Mișcările militante anti-rasiste (Black Lives Matter) au alcătuit liste de statui inacceptabile și demolabile. Primarul stîngist al Londrei, Sadiq Khan, a pus la treabă Comisia pentru Diversitate în Domeniul Public din instituția pe care o conduce și a cerut denumiri de străzi, cartiere și monumente nedemne de spiritul progresist al epocii, întrupat în revolta anti-rasistă.
Îți mai recomandăm Statuia care își doboară statuia (I)Tate Gallery, cea mai faimoasă colecție de artă modernă a Europei, trebuie rebotezată, pentru că, deși n-a fost un traficant de scalvi, Mr. Tate a profitat de munca lor, în secolul XIX. Statuia lui Cecil Rhodes, comerciant și politician britanic, binefăcător al Universității Oxford, trebuie îndepărtată din fața Colegiului Oriol din Oxford, pentru că Rhodes a fost guvernator de provincie sud-africană la 1890, în plină epocă de oprimare a populației de culoare.
Dincolo de dispozițiile Primarului, dar nu în dezacord cu ele, statuia lui Sir Winston Churchill, aflată în piața Parlamentului din Londra, a fost, din nou, desfigurată de anarhiști anti-rasiști.
Începînd cu inițiativele Primarului Khan, toate aceste idei și acte de violență au de pus în ordine și rezolvat contradicții istorice pe care nu le cunosc sau nu vor să le recunoască.
Atffel, nu demult, în 2018, același Primar Khan a participat oficial la dezvelirea statuiei dnei Millicent Fawcett, statuia primei femei plasată în Piața Parlamentului din Londra. Omagiata a fost o campioană a cuzei femeilor în secolul XIX și are merite civice dincolo de orice dubiu. Aceeași doamnă era, însă, o adeptă convinsă a Imperiului Britanic. Trimisă să inspecteze, în 1901, lagărele britanice de prizonieri din timpul războiului Anglo-Bur, dna Fawcett le-a găsit optime. Raportul ei privește doar condițiile de detenție ale Burilor albi (zeci de mii au murit în lagăre britanice) și nu suflă un cuvînt despre prizonierii de culoare (alte zeci de mii au murit în aceleași lagăre).
Etica susținută de ignoranță trece în fanatism. Și, astfel, statuia echității își dărîmă propria statuie.
În sfîrșit, într-o declarație publică, la sfîrșitul războiului britanic din Africa de Sud, dna Fawcett își exprima speranța că „toată lumea e angajată în menținerea privielgiilor egale pentru națiunile rasei albe și nu le va abandona”. Evident, după principiile Primarului Khan și ale vînătorilor de statui din mișcările anti-rasiste, statuia dnei Fawcett ar trebui imediat doborîtă și distrusă.
Nu mai puțin ridicol, războiul împotriva statuilor care celebrează criminali rasiști e dus și teoretizat de purtători de tricou și adulatori ai unui criminal: Che Guevara - simbol al stîngii internaționale, ucigaș personal a sute de deținuți politici anti-comuniști, liberali sau neafiliați cubanezi (adevărat, ferit de privirea publică, în celule și curți de închisori).
La fel de interesant e că furia anti-rasistă doborîtoare de statui vine în timpuri în care fostul suprem al UE, J.C. Junker, a dezvelit, în Germania, o statuie a lui Marx – lucrare fabricată și plătită de China. Marx - regizorul ideologic al socialismului și antisemit notoriu. China - regimul de neîmpăcată subjugare și persecuție a minorităților tibetană și uigură și, de asemenea, opresor activ al sistemului democratic din Hong Kong.
În ziua aniversării debarcării din Normandia, între artizanii căreia s-a aflat și Winston Churchill, protestatarii BLM au scris „a fost un rasist” pe statuia aflată în inima Londrei
Orbirea atinge un maxim suprauman în incapacitatea de a înțelege evenimente istoric recente: cine desfigurează statuia lui Churchill nu știe sau nu vrea să știe că a desfigurat statuia adversarului neîmpăcat și victorios al Germaniei naziste - campioana rasimului sistematic și aplicat modern.
Dar grotescul dat de ignoranța nepăsătoare a demolatorilor anti-rasiști merge mai departe. Dacă vorbim de eliminarea opresiunii prin eliminarea statuilor și denumirilor, Londra ar tebui rebotezată. Originea numelui capitalei britanice e Londinium - numele dat orașului de romanii deținători de sclavi și invadatori ai Britaniei. În genere, englezii rasiști sau anti-rasiști ar trebui să se facă nevăzuți sau să se auto-denunțe ca urmași de sînge ai ocupanților și opresorilor normanzi care au subjugat insula la 1066. Doomsday Book, un fel de cadastru alcătuit de cuceritorii normanzi, în 1086, înregistra 10% din populație în postura de robi. Apoi, ce e de făcut cu monumentele care glorifică regimurile sclavagiste roman și grec? Indiscutabil, Parthenonul ar trebui demolat. Cu un efort incomparabil mai mare, dar meritat, Piramidele egiptene, la care au trudit exclusiv scalvi, ar trebui dinamitate. Sfinxul ar trebui refolosit de industria materialelor de construcții.
Tabloul e penibil și transmite o comoditate întrecută doar de ignoranță. Etica nu poate veni din neștiință iar neștiința nu poate clădi decît pretexte și tehnici de distrugere. Etica susținută de ignoranță trece în fanatism. Și astfel, statuia echității își dărîmă propria statuie.
Articolele din rubrica Agora reprezintă opiniile autorilor și nu exprimă, neapărat, poziția Radio Europa Liberă