Față de recensământul precedent, organizat în 2011, numărul celor pentru care nu e cunoscută apartenența religioasă a crescut considerabil; acum 12 ani aceste date nu au fost disponibile pentru 1,26 milioane de români, acum este vorba de 2,7 milioane de locuitori ai României.
Și acum, la fel ca atunci, aproximativ 1 milion de persoane nu au fost recenzate efectiv, ci au fost incluse ulterior în populația totală a recensământului - 19,05 milioane la cel actual - din baze de date administrative și culegerea datelor valide din chestionare invalidate inițial.
Diferența de circa 1,7 milioane de persoane pentru care religia nu este cunoscută este reprezentată în schimb de persoanele care nu au declarat efectiv această informație, fie la autorecenzare, fie în faza recenzorului.
Decalajul e uriaș comparativ cu 2011, când sub 300.000 de persoane nu și-au declarat apartenența religioasă. În condițiile în care și atunci, pentru 1 milion de persoane datele au fost culese administrativ.
Ceva mai mici, dar la fel de alarmante sunt și datele indisponibile pentru etnie și limba maternă: aproximativ 2,5 milioane de români nu au răspuns la întrebările respective.
„Pentru un milion de persoane știam că nu avem cum să obținem aceste date, dar numărul total de persoane cu astfel de date indisponibile, peste 2,5 milioane de oameni, e mare. Indicatorul limbă, etnie, religie, ține însă strict de cum se raportează omul la acesta. Statul nu face o acțiune polițienească să vadă cine e rom, maghiar, ortodox, baptist, ci omul singur se declară ca atare”, a spus pentru Europa Liberă politologul Cătălin Raiu, director de comunicare al Institutului Național de Statistică (INS) pe perioada Recensământului populației și locuințelor.
„A existat procedura aceasta, migăloasă de altfel, de amendare a celor care refuzau în mod repetat recenzarea, dar nu și a celor care săreau peste o întrebare sau alta”, adaugă el.
Practic, chiar dacă autorecenzarea online, introdusă în premieră în România, nu permitea validarea chestionarelor dacă acestea nu erau completate integral, informațiile au fost stocate, iar o parte din datele folosite în cele din urmă, potrivit reprezentanților INS.
Cu alte cuvinte, pe fondul crizei de recenzori pentru recensământul fizic - inclusiv în centrele de recenzare deschise - INS a încercat să recupereze cât mai multe date din cele culese. Acestea au însemnat adeseori și chestionare în care respondenții nu precizau religia, etnia sau limba maternă.
„Dacă o persoană a oferit doar 80% din date acelea până la urmă au fost folosite și confruntate cu date disponibile în alte baze instituționale. La religie, etnie și limbă, dacă datele nu erau completate, nu aveai de unde să le obții. Registrele parohiilor, episcopiilor sunt pentru evidențele interne, dar nu au putut fi luate în calcul în mod oficial”, a spus Raiu.
Cu 2,3 milioane ortodocși mai puțin, în cifre
Numărul ridicat de persoane pentru care nu este cunoscută apartenența religioasă a dus la scăderi semnificative, în cifre brute, a numărului credincioșilor diferitelor culte, proporțional cu mărimea acestora.
Astfel, la Recensământul 2021 și-au declarat apartenența la religia ortodoxă puțin sub 14 milioane de români, față de peste 16,3 milioane la precedentul Recensământ, din 2011.
Este o scădere de peste 2,3 milioane de persoane, de peste 2 ori mai mare decât scăderea totală a populației României de la un Recensământ la altul: 20,12 milioane de români în 2011, 19,05 milioane în 2022.
Bisericile Romano-Catolică și cea Reformată au de asemenea cu cel puțin 100.000 de credincioși mai puțin.
Și celelalte culte, inclusiv neoprotestante, au mai puțini credincioși scriptic, cu excepția Bisericii Penticostale - 404.000 față de 362.000.
Numărul celor care s-au declarat atei - 57.000, față de 20.000 dar și fără religie - peste 70.000, față de 20.000 în 2011 - a crescut semnificativ, însă cifrele sunt mici comparativ cu oscilațiile din cadrul Bisericii majoritare, ortodoxe, de pildă.
