Imaginează-ți următorul scenariu: ai 30 de ani, 4 copii și locuiești într-unul dintre cele mai sărace și izolate cartiere ale unui oraș răvășit de tranziție dintr-un județ recunoscut la nivel național pentru lipsa oportunităților de orice fel.
Soțul s-a îmbolnăvit recent, după câteva luni de muncă pe o platformă de colectat și sortat gunoaie menajere unde făcea naveta zilnic, așa că singura șansă să pui mâncare pe masă e să apelezi la ajutorul statului român. Mai mult sau mai puțin cu voia ta, devii beneficiar al venitului minim garantat (VMG). Adică asistat social. Este cazul cât se poate de real al Cristinei Grigore din Roșiori de Vede, județul Teleorman.
„Am terminat și eu un liceu economic, dar cu patru copii mici acasă și fără niciun venit din partea soțului am cerut ajutor social”, mărturisește femeia din ușa casei unde, pe timp de iarnă, o singură cameră servește pe post de bucătărie, baie și dormitor pentru familia sa.
Familia Grigore locuiește în cartierul Cotorga al orașului, despărțit de restul comunității de o linie ferată care leagă cele două gări, cândva noduri feroviare importante în economia planificată a regimului ceaușist. Astăzi, la trei decenii de la căderea comunismului, cartierul este unul dintre locurile cu cea mai mare concentrație de asistați social din localitatea cu puțin peste 30.000 de locuitori.
La finele anului trecut, serviciul social al primăriei avea în evidență 188 de familii cu 444 de roșioreni, inclusiv copii, beneficiari ai venitului minim garantat lunar. Pentru ei, autoritățile alocă lunar câte 142 de lei de persoană. Statistic, 1,45% din locuitorii orașului beneficiază lunar de un ajutor social echivalent cu plata unui abonament de telefon.
Reacție controversată a ministrului Turcan
Cei 564 de lei pe care familia Grigore îi primește lunar din partea statului ca ajutor social, plus alocațiile copiilor, au făcut-o pe noul ministru al Muncii și Protecției Sociale, Raluca Turcan, să spună că asta ar fi un soi de „abundență”.
„Din nefericire, avem persoane care beneficiază de ajutorul social, de venitul minim garantat, beneficiază și de ajutorul pentru sprijinirea familiei, au și alocațiile pentru copii, au și ajutorul pentru încălzire. Am făcut o evaluare și există cumul chiar de șase-șapte beneficii de la stat fără să ai, totuși, dovada că omul respectiv nu se complace în acest soi de abundență de beneficii în loc să intre pe piața muncii și să se străduiască, așa cum se străduiesc milioane de oameni în România”, a declarat Raluca Turcan în urmă cu câteva zile, la un post de televiziune național, conform News.ro.
Ea a afirmat că în unele zone anchetele sociale efectuate de autorități nu țin cont de rigorile legii, motiv pentru care va dispune verificarea acelor proceduri.
„Am făcut un plan de acțiune cu echipa din Ministerul Muncii și anume, prin AJPIS-uri să demarăm inspecții și campanii în teritoriu, astfel încât să vedem dacă printre beneficiarii de venit minim garantat sau de ajutor pentru sprijinirea familiei într-adevăr au deschiderea să-și caute loc de muncă în continuare sau pur și simplu se complac în această formă de sprijin”, a adăugat ministrul.
Declarațiile ministrului au încins din nou spiritele, iar reacțiile nu s-au lăsat așteptate. O primă luare de poziție a venit chiar din interiorul Partidului Național Liberal, de la fostul ministru al Muncii Violeta Alexandru. Ex-demnitarul este actual deputat de Vrancea, o zonă asociată cel puțin la fel de mult ca Teleormanul cu lipsa oportunităților sociale. „Avem cam multe prejudecăți în legătură cu beneficiarii de ajutoare sociale”, a scris Alexandru, într-o postare pe Facebook de la începutul săptămânii.
Fostul ministru a ținut să menționeze că astfel de măsuri „punitive” nu sunt o soluție pe termen lung, dar a aprobat inițiativa colegei de partid. „Tăierea ajutoarelor sociale nu trebuie să fie un scop în sine, să fie percepută ca o măsură punitivă sau să fie singura măsură care îi vizează pe acești oameni. Ce rezolvăm? O economie la buget? Această evaluare a situației actuale a beneficiarilor se cuvine, desigur, făcută. Ea trebuie făcută periodic. Foarte bine că se face în această perioadă”, susține Violeta Alexandru.
Ce spun sociologii
„E o strategie politică de a deturna nemulțumirea foarte frecvent întâlnită în România”, e de părere Cristina Raț, lector, directorul Departamentului de Sociologie din cadrul Facultății de Sociologie și Asistență Socială a Universității Babeș-Bolyai.
