De dimineață, această a treia zi a celui de-al treilea summit dedicat ocupării funcțiilor înalte a început rău, în continuare fără o soluție în perspectivă.
Zilele acestea la Bruxelles eurocrații sunt scoși la un mezat, la o licitație unde candidații potențiali la posturile mari își expun calitățile, iar cei 28 de lideri se târguiesc pentru a decide pe cine aleg.
Până acum recordul unui asemenea maraton fusese summitul din 13 iulie 2015, consacrat crizei din Grecia, care se întinsese toată noapte și până la 10 dimineața a doua zi. Acesta însă deja l-a depășit în lungime și intensitate.
Site-ul american eurosceptic Politico publică astăzi un articol despre șansele lui Dacian Cioloș de a primi președinția puternicului grup centrist Renew Europe.
Odată încheiate alegerile europene, vine acum rândul luptei pentru controlul principalelor instituții din UE.
Alegerile parlamentare europene, organizate la scara celor 28 de țări membre între 23 – 26 mai, au început astăzi în Marea Britanie și în Olanda. În aceste două țări, alegerile au loc tradițional joia.
Eurovision a fost, s-ar putea spune, cel mai nimerit organizator pentru dezbaterea dintre cei șase Spitzenkandidaten, candidații principalelor grupuri politice transnaționale din Parlamentul European, în seara de miercuri 15 mai.
Alegerile europene din 23 – 26 mai vor avea mai multă importanță decât aceea de a reînnoi efectivele unui Parlament European cu număr incert de membri. Actualemente nimeni nu știe dacă numărul de eurodeputați va rămâne cel actual, de 751, socotind și britanicii, sau va coborî la 705.
Cuplul franco-german se clatină, iar asta nu este o veste bună pentru Uniunea Europeană.
“Statul de drept nu este ceva definit. Statul de drept e o competență națională. Ce se intâmplă aici e doar zgomot.” (Mircea Diaconu)
România nu e nici o democrație, nici o dictatură, este o democratură, termen nou creat, o democratură condusă de oameni suferind de hybris.
Încarcă mai mult
