Linkuri accesibilitate

Împăratul e gol | Cum va împăca Putin eșecul din Ucraina cu festivismul paradei de 9 mai?   


Data de 9 mai marchează ziua în care Germania nazistă s-a predat forțelor sovietice, la o zi după capitularea în fața aliaților occidentali, motiv pentru care Marea Britanie, SUA și aliații lor sărbătoresc victoria pe 8 mai.
Data de 9 mai marchează ziua în care Germania nazistă s-a predat forțelor sovietice, la o zi după capitularea în fața aliaților occidentali, motiv pentru care Marea Britanie, SUA și aliații lor sărbătoresc victoria pe 8 mai.

Pe 9 mai, cunoscută și ca Zi a Victoriei în Rusia, Vladimir Putin va trebui să livreze publicului propriu o festivitate în stilul deja consacrat, cu fast maxim, ca și cum ar fi câștigat războiul și și-ar fi îndeplinit toate obiectivele propuse în „operațiunea specială” din Ucraina.

Poate tocmai de aceea Serghei Kirienko, adjunctul șefului Statului Major prezidențial rus, a sosit în Mariupol pentru a controla „pregătirile pentru paradă”, cum ar fi curățarea străzilor centrale de moloz, muniție neexplodată și îndepărtarea cadavrelor celor uciși, scrie Kyiv Independent.

În plus, cotidianul The Times relatează că circa 500 de prizonieri de război ar putea să fie expuși la parada militară organizată de Ziua Victoriei la Moscova, pe 9 mai – zi în care Rusia celebrează înfrângerea nazismului de către sovietici.

De asemenea, în cancelariile occidentale există temerea că, zilele acestea, Vladimir Putin ar putea declara război Ucrainei în mod oficial. Măsura ar însemna inclusiv mobilizarea rezerviștilor și prelungirea pe termen imprevizibil a conflictului.

Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a respins însă ideea, despre care a spus că „este o prostie”.

Cum se va împăca, însă, acest festivism cu eșecul din Ucraina, unde nu și-a îndeplinit obiectivele pe care și le-a propus nici după două luni de război, și cu sancțiunile încasate de Rusia de la Occident?

Festivitatea de pe 9 mai ar putea fi o bună ocazie pentru a declara o victorie, fie și simbolică, asupra Ucrainei, printr-o mare demonstrație patriotică, destinată publicului manipulat de emisiunile lui Kiseliov, care încă mai crede în măreția Rusiei ca imperiu.

De ce este 9 mai important pentru Vladimir Putin

Data marchează ziua în care Germania nazistă s-a predat forțelor sovietice, la o zi după capitularea în fața aliaților occidentali, motiv pentru care Marea Britanie, SUA și aliații lor sărbătoresc victoria pe 8 mai.

Moscova a colaborat inițial cu Berlinul nazist pentru a împărți Europa de Est între cele două regimuri totalitare: nazist și sovietic.

După ce parteneriatul s-a încheiat cu invazia germană în URSS, în 1941, contribuția umană sovietică la înfrângerea Germaniei - susținută de transporturi enorme de ajutor alimentar și echipament militar din Marea Britanie, SUA și Canada - a fost dramatică.

URSS a pierdut zeci de milioane de soldați și civili în cursul celui de-al Doilea Război Mondial, mulți dintre aceștia în republicile sovietice de atunci, Ucraina și Belarus.

Pe parcursul întregului său regim, liderul sovietic Iosif Vissarionovici Stalin a ucis mai mulți oameni, atât în propria sa țară, cât și în teritoriile ocupate, decât Adolf Hitler.

Dar în zilele noastre a devenit o crimă în Rusia să-ți amintești această istorie sau să compari atrocitățile comise de Uniunea Sovietică cu cele ale Germaniei naziste, remarcă pentru CNN James Nixey, director pentru programul Rusia-Eurasia, al Chatam House.

Flori proaspete sunt încă așezate pe mormântul lui Stalin din Piața Roșie, unde are loc parada victoriei din 9 mai.

