Dacă nu ar exista Netflix, HBO GO, jocurile pe computer și minunata Vale a Prahovei, tare ne-am mai plictisi zilele acestea, în ciuda faptului că ne aflăm în plin răzbel politic pentru alegerea viitorului Președinte al României.
Atâta bucurie am avut și noi, alegătorii, în cei trezeci de ani de democratură și capitalism de cumetrie (copyright Nea Nelu Iliescu). Să ne încăierăm în sufragerie, din patru în patru ani, sau din cinci în cinci, mai nou, pe motiv de campanie prezidențială. S-a dus și asta.
Uitându-te la știri ai senzația că Tolo și Raed Arafat sunt “catindații” pentru fotoliul pat de la palatul Cotroceni, nu Klaus Iohannis, Dan Barna, Vasilica D., sau, Doamne ferește, Cumpănașu.
Noroc că există Boris Johnson, care s-a dovedit a fi “om de nădejde, la bine, dar mai ales la greu!” (© același Ion Iliescu), altfel adormeam la birou între două proiecte făcute degeaba, la cererea șefului. Cu Boris se deschid jurnalele și tot cu dânsul se închid sau se prelungesc în regim de “breiching niuz”, cum se zice la noi în Moldova. Să fie o premoniție? Nu de alta, dar sunt mai mulți români în Anglia, Scoția și Țara Galilor decât în tot fotbalul românesc, plus presa sportivă.
Nu știu de ce îmi tot vine în minte Nea Nelu. Deh, traumele trecutului. Ori poate pentru că în anii de început ai tranziției de la comunism la comunism trebuia să faci slalom printre afișele electorale. Ale lui erau cele mai mari, bineînțeles, de la un pogon în sus. Cele de acum par să fie tipărite de japonezi, cunoscuți pentru talentul nativ într-ale miniaturizării. Tirajele ca tirajele, confidențiale carevasăzică. Las' că aflăm noi, după alegeri, cât au costat, chiar dacă acum nu le vedem.
Probabil că așa e moda acum pe meleagurile noastre. Ca să nu-i dai adversarului apă la moară organizezi o campanie aproape secretă, fără tam-tam și fără dezbateri. Mai dă-o încolo de dezbatere televizată, că oricum nu bați Vocea României și Chefi la Cuțite la audiență. La urma urmei, dacă votul este secret, de ce nu ar fi și bătălia electorala, no?
Vai de capul ei de campanie, că de data asta chiar nu stiu cu cine votez. Alo, Nea Klaus, tanti Viorica, dom’ Barna, lucrăm și noi mai cu talent? Vă treziți?
Acesta este un text satiric, așadar opiniile autorilor nu corespund, neapărat, cu poziția Radio Europa Liberă.