Criza provocată de pandemia de coronavirus a fost descrisă ca fiind o „lebădă neagră”, o metaforă folosită pentru un eveniment extrem de rar, neașteptat și cu un impact foarte mare. Autorul acestui concept, Nassim Nicholas Taleb, a explicat însă de ce pandemia de SARS-CoV 2 nu este decât o „lebădă albă”.
„Pandemia putea fi prevenită și știam din 26 ianuarie, când a fost lansat anunțul, că ar trebui să încerci să oprești din fașă epidemia, dacă poți, și să acționezi foarte rapid. Desigur, oamenii au ignorat acest lucru”, explică Nassim Taleb, într-un interviu pentru Bloomberg.
Reputatul autor atrage atenția că pandemia de coronavirus „nu a fost o lebădă neagră, ci mai degrabă una albă. Sunt supărat pe oamenii care spun că este o lebădă neagră. Am avut alte lebede negre – 11 septembrie a fost în mod cert un astfel de exemplu. Acum este o lebădă albă. Iar companiile, corporațiile nu au nicio scuză să spună că nu au fost pregătite pentru acest lucru și cu siguranța nu este nici pentru guverne o scuză să nu se fi pregătit pentru așa ceva”, a explicat Nassim Taleb,
Nassim Taleb a mai subliniat că nu se poate separa combaterea coronavirusului de problemele economice pentru că „nu avem două universuri paralele”, iar problema cu care se confruntă lumea astăzi este legată de o „prea mare conectivitate”. Taleb amintea că amânarea luării unor măsuri pentru a opri pandemia presupune cheltuieli foarte mari. În cazul companiilor aeriene de pildă, acestea puteau fi sprijinite din timp: „dacă am fi transferat riscurile pentru companiile aeriene încă din ianuarie, înainte să ajungă la apogeu, nu am fi astăzi aici. Și în loc să cheltuim câțiva bani în ianuarie, cheltuim miliarde acum, cu cât măsurile sunt amânate cu atât sumele cheltuite vor fi mai mari”
Nassim Taleb descria lebăda neagră ca fiind un eveniment care are trei atribute: „este un caz izolat, aflat dincolo de tărâmul așteptărilor obișnuite, dat fiind că nimic din trecut nu i-a indicat în vreun fel posibilitatea. Apoi, are un impact deosebit. Al treilea atribut este că, în ciuda statutului de caz izolat, natura umană ne-a făcut să născocim explicații pentru apariția sa după ce acest lucru s-a întâmplat, făcându-l explicabil și predictibil” („Lebăda neagră. Impactul foarte puțin probabilului”, ed. Curtea Veche, 2010)
Alți analiști politici preferă să folosească o altă metaforă pentru a descrie efectele pandemiei. De pildă, Michele Wucker, o analistă americană specializată în probleme legate de economia mondială și de anticipare a crizelor, crede că, mai degrabă, metafora potrivită pentru această criză este cea a „rinocerului gri”. Cu alte cuvinte, era o amenințare care putea să aibă loc cu o probabilitet destul de mare și cu un foarte mare impact, dar care a fost neglijată.
Michele Wucker a folosit această metaforă după criza financiară din Grecia, din 2012.
„Din momentul în care îți poți imagina ceva, prin definiție, nu mai este o lebădă neagră. Dacă nu poți să îți imaginezi că ceva care a avut loc înainte nu mai poate avea loc din nou, te poți afla în situația proverbială a struțului cu capul în nisip. Coronavirusul demonstrează cât este de periculos să te bazezi pe metafora lebedei negre, care, din păcate este folosită adesea ca pretext decât pentru utilizarea prevăzută inițial: ca o cerință pentru a construi sisteme mai rezistente”, explică Michele Wucker, într-o postare intitulată „Nu mai numiți coronavirusul o lebădă neagră”.
Tot ea punctează că, ținând cont de tot ceea ce se cunoaște despre pandemii și probabilitatea crescuta ca acestea să aibă loc, astfel de evenimente sunt probabil sau foarte probabile. Am creat termenul „rinocer gri” pentru exat astfel de evenimente: evidente, vizibile, care vin direct către tine, cu un potențial de impact mare și consecințe foarte probabile”.
La rândul său, Nouriel Roubini, cel care a prezis criza economică din 2008, vedea, la începutul anului, mai multe „lebede albe” care ar putea afecta economia globală în acest an. Spre deosebire de Taleb, pentru Roubini, crizele financiare nu sunt lebede negre, care apar pe neașteptate, precum o tornadă, ci sunt mai degrabă asemănătoare uraganelor: sunt rezultatul predictibil al unui cumul format din vulnerabilități economice și financiare la care se adaugă greșeli politice. Roubini avertizează însă că pandemia de coronavirus ar putea arunca economia globală într-o criză mai mare decât cea provocată de Marea Depresiune.
„Cu o pandemie de Covid-19 care crește fără să poată fi controlată, cel mai bun rezultat economic pe care îl poate spera cineva este o recesiune mai adâncă decât cea care a urmat după criza financiară din 2008. Dar ținând cont de răspunsul zvâcnit al politicii de până acum, șansele unui rezultat mai rău cresc pe zi ce trece”, a scris Nouriel Roubini, într-un articol publicat pe platforma internațională Project Syndicate.
Facebook Forum