Vladimir Putin este un ultranaționalist care nu crede că ambițiile teritoriale și politice ale Rusiei ar trebui să se oprească la granițele sale recunoscute internațional.

Țările care formau Uniunea Sovietică, altele decât Rusia, nu sunt considerate suverane de către Rusia, de fapt de majoritatea rușilor și mai ales de Putin.

Pentru a păstra sau recâștiga un imperiu, Rusia are nevoie de o armată puternică.

Ziua de 9 mai este concepută, așadar, pentru ochii celor din țară, pentru intimidarea opoziției, pentru a-i face pe plac dictatorului aflat la conducerea țării.

De-a lungul timpului, toți secretarii generali ai Partidului Comunist au stat pe mausoleul lui Lenin din Piața Roșie, recunoscând puterea militară a Rusiei și salutând cu mândrie etalarea trupelor sale.

„Ucraina este o problemă profund personală pentru Putin (…). Trebuia făcut ceva în privința ambițiilor occidentale ale Ucrainei și, pe măsură ce diplomația în stil rusesc (a se citi: constrângere) a eșuat, Putin s-a simțit obligat să apeleze la metode mai musculoase pentru a restaura dreptatea”, spune Nixey.

O victorie ratată

Analiștii spun că Putin a cerut victoria „operațiunii” din Ucraina până la Ziua Victoriei, ceea ce înseamna că generalii care o conduc ar fi trebuie să-i livreze cu orice preț o victorie până pe 9 mai, mai ales după înfrângerile umilitoare din primele două luni ale acestui război.

Încercarea de a prelua Kievul a fost respinsă, crucișătorul emblematic al flotei ruse a fost scufundat de o țară care nu are flotă. Armata rusă a pierdut 15.000 de soldați, mai mult decât în toate campaniile post-sovietice din Cecenia, Georgia, Siria și Crimeea 2014 la un loc.

Planul B al Rusiei este să dubleze forțele terestre și eforturile la sol, pentru a se concentra pe ocuparea estului Ucrainei, adică Donbasul în care a pus piciorul în 2014 odată cu anexarea ilegală a Peninsulei Crimeea.

Este prea puțin probabil, însă, ca acest lucru să poată fi făcut până la parada din 9 mai.

Ucrainenii primesc arme de la SUA și aliați, iar moralul trupelor ucrainene crește în consecință.

De altfel, ministerul britanic al Apărării a atras atenția în cel mai recent raport operațional despre evoluția războiului din Ucraina, asupra slăbiciunii armatei ruse, precizând că revenirea acesteia va fi dificilă din cauza sancțiunilor.

Iar în timp ce unii susțin că 9 mai ar fi o bună ocazie pentru ca Rusia să declare războiul în Ucraina încheiat, lucru negat deja chiar de șeful diplomației ruse, Serghei Lavrov, administrația SUA avertizează că, dimpotrivă, Putin ar putea profita de ocazie pentru a declara oficial război Ucrainei.

Chiar dacă, „ar fi o mare ironie” ca Moscova să profite de Ziua Victoriei pentru a declara război, după cum remarcă purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat al SUA, Ned Price.

Și ambasadorul SUA la OSCE a confirmat că SUA au informații „foarte credibile” conform cărora Rusia va încerca să anexeze regiunile ocupate de separatiști, Donețk și Luhansk, „la jumătatea lunii mai” și că există planuri de a crea o așa-numită „republică populară”.

Hersonul va fi anexat și el, spune Michael Carpenter. Apoi, Rusia ar putea încerca să organizeze referendumuri false pentru a crea, astfel, o falsă legitimitate democratică sau electorală.

Iar pentru a oprima din fașă orice dâră de opoziție, Carpenter a adăugat că Rusia răpește oficiali locali, directori de școli, jurnalişti, activiști locali în orașele pe care le deține în estul și sudul Ucrainei pentru a-i înlocui cu „grupuri care sunt loiale Moscovei”.

