Bugetul României, care a pornit anul cu un deficit de peste 4%, este supus, în contextul crizei provocate de noul coronavirus, unei presiuni uriașe pentru a face față cheltuielilor în creștere, în condițiile în care veniturile sunt mai puține. Salvarea nu poate veni decât din împrumuturi – „sub toate formele în care pot fi accesate”, spun specialiștii consultați de Europa Liberă.
„Sursa este una singura, dincolo de venituri – deficitul bugetar, care se rezolvă numai din împrumuturi la băncile din afară sau din țară”, a punctat, pentru Europa Liberă, Adrian Vasilescu, consilier de strategie la Banca Națională a României, care amintește că economia poate fi definită și ca: „știința care trebuie să împace dorințele nesfârșite ale oamenilor cu resursele limitate”, iar „în criza aceasta dorințele sunt ceva mai mari decât înainte”.
De la începutul crizei provocate de coronavirus, bugetul a fost încărcat și cu cheltuielile alocate sănătății și cu plata șomajului tehnic drept măsuri necesare pentru a ajuta atât populația, cât și companiile să depășească acestă perioadă dificilă. Acestora li se mai adaugă, de pildă, sporul de 500 de euro pentru personalul medical implicat în lupta împotriva Covid-19, acordat pe toată perioada pandemiei, care a generat solicitări similare și din partea Federației Patronatelor Medicilor de Familie.
Deocamdată, aceste sporuri nu reprezintă o povară prea mare pentru buget, însă, „dacă se deschide cutia Pandorei [și cer acest tip de spor și alte categorii implicate în lupta împotriva coronavirusului], atunci presiunea chiar va fi mare”, mai atrage atenția Adrian Vasilescu.
Ministrul de Finanțe, Florin Cîțu, le-a cerut companiilor cu activitate și care „pot”, să își plătească taxele și contribuțiile. În schimb, Executivul pormite să întoacă banii înapoi în economie cât mai repede .
- În contextul în care necesarul de finanțare este atât de ridicat, iar deficitul ar putea urca la 6-7%, poate și mai mult, România trebuie să apeleze la toate formele de finanțare.
„Pe termen scurt, singura soluție este să se mărească volumul împrumuturilor de pe piața internă și internațională, cu absolut toate formele prin care se pot accesa resurse pe piata internațională”, explică, pentru Europa Liberă, analistul economic Aurelian Dochia. Economistul atrăgea atenția anterior că această criză este mai gravă decât cea din 2009, iar în atunci România s-a împrumutat 20 de miliarde de euro de la Fondului Mondial Internațional, Banca Mondială și Uniunea Europeană.
Și de această dată ochii sunt îndreptați tot spre aceste instituții internaționale. Deja, ministrul de Finanțe a declarat, încă de săptămâna trecută, că România ia în calcul împrumuturi, inclusiv de la instituțiile internaționale, dar a precizat că nu este nevoie de un acord cu Fondul, ci de finanțarea pentru combaterea efectelor epidemiei de coronavirus. Potrivit unor surse, citate de Profit.ro, Finanțele au discuții cu reprezentanții FMI pentru un împrumut, însă nu a fost depusă o cerere oficială în acest sens.
Spre deosebire de un acord, liniile de finanțare au condiții mai puțin restrictive, ceea ce ar permite Guvernului o marjă de manevră mai mare.
„S-a discutat posibilitatea de a apela la FMI, Banca Mondială a anunțat niște fonduri puse în discuție, mai este evident finanțarea de la UE, dar acolo sunt niște idei în coacere, nu s-a luat o hotărâre și se pare că ar mai dura. Oricum, România trebuie să fie prezentă să să încerce să obțină de la toate aceste surse tot ce se poate obține. Și, apoi, mai sunt împrumuturile pe piețele financiare, așa cum a mai făcut România și în alte dăți”, atrage atenția Aurelian Dochia.
El subliniază că, pentru România principala problemă care se va pune atunci când se va contracta un împrumut este cea „a costurilor cu care se împrumută. Desi încearcă să se împrumute cu costuri cât mai mici, urgența acestor împrumuturi va fi determinantă”.
Totuși, analistul economic Adrian Bența vede și o parte bună a împrumuturilor.
„Acum, este cel mai bun moment să te îndatorezi. Noi, ca țară, avem o pondere redusă a datoriilor în PIB, avem și dezavantajul unei populații în scădere și săracă, ceea ce înseamnă o presiune per capita [pentru rambursarea împrumuturilor], dar acum nu mai stă nimeni cu ochii pe deficit și s-ar putea face investițiile. S-ar putea ridica autostrăzile și s-ar putea absorbi și din somajul mare, iar oamenii care au venit din afară pot fi reconvertiți”, spune analistul economic.
Dincolo de soluțiile legate de împrumuturi, o eventuală reducere în sectorul bugetar, fie prin redimensionare și prin reducerea de sporuri, s-ar putea să nu aibă efectele scontate.
Adrian Vasilescu crede că o tăiere a sporurilor sau a salariilor în sectorul bugetar nu ar avea un impact pentru că „este vorba despre sume în general prea puțin semnificative raportat la bugetul unei țări, chiar dacă vorbim de o țară ca România, cu un buget mai mic decât alte țări”.
De aceeași părere este și economistul Aurelian Dochia: „Cred că nu trebuie să contăm foarte mult pe o asemenea directivă, dacă ne gândim și la experiența pe care am avut-o în criza din 2009, când știm bine că încercările de reducere a cheltuielilor din sectorul bugetar au întâmpinat mari probleme, au fost contestate, au fost procese în justiție care au durat foarte mult. De multe ori, cheltuielile bugetare cu despăgubirile au fost mai mari decât economiile pe care le-a făcut statul”.
Analistul economic subliniază că o discuție despre cheltuielile sectorului bugetar în ansamblu este absolut necesară în sensul „optimizării” și „raționalizării” acestui sector, însă „trebuie să existe măsuri gândite, unele bruște de tipul „o să tăiem de mâine salarii sau altceva”, dau bine ca declarații politice, dar, în practică, nu prea duc la rezultate”.
Facebook Forum