„Trebuie să interpretăm această intervenție a doamnei ministru în contextul politic actual. Sindicatele au declanșat multe greve în ultima vreme și sigur că este o strategie destul de frecvent utilizată de a deturna nemulțumirile salariaților. Acelei pături sociale care lucrează, care participă activ la sistemul de pensii și de șomaj. Lucrătorii precari, care de regulă nu sunt cuprinși în sistemele de asigurări sociale și a căror muncă este invizibilă, sunt prezentați ca «beneficiari» de ajutor social plătit din impozitele și taxele noastre”, a declarat Raț pentru Europa Liberă.
Sociologul susține că declarațiile din spațiul public ale ministrului nu sunt susținute de cifrele și statisticile publicate tocmai de ministerul pe care îl conduce. „Să vorbim despre asistați social - un termen extrem de peiorativ - este foarte nefericit si nu este susținut de argumente obiective ce țin de datele pe care tocmai Ministerul Muncii le-a publicat recent. Bugetul ministerului nu include sumele alocate pentru plata șomajului sau cele pentru pensii, care sunt bugetate separat. Conform ultimelor cifre publicate, în 2020, VMG-ul și alocația de susținere pentru copii reprezentau doar 5% din bugetul de asistență socială ale Ministerului Muncii.”
Contactată de Europa Liberă, ministrul Muncii și Protecției Sociale, Raluca Turcan, și-a nuanțat poziția inițială, precizând că scopul anchetelor sociale nu e unul vindicativ. „Am încercat să văd care sunt vulnerabilitățile și cartofii fierbinți din fiecare mare sistem pe care îl avem de gestionat la minister”, a declarat Turcan.
„Evaluarea pe care am demarat-o are ca principal scop identificarea categoriilor sociale care au nevoie de sprijin. Dacă dintre aceștia sunt și persoane apte de muncă, atunci AJOFM-ul să le prezinte locuri de muncă. (...) Scopul de bază este să-i identificăm pe cei vulnerabil și să înțelegem de ce tipuri de sprijin au nevoie din partea statului”, a mai spus ministrul.
Mitul asistaților social care nu vor să muncească
Conform unei analize publicate de Fundația Friedrich Ebert din România, în vara anului trecut, 167.353 de persoane din țara noastră beneficiau de venitum minim garantat.
Numărul este în continuă descreștere, așa cum arată și graficul de mai jos, însă discursul anti-sărăcie din spațiul public nu reflectă realitatea statisticilor.
Într-o documentare din 2018 pentru publicația independentă Dela0.ro, jurnalista Diana Oncioiu a defalcat cifrele din statisticile puse la dispoziție de statul român și le-a corelat cu ofertele de muncă ale AJOFM-urilor la care intenționeză să apeleze ministrul Muncii în această campanie de verificare a dosarelor beneficiarilor de asistență socială.
Dintre cei 201.094 beneficiari apți de muncă în căutarea unui loc de muncă (cifrele din iunie 2018) statisticile ne puneau în fața unei realități sumbre:
- 35.656 nu știau să scrie și să citească
- 60.817 aveau patru clase/școală generală incompletă
- 74.812 au terminat opt clase
- și doar 29.809 au peste opt clase
Odată corelate aceste date cu ofertele de muncă ale Agenției Naționale de Ocupare a Forței de Muncă la nivel național, în luna iunie 2018 erau 6.155 de slujbe pentru muncitor necalificat, manipulator mărfuri, muncitor în industria confecțiilor, ucenic.
„Sunt genul de locuri de muncă pentru care se bat, în primul rând, cei care au terminat opt clase, adică aproape 75.000 de beneficiari. Dacă angajatorul e dispus să-i angajeze pe aceste poziții și pe cei cu mai puțin de opt clase sau fără școală, atunci pentru cele 6.155 de locuri de muncă se bat peste 170.000 de beneficiari”, concluzionează ancheta jurnalistică.
Ce șanse au asistații social să-și găsească un loc de muncă?
„Unde să se ducă să caute de muncă pe la șomaj?”, se întreabă retoric Cristina Grigore, atunci când vine vorba de soțul ei. „Noi trebuie să mergem aproape zilnic la pădure ca să mai adunăm lemne putrezite și niște vreascuri. Să nu murim de frig aici”, susține femeia, care e sceptică cu privire la oportunitățile de angajare ale soțului.
Nu i-ar fi ușor să-și găsească ceva de muncă prin intermediul Agenției de Ocupare a Forței de Muncă nici dacă ar vrea. Să spunem că seara, după ce și-au adunat lemne de foc și au reușit să-și adoarmă copiii, soții Grigore ar folosi tableta primită de la școală de băiatul cel mare, Mihai, ca să intre pe site-ul Agenției. Doar ca să ajungă la ofertele de muncă pe județul Teleorman le-ar trebui cunoștințe în IT, pentru că slujbele sunt bine ascunse în spatele mai multor butoane și comenzi care pun la încercare chiar și un utilizator mediu, cu experiență în căutarea de muncă cu ajutorul internetului.
