Pe agenda discuțiilor se numără problemele din Siria, Libia, Caucazul de Sud și Ucraina. Rusia intenționează să aducă în discuție și exportul de gaze și o posibilă achiziție de către Turcia a unui sistem de rachete de tip S-400.
Relația dintre cele două țări este una oscilantă, caracterizată de progrese în ultimii ani dar și de tensiuni, mai ales ca urmare a faptului că Rusia și Turcia au susținut părți diferite în conflictele din Siria, Nagorno-Karabakh și Libia.
Ultima întâlnire între cei doi a avut loc acum aproape doi ani, în martie 2020. Atunci cei doi au semnat un acord privind schimbul de focuri de la Idlib, însă tensiunile regionale s-au intensificat între timp.
Tensiunile din Idlib
Se crede că liderul Turciei va negocia respectarea armistițiului de anul trecut privind schimburile de focuri din regiunea Idlib a Siriei, unde tensiunile între armata rusă, cea siriană și luptătorii turci au escaladat recent.
Rusia și Siria au intensificat, cu câteva zile înainte de întâlnirea ruso-turcă, atacurile aeriene din jurul regiunii Idlib.
Instabilitatea regională reprezintă o problemă pentru Turcia, care dorește să evite o criză a refugiaților. Turcia găzduiește în prezent peste 3 milioane de refugiați sirieni.
Ministrul Apărării al Turciei a spus pentru jurnaliști că țara condusă de Erdogan respectă armistițiul cu Rusia și că are aceleași așteptări și de la celelalte părți implicate.
Rusia cataloghează majoritatea grupurilor active din Siria drept teroriste. În plus, Sergei Lavrov, ministrul de Externe al Rusiei, a spus că lucrurile se mișcă „încet” când vine vorba de angajamentul Turciei față de acordul privind Siria.
În cadrul unei înțelegeri din 2019, Ankara și Rusia au căzut de acord asupra îndepărtării forțelor YPG de la granița Siriei cu Turcia.
YPG este o grupare paramilitară formată din minoritatea kurdă din Siria. Grupul este considerat drept unul terorist de către Ankara, fiind asociat cu mișcarea separatistă kurdă din Turcia.
Rolul Turciei în Afganistan
Atât Rusia, cât și Turcia, au mize când vine vorba de criza continuă din Afganistan. Ambele țări se tem, printre altele, de un val de migrație dinspre teritoriul ocupat de talibani, lucru care ar putea destabiliza regiunea.
Turcia joacă un rol în Afganistan din 2003, însă nu unul de tip militar. Retragerea americanilor din țară a însemnat pentru Turcia preluarea rolului de securizare a aeroportului de la Kabul.
Această poziție este una bună pentru Turcia care caută să își mențină prezența în Asia Centrală, prin Afganistan, în anticiparea competiției între China și Rusia pentru control în regiune.
Achiziția de rachete
Pe lângă Siria, Afganistan și considerentele economice, cei doi lideri vor discuta și achiziția unor sisteme de rachete din stocul Rusiei la întâlnirea de miercuri.
În 2019 Turcia, membră NATO, a cumpărat rachete de tip S-400 din partea Rusiei, acțiune pedepsită cu sancțiuni de către SUA, împreună cu un avertisment din partea Washingtonului.
Contrar avertismentelor din partea vestului, Erdogan a indicat înaintea summit-ului, că intenționează să continue achiziția de rachete S-400. El a spus că nici o țară nu poate controla Ankara.
SUA se teme că rachetele S-400 ar putea reprezenta o amenințare pentru aeronavele americane F-35.
Turcia argumentează însă că nu a avut altă opțiune de achiziție de la alte state membre NATO.
Caucazul de Sud
Conflictul din Nagorno-Karabakh îi implică atât pe Putin cât și pe Erdogan, chiar dacă țările conduse de cei doi au mize diferite în regiune.
Turcia a susținut Azerbaidjanul, țară care a obținut controlul asupra unor părți ale regiunii Nagorno-Karabakh în urma unui război purtat anul trecut.
Armenia a deținut controlul asupra regiunilor capturate pentru aproape trei decenii, iar Rusia a făcut parte dintr-un acord conform căruia promitea să susțină Armenia, deși Moscova căută să întrețină relații bune atât cu Erevan cât și cu Baku.
Rusia și Turcia monitorizează, împreună granița dintre cele două țări de la sfârșitul conflictului în noiembrie 2020.
La întâlnirea de la Soci, relațiile dintre Armenia și Turcia vor fi, de asemenea, discutate, potrivit spuselor lui Erdogan.
„Sper că vom avea oportunitatea să îndreptăm regiunea într-o direcție a păcii. La întâlnirea mea cu domnul Putin, acestea [relațiile regionale] vor fi bineînțeles discutate. În acest fel sper că vom intra într-o perioadă nouă și mai puternică când vine vorba de relațiile Turcia-Rusia ”, a spus Erdogan la New York în cadrul Adunării Generale a Națiunilor Unite.
Armenia consideră, de asemenea, necesare discuțiile cu Turcia. Prim ministrul armean, Nikol Pașinian, a declarat că este pregătit să îmbunătățească relațiile cu Turcia, „fără precondiții”.
Accesul la gaze naturale
Rusia rămâne esențială când vine vorba de furnizarea de gaze naturale către Turcia.
Turcia este dependentă de Rusia pentru accesul la gaz prin conductele Turkish Stream și Blue Stream care traversează Marea Neagră.
Furnizarea gazului natural rămâne o prioritate a Ankarei, în detrimentul altor considerente politice sau economice.
În plus, Turcia se află într-o situație precară ca urmare a faptului că a refuzat să semneze un acord cu Rusia pentru conducta Turkish Stream din cauza prețului pe care Ankara îl considera exagerat.
În prezent, prețurile la gaze se află în creștere ca urmare a unui deficit global.
Ucraina
O altă nuanță care ar putea fi adresată la summit-ul de miercuri este anexarea Crimeei de către Rusia, considerată ilegală de către Turcia.
În plus, Ucraina a cooperat cu Turcia în ultimii ani și din punct de vedere militar, cumpărând drone armate pe care autoritățile ucrainene plănuiesc să le opereze în estul țării.
Aceste achiziții, împreună cu comentariile continue ale Ankarei despre anexarea ilegală, reprezintă o problemă pentru Moscova.
Libia
Rusia și Tucia au susținut părți diferite și când vine vorba de conflictul din Libia. Turcia a susținut guvernul de la Tripoli împotriva unui atac condus de comandantul Armatei Naționale Libiene din Tobruk, Khalifa Haftar.
Rusia, pe de altă parte, a trimis, potrivit experților ONU și ai SUA, militanți din grupul Vagner pentru a sprijini forțele lui Haftar.
În teorie, ambele părți ar fi trebuit să își retragă forțele armate din țară din ianuarie, în baza unui acord din octombrie care a rămas însă nerespectat de părțile implicate.