Ca procente a populației ortodoxe însă, aceasta a scăzut cu doar 1,2%, de la 86,5% la 85,3%, asta în condițiile în care procentele cultelor este raportată doar la persoanele care și-au declarat religia.
În cazul bisericilor romano-catolică și reformată, scăderile în procente sunt și mai mici, 0,1% (de la 4,6% la 4,5% în cazul celei dintâi), respectiv 0,2% în cazul celei de-a doua (de la 3,2% la 3%). Biserica penticostală a avut o ușoară creștere în rândul celor care și-au declarat religia, de la 1,9% la 2,5%.
„Biserica penticostală este în ascensiune peste tot în lume, nu doar în România”, a spus Cătălin Raiu.
Biserica penticostală avea cea mai rapidă ascensiune la nivel internațioal din rândul bisericilor neo-protestante; din 900 de milioane de credincioși neo-protestanți la nivel mondial, aproximativ 600 de milioane ar fi penticostali, potrivit unor date citate în 2013 de stiricrestine.ro.
Aceeași sursă citează și o estimare a Institutului Hartford de Cercetare a Religiei, preluată de o publicație religioasă din Brazilia, care ar estima pentru 2025 un număr de peste 1 miliard de penticostali în lume.
De altfel, conform aceleiași surse și la Recensământul din 2011, biserica penticostală ar fi fost singura care a înregistrat o creștere a numărului de credincioși față de Recensământul din 2002.
Procentul de credincioși al fiecărui cult este un aspect mai relevant decât numerele brute, spun reprezentanții INS.
„În cazul religiei, mult mai importante sunt procentele aparținând unui anumit cult și nu numerele. Statul, și autoritățile locale și guverne finanțează cultele în funcție de procentul de recensământ, nu de totalul populației. Dacă Biserica ortodoxă a scăzut cu 1,2%, va lua cu 1,2% mai puțini bani”, a explicat Raiu.
Cu toate acestea, însuși patriarhul BOR, Daniel Ciubotea, transmitea înainte de startul Recensământului că este un prilej de afirmare a identității religioase și îndemna credincioșii să nu considere „această mărturisire de credință ca fiind neimportantă sau subînțeleasă”.
„Fie că ne autorecenzăm, fie că primim pe recenzorul oficial, nu trebuie să ne rușinăm să mărturisim credința noastră și a străbunilor noștri, identitatea noastră spirituală și etnică”, spunea acesta, în luna mai.
Europa Liberă a încercat să îl contacteze pe purtătorul de cuvânt al Patriarhiei BOR, Vasile Bănescu, pentru a oferi o poziție legată de rezultatele Recensământului din perspectiva apartenenței religioase, dar nu am primit un răspuns.
Teolog: „Nu biserica pierde oameni, ci cei care au renunțat să o frecventeze!"
Specialiștii consultați de Europa Liberă spun pe de o parte că trebuie făcută o distincție clară între ce înseamnă declararea apartenenței la o religie și practicarea ei.
Scăderea semnificativă a numărului celor care și-au declarat religia la Recensământ, în special cea ortodoxă, poate fi îngrijorătoare în măsura în care reflectă o scădere a celor care și practică credința respectivă, spune teologul Paul Palencsar.
„Eu consider că în primul au pierdut cei care au renunțat la biserica ortodoxă, cei care nu mai vin la biserică. Pot să înțeleg că unii care aleg să nu mai vină în bisericile ortodoxe sunt dezamăgiți de scandalurile recente, dar sunt și unii și care sunt nepăsători la ce înseamnă fenomenul religios, nu au vocația credinței și atunci putem interpreta această scădere și în cheia asta”.
Ca impact social, Biserica ortodoxă a crescut mai degrabă în ultimii ani, în special după momentul Colectiv, „venind cu sinceritate și deschidere”.
