PNRR anunță de la sute de kilometri de autostrăzi, la creșe, școli și spitale; de la bani pentru digitalizare, la proiecte de împădurire. Investițiile vin însă cu angajamentul unor reforme. În sine, o promisiune, reformarea unor domenii dificile, precum justiția sau pensiile, ridică o serie de întrebări despre capacitatea României de a duce la capăt, în paralel, proiecte de investii majore și reforme amânate de ani de zile.
Prezentarea generală a Planului de peste 1.000 de pagini, făcută împreună de premierul Florin Cîțu, vicepremierii Dan Barna și Kelemen Hunor și de ministrul Investițiilor și Proiectelor Europene, Cristian Ghinea, a venit după luni de consultări și negocieri, certuri, critici vehemente, inclusiv anunțul unei moțiuni de cenzură pe tema PNRR. Documentul se află acum în analiza Comisiei Europene iar odată aprobat, chiar și cu unele modificări, obligă România să desfășoare în doar câțiva ani investiții și reforme întârziate de ani de zile. Marea provocare, spune jurnalistul economic Constantin Rudnițchi, e curajul politic necesar, iar marele test, capacitatea administrației României de a duce la capăt un plan de anvergură.
1. De ce este PNRR atât de important?
Constantin Rudniţchi: „E important pentru că sunt bani mulți, e important pentru că momentul este complicat, vine într-o plină criză sanitară care a lovit și economia la nivel european. E important pentru că este omogen la nivel european și avem un prilej extraordinar, și anume ca Uniunea Europeană să facă o datorie comună. Este un pas în ceea ce înseamnă o integrare europeană mai profundă. Și este important pentru România, dar și pentru statele membre în general, pentru că îmbină două lucruri esențiale: oferă bani pentru investiții publice, deci pentru modernizarea atât a societății, cât și a economiei, și netezește calea spre reformare, spre realizarea unor reforme de care toate statele europene au nevoie.”
2. Care e principala diferență față de alte programe cu bani europeni? România a avut, de ani de zile, numeroase proiecte cu bani europeni, de multe ori fără rezultatele sperate.
Constantin Rudniţchi: „Sunt mai multe diferențe. Cea mai importantă e existența unui tip de condiționare, respectiv investiții cu implementarea unor reforme. Apoi, de data aceasta avem instrumente diferite față de fondurile europene clasice – acolo unde aveam așa numite ’axe de dezvoltare’, unde aveam anumite apeluri, licitații și care însemnau timp și o anumită filosofie de atragere a fondurilor, acum suntem într-o altă situația: pe de o parte avem niște proiecte foarte concrete, numite, ceea ce ne spune că desfășurarea licitațiilor, derularea acestor proiecte s-ar putea face mai rapid, deci nu mai avem acel mecanism destul de greoi al fondurilor europene, pe de altă parte avem mai concret o listă de proiecte foarte clare de investiții care trebuie făcute, care pot fi făcute iar speranța e ca lucrurile să meargă mai repede și mai aplicat”.
3. Am putea avea încredere că e cumva limitat riscul de fraudă? Pentru că nu de puține ori banii au trebuit dați înapoi și frauda cu fonduri europene a fost una dintre problemele României.
Avem și un Parchet European acum, care va urmări și acești bani. Dar mijloacele de fraudă se adaptează, ne putem aștepta la alte metode.
Constantin Rudniţchi: „Mi se pare că aici lucrurile sunt mult mai clare decât la fondurile europene clasice. De exemplu, aveam la fonduri europene un program numit ’Resurse umane’. Acolo se făcea un fel de formare profesională care a devenit, de fapt, extrem de speculativă – era făcută fără mari performanțe, nimeni nu urmărea ce se întâmplă, rezultatele erau extrem de slabe, era doar pentru ca cei care derulau acele programe, consultanții să reușească să primească acel buget. Ei bine, aici nu vedem lucruri de tipul acesta, cel puțin până acum. Acum ne uităm la niște programe clare, la niște investiții extrem de concrete. Apropo de fraudă, în opinia mea, la o primă vedere, aș spune că e mai greu să fraudezi niște fonduri care se duc către investiții exacte și foarte precise. Avem și un Parchet European acum, care va urmări și acești bani. Sigur, trebuie să fim realiști. Mijloacele de fraudă se adaptează, ne putem aștepta la alte metode... Nu aș spune că riscul de fraudă este complet exclus, dar pare că riscul e ceva mai scăzut”.