Chiar dacă s-ar descurca, bărbatul n-ar găsi mare lucru în zonă, pentru că site-ul afișează foarte puține oferte de muncă la Roșiori de Vede pentru persoane cu opt clase, cum e cazul său. Mai exact, dintre ele 28 de locuri de muncă din oraș, doar la trei ar putea aplica, printre care și ucenic într-o fabrică de textile.
Adrian Mirea este patronul fabricii de textile care a pus anunțul de angajare. Bărbatul se declară ușor surprins că pentru poziția de ucenic afișată pe site-ul AJOFM Teleorman nu se cer „minimum 10 clase”. „Da, am pus oferta pe site, dar din câte știu eu, e vorba de o poziție pentru care se cer minimum 10 clase. Deci n-aș avea cum să-l angajez pe omul ăsta nici dacă aș vrea”, susține Mirea, contactat telefonic de Europa Liberă.
„Probabil că e o greșeală pe site-ul lor. Să nu mă înțelegeți greșit. Eu am nevoie de oameni și vreau să angajez, dar trebuie să respect legea, nu?”, concluzionează patronul roșiorean.
Reprezentanții AJOFM Teleorman, filiala Roșiori, au ținut să precizeze că e o confuzie creată între anumite programe derulate pe fonduri europene cu angajatori locali și aceste oferte propriu-zise, însă pentru un om în căutarea unui loc de muncă cu minimum pe economie, după o zi de alergat prin pădure după lemne de foc, confuzia din sistem poate fi de-a dreptul dezarmantă.
„Dacă nu se descurcă cu internetul, atunci să vină la sediul nostru”, ne spune Mihaela Cîrjan Marinescu, purtător de cuvânt AJOFM Teleorman. Însă de când legea 416/2001 s-a modificat - în iulie 2018 - oamenii n-au mai fost nevoiți să se prezinte le sediile ANOFM-urilor pentru a cere adeverință care să ateste că sunt în căutarea unui loc de muncă, așa că interacțiunea și posibilitățile de consiliere au devenit foarte limitate.
„Înainte mai veneau, da. Se prezentau la instituție, se făcea o mediere și colegii de la agențiile locale vedeau în lista locurilor de muncă ce posibilități erau”, susține purtătorul de cuvânt.
La rândul său, Cristian Pârvan preşedintele PIAROM (Patronatul Investitorilor Autohtoni) nu vede în asistații social o salvare pentru lipsa forței de muncă din România.
„Tema asistaților social este o temă veche. Este evident ca din motive politicianiste ea a fost promovată ca o tema importanta si de solidaritate socială. Însă ca temă principală de cheltuială bugetară este oarecum neimportantă”, susține Pârvan, într-un interviu telefonic pentru Europa Liberă. „Eu sunt de părere că nu se găsesc în asistații social oameni care să muncească în domeniile în care se caută acum forță de muncă. Piața muncii nu poate sa absoarbă orice fel de forță de muncă.”
Soluția, între cetățenie socială și schimb de locuri
Soluția nu e una simplă, nici pe departe. Mai ales că, deocamdată, nu e foarte clar cum vor fi desfășurate aceste anchete sociale și care va fi rezultatul lor concret. Într-o postare recentă, Raluca Turcan anunța că „împreună cu reprezentanții Asociațiilor Orașelor, Municipiilor și Comunelor din România (AOR), am discutat astăzi despre obiectivele acestei campanii și despre modul de lucru.”
Doar că reprezentanții AOR ridică din umeri și spun că nu prea văd cu ce ar putea ei să ajute. „Da, am avut o teleconferință miercuri cu doamna ministru”, confirmă pentru Europa Liberă Ionel Chiriță, vicepreședintele AOR. „Doar că noi n-avem nicio atribuție și nicio posibilitate legală să ne implicăm în chestia asta. Controale s-au mai făcut. Foarte bine, să se mai facă”, concluzionează Ionel Chiriță, vicepreședintele AOR și fostul primar al orașului Hârșova.
Pe termen mediu și lung, sociologul Cristina Raț propune o paradigmă nouă pornind chiar de la termenul de asistat social. „ Ar trebui să ne gândim cum putem să înlocuim noțiunea de asistat social cu cea de cetățenie socială. România este un stat social prin Constituție. Asta înseamnă că statul își asumă un rol pentru a crea condiții pentru o viață mai bună. Noi toti suntem cetățeni sociali. Doar că, în anumite momente din viața noastră, avem nevoie de protecție socială mai mică sau mai mare.”
Pentru Cristina Grigore soluția e simplă: „Să vină doamna ministru și să facă schimb cu mine pentru o lună. Să trăiască din ajutorul social și pe urmă să vedem dacă mai zice că e abundență.”