Așadar, nici gând de încheierea războiului de Ziua Victoriei, așa cum l-ar fi asigurat premierul ungar Viktor Orban pe Papa Francisc despre intențiile lui Vladimir Putin.

Tocmai brutalitatea acestor măsuri denotă intențiile clare ale Moscovei în regiune.

Așadar, cea mai mare provocare o reprezintă bătălia pentru est, motiv pentru care în următoarele săptămâni luptele vor fi intensificate, pe măsură ce Rusia încearcă să cucerească tot mai multe teritorii din Donbas.

Rămâne, totuși, întrebarea dacă Moscova va încerca să continue ofensiva dincolo de câștigurile sale teritoriale minore sau războiul va intra într-o etapă de uzură, mai statică.

Încercările recente de a destabiliza Moldova prin teritoriul controlat de rușii separatiști în Transnistria dovedesc tocmai faptul că Moscova nu va renunța atât de ușor.

În termeni militari, războiul ar putea ajunge la un impas în următoarele săptămâni, pentru că niciuna dintre părți nu are suficientă forță pentru a schimba complet miza războiului și a obține o victorie decisivă asupra celeilalte.

Este posibil doar ca tactica de luptă a Rusiei să se fi schimbat, dar strategia sa, adică obiectivul său general, nu. Iar acesta este să se asigure că Ucraina nu va mai putea face alegerea de a fi europeană și orientată spre vest.

Vestea bună, spune James Nixey, este că obiectivul nu poate fi îndeplinit. Subjugarea Ucrainei - fizic sau politic – este dincolo de puterile Rusiei după ce a pierdut atât pe câmpul de luptă cât și pe arena internațională.

Vestea proastă este că Rusia ignoră acest lucru și, prin urmare, va continua să-și trimită trupele în Ucraina și tot mai mulți ucraineni la moarte.

Rusia știe cel puțin că acesta nu este doar un război împotriva Ucrainei, ci împotriva ordinii internaționale bazate pe reguli de care a profitat din plin, deși le contestă, dovadă pleiada de active și valori depozitate în Occident de elita de la Kremlin sau în conturile fiicelor și amantelor stabilite în Vest.

Forme fără fond

Dacă sancțiunile Occidentului sunt menținute, până la interzicerea importurilor de petrol rusesc, iar Europa va deveni din ce în ce mai puțin dependentă de energia rusă și investitorii străini vor fi ținuți departe, în curând Kremlinul și întreaga sa mașinărie de război și de propagandă vor rămâne fără bani.

Toate acestea ar putea duce la o schimbare politică pe plan intern.

Niciuna dintre aceste schimbări nu va fi vizibilă, însă, până atunci, nici în „progresul” războiului din Ucraina și nici în ochii rușilor de rând, folosiți ca figuranți într-o demonstrație de forță pusă în scenă pentru un singur om.

Așa că, pe 9 mai, Kremlinul ar urma să mineze, cu maximum de festivism, o falsă demonstrație de forță, pentru a-i face pe plac liderului său. Armata va afișa o măreție care a fost infirmată la proba cu realitatea din teren, iar supușii vor asista tăcuți la demonstrația de măreție, fără ca vreunul dintre ei să aibă curajul de a-i spune „împăratului” că este gol.

  • 16x9 Image

    Dora Vulcan

    Dora Vulcan este Senior Correspondent și s-a alăturat echipei Europa Liberă în ianuarie 2020. A intrat în presă în 1992 ca reporter de politică internă la România liberă. A devenit apoi jurnalist de investigații specializat în Justiție, preocupat de ingerința politicului în anchetele penale. În paralel, Dora a fost și stringer BBC. A scris la Revista „22” despre plagiatele din mediul universitar, a acoperit domeniul politic la Reporter Global (partener The Economist în România) și a fost editor coordonator la departamentul Social al agenției Mediafax. A fost consultant pentru filmul „De ce eu?”, despre moartea suspectă a procurorului Cristian Panait, o tragedie cu implicații politice care a marcat anii 2000.  

XS
SM
MD
LG