4. Sunt investiții nu doar foarte concrete, ci și așteptate de populație: 434 de km de autostradă, creșe, spitale, digitalizare, împăduriri etc. Cât de realiste sunt ele?
Nu știu dacă avem capacitate în administrație de a face rapid aceste proiecte, mai ales că ele trebuie nu doar începute, ci și terminate până în anul 2026.
Constantin Rudniţchi: „Sunt, într-adevăr, o mulțime de proiecte și dacă te uiți la toate dintr-o dată pare greu de imaginat că vor fi îndeplinite toate. Asta pentru că avem exemplul rezultatelor pe care România le-a avut de la intrarea în Uniunea Europeană până acum vizavi de fonduri europene. Nu vedem niște realizări foarte clare, sau rar vedem, de exemplu, metroul din Drumul Taberei a fost cofinanțate de Uniunea Europeană, de obicei e bine ca noi, cetățenii, când mai trecem pe lângă niște proiecte de investiții pe care le vedem prin țară să ne uităm pe panourile acelea și vom vedea foarte des că cea mai mare parte din bani sunt dați de Uniunea Europeană. Dar, încă o dată, n-am avut lucruri extraordinare realizate. Și atunci, dacă ne uităm în urmă, pe o gândire logică, vom spune că toate aceste proiecte înscrise în PNRR nu se vor putea face sau se vor putea face doar o parte dintre ele. E posibil să se întâmple așa, dar ceea ce spun e că acum avem niște lucruri foarte precise, o listă de proiecte concrete. Ne doream de mult o listă de proiecte concrete. Cum se vor derula ele, rămâne de văzut. Nu știu dacă avem capacitate în administrație de a face rapid aceste proiecte, mai ales că ele trebuie nu doar începute, ci și terminate până în anul 2026. Dacă nu sunt gata la timp, banii trebuie dați înapoi. Deci ne trebuie o mobilizare maximă atât din partea administrației, cât și din partea celor care execută aceste proiecte. Că e vorba de firme românești sau străine. Aceasta este marea provocare a PNRR: să terminăm proiectele la timp”.
5. Referitor la capacitatea de administrare. În cazul reformei pensiilor, de exemplu, executivul anunță că va angaja, temporar, 1.000 de specialiști. Avem unde să găsim, rapid, 1.000 de specialiști în domeniul pensiilor?
Constantin Rudniţchi: „Aș fi îndemnat să spun că nu îi avem pentru că nu văd de unde i-am avea. Par mulți, dar dacă și-au asumat acest lucru, poate că cei care și-au asumat au o idee. Resurse sunt în zona de consultanță a unor companii, oameni din sistem care au ieșit la pensie și ar avea aceste cunoștințe. Dar ceea ce nu înțeleg, în acest context, este de ce nu informatizăm întregul proces, de ce nu luăm o firmă, avem firme de succes internațional în IT, care să facă automat ce ar face acești 1.000 de oameni. Pentru că aceasta este de fapt soluția de viitor. Înțeleg însă că sunt argumente de ambele părți, ceea ce mă sperie pe mine cel mai tare în privința angajării unor noi specialiști este nu unde îi găsim, ci ce facem cu ei, adică să nu îi angajăm definitiv acolo și să nu mai place. Am avut astfel de cazuri în anii 2007 – 2008, când guvernul a creat instituții în contextul aderării la UE, le-au supradimensionat și apoi nu am mai scăpat de acești oameni. Și-au găsit acolo doar niște locuri în care să primească o leafă fără să producă ceva”.
6. În privința investițiilor, care ar fi cea mai importantă componentă a PNRR, care e investiția pe care nu ar trebui să o ratăm?
Digitalizarea, energie verde și infrastructura feroviară și rutieră sunt cele mai importante proiecte din PNRR.
