România, victima deloc colaterală, este pe perfuzii, exact ca ceilalți combatanți, momentan inapți.
Deci, să luăm o foaie și un creion și să recapitulăm: niște trupe paramilitare de interlopi fac un „mezamplas” frumos într-una din cele mai mari piețe din capitala unei țări membre a UE și NATO, sub nasul Parlamentului României, lângă sediul SRI și al Poliției Locale, plus câte alte instituții, care veghează la liniștea patriei, și-or mai avea sediul în zona aceea.
Practic vitejii ăștia s-au bătut, tăiat și omorât în fața uneia dintre cele trei puteri ale statului, adică în fața puterii legislative, Parlamentul. Tot la factori de putere putem trece și SRI sau alte organisme cu scop nobil coercitiv. Voi realizați că noi trăim înăuntrul unui basm?! Vi-i imaginați pe oștenii ăia, înarmați cu săbii, topoare și pistoale, așezându-se în dispozitivul de bătălie, exact cum stăteau trupele pe dealuri în filmele în care Sergiu Nicolaescu era Mihai Viteazu, Ștefan cel Mare, Mircea cel Bătrân, regizor, actor, scenarist, operator și director de imagine? În scurt timp, cred că vom putea asista la turniruri în centrul Bucureștiului. Ar fi și mai eficient din punct de vedere al pierderilor de vieți omenești.
Facem ca în Evul Mediu: nu se mai bat oștirile, să umplem cu mii de cadavre câmpul de bătălie, ci doar și-o ard în turnir și luptă dreaptă cei doi conducători, iar victoria e stabilită cu un număr minim de morți. Ar fi foarte frumos să avem și înregistrarea, că zona este înțesată de camere de luat vederi. Puțin aranjată la montaj și am avea iarăși, cu cheltuieli minime, un succes de public și critică precum celebrele filme Dacii sau Mihai Viteazu, ale lui Nicolaescu. De fapt, cred că putem intra și pe zona de thriller cu pelicula asta, fiind foarte apropiată de Kill Bill al lui Tarantino, de exemplu.
Pe urmă am putea vinde bilete la astfel de manifetsări, care țin de specificul cultural local. Văd deja patru autocare de japonezi, scoși pe balconul ăla mare al Casei Poporului, fotografiind de zor o bătaie cu săbii și topoare între cetățenii din Rahova. Doamna Firea ar putea să le pună la dispoziție și niște scuturi, ca să fie chiar ceva memorabil pentru turiștii străini. Îi văd deja pe combatanți în armuri Armani, mulate pe burțile proeminente, învârtind buzdugane deasupra capetelor pe muzică de manele inspirate din viața de pușcărie. Mă mai gândesc că, foarte probabil, scandalul să fi început prin zona pieței de flori Coșbuc, dar o fi sărit un proxenet mai bătrân și i-a pus la punct: „Bă, ia, gata cu golănia, că faceți praf toate florile astea de aici și noi din munca cu florile trăim. Hai, luați-vă săbiile și omorâți-vă în Piața Constituției! E la trei minute de mers pe jos de aici. Ce mama naibii?! Munca-i muncă, distracția-i distracție!”
Un moment m-am gândit că oamenii s-au adunat în fața Parlamentului ca să protesteze. Or fi de la #REZIST, mi-am zis. Numai că cel puțin unul, sărmanul, nu prea a rezistat, fiind răpus de un dușman nemilos din banda rivală.
Dar, per total, cred că ar trebui să înlocuim stupoarea cu relaxarea. Da, e drept, nu prea te simți în siguranță într-un oraș în care au loc un fel de bătălii ca la Stalingrad chiar în centru, dar să vedem și jumătatea plină a paharului. Când ai de stat ore și ore în traficul ăsta mizerabil, poate că pică bine să ai și spectacol la care să te holbezi pe geam. Doamna Firea a cheltuit aiurea o poală de bani pe fântânile din apropiere. Spectacolul pe viață și pe moarte oferit de aceste trupe talentate de actori ambulanți pare infinit mai interesant. Poate Primăria Bucureștiului organizează și un Festival Bruce Lee, după modelul Festivalului George Enescu. Se pare că toate condițiile sunt îndeplinite: poliția este ca inexistentă, DIICOT e o comedie, jandarmii au grijă să bată demonstranți, legea recursului compensatoriu este perfect valabilă și toți suntem cuprinși de o mare lehamite deupă atâtea promisiuni de campanie despre siguranța cetățeanului.
Acesta este un text satiric, iar opiniile autorilor nu coincid, neapărat, cu poziția Radio Europa Liberă.
Facebook Forum