între democrați și republicani. Va fi nevoie de 17 republicani care să voteze alături de democrați pentru a ajunge la o majoritate de două treimi pentru a-l condamna pe Trump. Deși mai mulți republicani au condamnat acțiunile lui Trump, democrații nu au în prezent siguranța că vor strânge majoritatea necesară pentru un vot de condamnare.

Republicanii au avertizat miercuri că punerea sub acuzare va inflama și diviza în continuare țara într-un moment în care națiunea trebuie să se vindece după ultimele evenimente. Ei mai spun că o condamnare ar face ca promisiunea lui Biden de a unifica națiunea să fie mai greu de realizat.

Procesul prezintă totuși câteva provocări practice foarte reale pentru Biden în primele zile ale președinției sale. Un Senat preocupat de procesul de judecată asupra lui Trump este unul care nu va putea să se concentreze asupra adoptării ambițioasei agende a lui Biden pentru primele 100 de zile. Există și riscul să nu poată confirma rapid membrii administrației Biden, limitându-i capacitatea de a gestiona cu succes aparatul extins al guvernului federal. .

Precedentele Johnson și Clinton

Andrew Johnson a fost primul președinte care s-a confruntat vreodată cu proceduri de destituire. Totul a început când și-a îndepărtat din funcție secretarul pentru război, Edwin Stanton, în 1867, ceea ce a încălcat legea privind mandatele care prevedea că nu putea concedia niciun oficial important, fără a obține mai întâi permisiunea Senatului. La început îl suspendase pe Stanton și îl înlocuise, dar când Congresul a intervenit și l-a repus pe Stanton în funcție, Johnson l-a concediat pe 21 februarie 1868.

Trei zile mai târziu, pe 24 februarie 1868, Camera Reprezentanților l-a acuzat pe Johnson printr-un vot de 126-47. Camera a spus că a încălcat legea și a dezonorat Congresul SUA. Din martie până în mai 1868, peste 11 săptămâni, Senatul a judecat cazul lui Johnson și a votat în cele din urmă achitarea. Votul a fost de 35 în favoarea acuzării și 19 împotrivă. Un singur vot mai era necesar pentru a îndeplini cele două treimi necesare pentru o condamnare.

Clinton a fost al doilea președinte care s-a confruntat cu proceduri de destituire.

La începutul anului 1994 se află în mijlocul unui scandal legat de o investigație financiară cunoscută sub numele de „Whitewater”. În același an, Paula Jones l-a dat în judecată pentru hărțuire sexuală. Clinton a susținut că are imunitate prezidențială împotriva cazurilor civile, dar în 1997 Curtea Supremă a respins argumentul său.

În ianuarie 1998, în procesul lui Jones, Clinton a negat sub jurământ că ar fi avut vreodată o aventură cu internul de la Casa Albă, Monica Lewinsky. Dar vestea despre relația lui Clinton cu Lewinsky a provocat un scandal care avea să capete noi dimensiuni.

În iulie 1998, Clinton a recunoscut că a depus mărturie mincinoasă când a vorbit despre Lewinsky. Iar până în august, el a recunoscut că avea o aventură cu Lewinsky. Lewinsky a înregistrat, de asemenea, conversații în care vorbește despre acest subiect, iar transcrierile au devenit publice în octombrie 1998.

Pe 8 octombrie 1998, la doar câteva zile după lansarea casetelor, Camera Reprezentanților a votat pentru începerea procedurilor de destituire împotriva lui Clinton. Într-un raport publicat în septembrie de consilierul independent Ken Starr, erau enumerate 11 motive pentru punerea sub acuzare.

La 11 decembrie 1998, Camera a aprobat trei articole de punere sub acuzare - susținând că Bill Clinton a mințit un juriu, a comis mărturie mincinoasă negând relația sa cu Lewinsky și obstrucționat justiția. A doua zi, a fost aprobat un al patrulea articol, care îl acuza pe Clinton că a abuzat de putere.

La 19 decembrie 1998, Camera l-a acuzat pe Clinton pentru două dintre articole - mărturie mincinoasă și obstrucționarea justiției. Voturile au fost 228-206 și, respectiv, 221-212, în mare parte pe linia partidului. În ciuda faptului că a fost pus sub acuzare, Clinton a refuzat să demisioneze.

Clinton a fost achitat de către Senat. Pentru mărturie mincinoasă au fost 55 de voturi împotrivă și 45 în favoarea, iar la acuzația de obstrucție a justiției senatorii s-au împărțit 50-50.

Donald Trump, cel de-al 45-lea președinte al națiunii, a fost prima oară pus sub acuzare pe 18 decembrie 2019, când Camera Reprezentanților a aprobat articolele care îl acuzau de abuz de putere și de obstrucționare a Congresului.

Acuzările au rezultat dintr-un apel telefonic din 25 iulie 2019 între Trump și președintele ucrainean Volodimir Zelenski. În timpul acestui apel, Trump s-ar fi oferit să acorde Ucrainei un ajutor militar de 400 de milioane de dolari în schimbul acordului dat de președintele ucrainean de a anunța anchetarea contracandidatului său la președinție, Joe Biden și a fiului său Hunter, care aveau relații de afaceri cu compania de gaze ucraineană Burisma.

Acuzarea a stabilit că Trump a abuzat de puterea sa acordată constituțional prin solicitarea asistenței politice din partea unui guvern străin și a intervenției în alegerile prezidențiale din SUA din 2020. A doua acuzație, de obstrucționare a Congresului, a rezultat din încercările liderului de la Casa Albă de a împiedica investigarea acestui scandal prin instrucţiuni date unor actuali şi foşti membri ai administraţiei americane de a nu coopera în anchetă.

Pe 5 februarie 2019, Trump a fost achitat pentru ambele articole de punere sub acuzare. Cu privire la abuzul de putere, senatorii au votat 52-48 împotrivă, senatorul republican Mitt Romney fiind singurul care s-a alăturat democraților. În ceea ce privește obstrucționarea Congresului, senatorii au votat pe linie de partid, 53-47 împotrivă.

(Surse: AFP, BBC, Business Insider, Reuters)

XS
SM
MD
LG