Constantin Rudniţchi: „Cunoscând situația României aș fi tentat să spun că infrastructura ar fi cea mai importantă. Infrastructura rutieră și, mai ales, cea feroviară. Dar, nu putem să ne oprim aici pentru că în contextul în care se gândește și se iau acum deciziile în Uniunea Europeană, nu vom putea să facem performanță fără zona de digitalizare, fără transformarea digitală care înseamnă digitalizarea administrației, cloud-ul guvernamental. Acestea trebuie făcute neapărat și aș spune poate că aceasta e cea mai importantă. Apropo de acest lucru, am văzut că în planul francez, ca să iau un singur exemplu, este o măsură similară. Și ei își propun o digitalizarea a întregii administrații, nu suntem singuri în acest domeniu, este o preocupare europeană. Apoi, avem această temă a energiei verzi, a înverzirii producției și a trecerii către energia verde. E la fel de importantă pentru că avem în România o serie întreagă de sectoare, de companii, care vor fi afectate de această trecere și de țintele pe care și le propune Uniunea Europeană și atunci aș putea să spun că aceasta este cea mai importantă. Nu pot să fac o clasificare, pe același loc ca importanță aș pune digitalizarea, să vedem cât de mult putem face, zona de energie verde, să vedem cu câți bani facem această trecere și cine supraviețuiește transformării și, evident, infrastructura feroviară și rutieră”.
7. Planul are o componentă importantă de angajamente de reformare a justiției, administrației, pensiilor, companiilor de stat etc. Cât de realiste sunt angajamentele din PNRR?
Constantin Rudniţchi: „Dacă privim în urmă, vedem că nu s-au făcut mari progrese. Toate aceste teme au fost ’vorbite’ de 20 de ani cel puțin, lucrurile s-au mișcat greu, n-aș spune deloc, dar s-au mișcat cu mare greutate și mai ales pe modelul un pas înainte, doi înapoi. De exemplu, reforma companiilor s-a introdus managementul profesionist, după care iar s-a trecut la varianta politizată. Deci nivelul de încredere al publicului vizavi de aceste reforme e mic, aproape de zero, pentru că ritmul de reformare a fost extrem de scăzut până acum. Ce ne-ar putea determina să le facem de această dată?
Dacă reformele nu sunt în ritmul pe care și l-a asumat acel stat membru, banii se pot tăia.
Răspunsul e simplu. Ne trebuie două soluții: una este voința politică, a doua este ideea aceasta că acești bani sunt condiționați de reforme. Din câte vedem, fiecare stat membru, inclusiv România va raporta spre Comisia Europeană, la Bruxelles, de două ori pe an, stadiul reformelor și stadiul investițiilor. Și dacă reformele nu sunt în ritmul pe care și l-a asumat acel stat membru, banii se pot tăia. Aici avem ’biciul’ iar ’zăhărelul’ este la investiții, la bani. Am doza mea de scepticism, dar puteam doar să sperăm și să luăm în calcul declarațiile politicienilor de la putere care par hotărâți să facă aceste reforme”.
8. Sunt reforme de care am auzit aproape la fiecare schimbare de Guvern și sunt reforme extrem de complicate. Un angajament precum transformarea sistemului de pensii, poate și îndeplinit în timpul limitat oferit de PNRR?
Constantin Rudniţchi: „Nu știu să vă spun. S-a plecat rău cu ideea de reformă a pensiilor pentru că nu a fost corect comunicată. Nu mă refer la greșelile de comunicare pe care dă vina toată lumea, ci nu a fost corect, concret și transparent spus ce vrem să facem. S-a tot ezitat și au apărut o serie întreagă de dezbateri.
În mod real, în România, vârsta de pensionare nu este cea din lege. Vârsta de pensionare este cu totul alta, este mai mică.
Pensiile sunt o temă complicată și aici dau un singur exemplu. S-a vorbit mult de creșterea vârstei de pensionare, a fost o formulare acolo care inducea această idee, dar, dacă se va face, această creștere nu se poate face de pe azi pe mâine. Apoi, când vorbim de pensii în România vorbim de foarte multe ori unilateral, vorbim doar din anumite puncte de vedere. Nu vorbim la 180 de grade sau pe o deschidere mai mare. În contextul vârstei de pensionare nu vorbim aproape deloc despre câți pensionari sunt acum mai jos de vârsta de pensionare. În mod real, în România, vârsta de pensionare este falsă, cea din lege. Vârsta de pensionare este cu totul alta, este mai mică. Atunci când vorbim despre speranța de viață, e un indicator în aparență corect, dar e o diferență dintre calculul rezultat când incluzi toată populația și cel rezultat când privești, specific, la speranța de viață după pensionare. Dacă vorbim de cât se stă în activitate, cât de mult muncesc românii până să iasă la pensie, vom vedea că anii de muncă sunt mult mai puțini decât cei care sunt ceruți prin Legea pensiilor și prin acel stagiu minim de cotizare. Nu mai pun în discuție raportul salariați/pensionari sau situația demografică ce vine din zona așa numiților decreței si câți români vor mai lucra în acea perioadă. Analiza e foarte complicată pentru că trebuie să țină cont de șapte-opt parametri, noi ne uităm doar la doi-trei, îi alegem pe aceia și spunem că e imposibil. În plus, evident, mai gândim și cu sufletul. Dar dacă facem așa, nu vom face niciodată o reformă. Sigur că e o schimbare complicată, dar cred că ea trebuie pregătită și făcută, pentru că dacă nu o facem vom avea mari probleme cu pensiile”.