„Mulți români simt asta și sunt impresionați. Sper ca și cei care aleg temporar să nu calce în biserică, vor reconsidera optica asta, creștinul este vocație comunitară, te poți ruga acasă, dar Dumnezeu ne vrea împreună”, adaugă Palencsar.
De altfel, încrederea românilor în Biserica ortodoxă continuă să fie la un nivel crescut, imediat după Armată, spune subliniază sociologul Dan Jurcan, director de cercetare al IRES.
În ciuda nedeclarării masive a religiei la Recensământ, dimensiunea religioasă este una puternică în România comparativ cu restul statelor europene, adaugă el.
Institutul de sondare a opiniei publice realizează periodic, în special de Crăciun și Paști studii pe eșantioane reprezentative în care au testat apartenența declarativă la o religie dar și practicile religioase ale românilor.
„Cel puțin la nivel declarativ, suntem populația din UE cu cea mai mare rată de declarare a apartenenței și a credinței în Dumnezeu, suntem undeva la 80%, chiar 90% din populație, chiar și peste ruși, care se consideră apărătorii ortodoxiei”.
Spre deosebire, în țări precum Franța, Portugalia sau Germania, procentele celor care se declară credincioși sunt sub 40%, a subliniat el.
Într-un studiu realizat în 34 de state europene de Pew Research în 2019, românii erau cei mai religioși dintre europeni, 54% dintre respondenți declarându-se foarte religioși, iar 64% și-au declarat credința absolută în Dumnezeu.
În privința singurei biserici ai cărei număr de credincioși a crescut scriptic, cea penticostală, Paul Palencsar spune că „fenomenul religios este mult mai fervent în bisericile mai noi. Biserica ortodoxă este una milenară, poate apărea și o inerție”.
„Bisericile neo-protestante au un alt suflu, mult mai comunitare, din asta trăiesc, din răspândirea cuvântului, din mărturisire, prezență în spațiul public. Și cred că s-au mobilizat mult mai bine la Recensământ”, susține și antropologul și sociologul Mirel Bănică, cercetător la Institutul de Istoria religiilor din România.
Religie și etnie
Nedeclararea religiei mai degrabă surprinde, subliniază Dan Jurcan, întrucât nu vede implicații ale acestui fapt, spre deosebire de declararea etniei.
„Nu văd o problemă de indezaribilitate socială mare în cazul declarării religiei, dar când vorbim de etnie e posibil să vedem așa ceva. Nu cred că se pune problema în cazul românilor, nici al maghiarilor, dar al romilor, da. Când peste 2 milioane de persoane nu își declară identitatea te întrebi de ce?”.
Conform Recensământului 2021, în România sunt 562.000 de romi, în scădere cu aproximativ 40.000 față de 2011, dar cel mai probabil numărul lor este mult mai mare, a spus el.
Încă din anii '90, un studiu complex număra deja peste 500.000 de romi dar estima numărul real al lor la circa 1,5 milioane de locuitori.
De altfel, Asociația Partida Romilor Pro-Europa a contestat rezultatele Recensământului 2021, menționând că cel puțin 300.000 de romi nu au fost numărați.
Dan Jurcan spune că a întâlnit și în cercetări efectuate pe teren o discrepanță mare între datele scriptice cu privire la comunitățile de romi și numărul real, mult mai ridicat, al acestora.
„Ca instituție, am curtat populația romă ca nimeni altcineva, am lucrat cu ONG-uri, cu parlamentari din partea lor, cu Partida romilor, dar dacă oamenii nu vor să se declare...? Dacă sunt sate de romi unde au fost recenzori romi cu Recensământul puși pe fugă sau respinși, ce poate să facă statul mai mult?”, a spus Cătălin Raiu.
Nereflectarea reală a numărului cetățenilor romi ar explica parțial și scăderea celor care nu și-au declarat identitatea religioasă, este de părere sociologul Mirel Bănică, specializat în antropologia religiei, cercetător la Institutul de Istoria religiilor, din capitală.
În primul rând, „e clar că numărul de romi este mult mai mare”, dar modul de concepere a întrebărilor din chestionarul Recensământului - contestat de altfel în spațiul public - e posibil să îi fi derutat și determinat să nu se declare ca atare.