9. Pentru fiecare din cele două componente ale PNRR – investiții respective reforme, care va fi cea mai mare provocare?
Constantin Rudniţchi: „Pentru partea de investiții va fi vorba despre capacitatea administrativă. Eu nu știu dacă un guvern, oricare ar fi el, poate să ducă toate aceste proiecte la capăt până în 2026, dacă va mai fi la putere.
Aș vrea să văd politicieni care riscă să piardă alegerile viitoare doar ca să facă aceste reforme.
Iar pentru partea de reforme, cea mai mare provocare va fi curajul de a le face. Aș vrea să văd politicieni care riscă să piardă alegerile viitoare doar ca să facă aceste reforme. Mai ales că nu toate sunt dureroase, avem reforme care vor fi îmbrățișate de public, de exemplu digitalizarea sau zona de companii de stat și reducere clientelei politice de aici. O bună parte din reforme sunt pozitive, pot fi făcute fără mari probleme, dacă renunțăm la mișmașuri politicianiste. Dar avem și niște reforme delicate, a pensiilor a salarizării bugetare, măcar să introducem niște performanțe. De exemplu, Germania a condiționat creșterea salariilor profesorilor de digitalizarea sistemului. Deci curaj politic și capacitate de gestionare a proiectelor.”
10. Ați menționat planurile Franței, Germaniei, fiecare țară are propriile priorități, propriile planuri. Cum evaluați la nivel european acest mecanism de reziliență folosit de UE pentru revenirea după pandemie?
Constantin Rudniţchi: „Dacă îl comparăm cu ce au făcut Statele Unite după pandemie, care, desigur, în altă situație de organizare, au mers pe programe foarte rapide, foarte directe de redresare a economiei, cu ținte precise care includ și ele infrastructură și zone de investiții publice, Europa a ținut să facă aceste investiții publice împreună cu reformele și asta ia mi mult timp.
Reformele au fost construite pe baza recomandărilor făcute de Comisia Europeană în rapoartele de țară. State precum România au ignorat aproape total acele recomandări.
Dar decizia vine din faptul că politicienii europeni știu că există o întârziere din punctul de vedere al reformelor în întreaga Europă. Pe diverse state, zone și la intensități diferite, dar există o întârziere. Iar reformele pe care le-au cerut prin aceste planuri au o logică: ele au fost construite pe baza recomandărilor făcute de Comisia Europeană în rapoartele de țară. E clar că state precum România au ignorat total aproape acele recomandări. Le primeau, le citeau și le puneau în sertar. Or, a venit momentul în care Europa a putut spune: hai să ne întoarcem la recomandări, hai să facem să se și petreacă niște reforme în urma acelor recomandări și să condiționăm acordarea banilor de îndeplinirea, în sfârșit, a acelor reforme. A fost un mecanism mai greoi, poate mai birocratic, mai restrictiv, dar util pentru că nu poți să faci doar dând, ci și cerând câte ceva de la un stat membru. Mai e această componentă de împrumuturi. E o discuție întreagă în România pe tema aceasta. E adevărat că unele state nu au accesat, așa cum a făcut România, banii disponibili prin împrumuturi, din motive legate de felul în care gestionează datoria publică, de felul în care au legat bugetele naționale și proiecte deja în lucru de banii din PNRR, România nu e în stare să facă acest lucru, dar Europa a procedat așa pentru că vrea să împuște mai mulți iepuri dintr-un foc. E nevoie de un pic de forțare a unor reforme, iar aceasta se poate face prin condiționarea acordării banilor. Și în România și în restul statelor membre”.