Autor al mai multor volume care analizează practicile religioase, inclusiv unul dedicat religiei romilor, Mirel Bănică spune totodată că „romii în ultima vreme sunt foarte atrași de mesajele bisericilor neo-protestante, baptiști, adventiști, penticostali”.
În privința Bisericii ortodoxe, nu se poate vorbi neapărat de o nedeclarare a apartenenței religioase, câte vreme 85% din cei care au răspuns la această întrebare s-au declarat ortodocși.
La fel ca și în cazul celorlalte biserici istorice, „se vede o corelație între faptul că suntem tot mai bătrâni și mai puțini și scăderea numărului de credincioși”.
Teologul Paul Palencsar admite că scăderea cifrelor celor care și-au declarat religia poate reprezenta și o expresie a „secularizării și relativizării” preceptelor religioase din societatea contemporană.
„Omul contemporan trăiește exclusiv în cheia aceasta mundană, e foarte terestru, foarte pragmatic”.
Mirel Bănică spune că este greu de analizat apartenența religioasă a unei populații și că știe un singur studiu, realizat în anii '90 în Elveția, care a analizat în detaliu acest fenomen în fiecare canton elvețian.
„Și în România ar fi nevoie de un Recensământ special pentru analiza fenomenului religios”.
Totuși, el a constatat inclusiv în munca de cercetare că raportarea la religie a devenit un subiect mult mai sensibil în timp.
„Cei tineri în special, mai laicizați, au devenit foarte sensibili la întrebări de genul 'ce religie ai', 'cărei religii aparții'? Și poate nu au mai vrut să răspundă, chiar dacă erau ortodocși, catolici, sau musulmani, considerând că ține de spațiul lor privat. În anii '90, ca tânăr student întrebam foarte pe cineva ce religie ești spunea fără o problemă, acum nu mai întrebi la fel de ușor acest lucru”.
În același timp, apartenența la o religie este asociată de unele persoane este nu doar cu declararea, ci și cu asumarea acesteia, preferând să nu declare ceva ce nu practică.
Alții pot avea sentimentul apartenenței religioase inclusiv prin participarea la activități sociale, de caritate, care în trecut erau în special apanajul bisericilor, iar acum au fost preluate de ONG-uri distincte sau chiar companii, prin intermediul activităților de Corporate Social Responsability (CSR).
Cu toate minusurile și întrebările existente, Recensământul oferă cea mai completă imagine a structurii societății românești, inclusiv în ceea ce privește religia, susțin reprezentanții INS.
Chiar dacă 2,7 milioane de români lipsesc din acest indicator, nu se poate vorbi „în niciun caz” de o „marjă de eroare” care să fi fost depășită, spune Dan Jucran, întrucât nu este vorba de un sondaj probabilistic, ci de reflectarea situației din teren, în limita datelor care au putut fi colectate.
Totuși, datele lasă multe semne de întrebare, sublinia recent sociologul Mircea Kivu:
„Din documentele INS rezultă că, pentru 14% din populație, apare ca informație indisponibilă atât cea referitoare la religie, cât și cea referitoare la etnie. Ori, în condițiile în care pentru 14% din populație nu se știe ce este cu ea, atunci orice considerație că a crescut sau că a scăzut o anumită religie sau etnie este inutilă. Pentru că acești (peste, n.r.) 2,6 milioane de oameni despre care nu se știe nimic pot fi toți penticostali, de exemplu”, a declarat recent el, pentru Adevărul.
Având în vedere întrebările, nelămuririle și chiar paradoxurile iscate, recenzarea religiei ar trebui să facă obiectul unui recensământ separat, este de părere Mirel Bănică.
„Nu avem un studiu adevărat cu privire la apartenența religioasă în România. Recensământul național e mai bine decât nimic în domeniul religios, dar nu ne lămurește foarte mult. Există probabil mini-sondaje în cadrul tuturor bisericilor, dar e nevoie de unul general, referitor la apartenența religioasă, la sistemul de credințe și nu făcut la mișto, ci pe bune”.
