Noua strategie de securitate și politică externă a Marii Britanii poate fi citită drept o „declarație de independență" care vrea să ateste rolul Regatului Unit de lider în politica globală, arată generalul Ștefan Dănilă, fost șef al Statului Major General al Armatei Române între 2011-2015.
Deși relația cu multe state europene este atent conturată în documentul de 114 pagini, România nu este menționată în revizuirea strategiei publicată de guvernul condus de Boris Johnson.
În interviul acordat Europa Liberă, generalul Dănilă arată că statul român a ratat oportunitatea de a fi unul din principalii parteneri ai pofliticilor britanice, deși avea ca element comun cu Marea Britanie catalogarea Rusiei drept o amenințare în regiune.
Cea mai importantă schimbare din noua strategie britanică o reprezintă decizia de a opri și inversa planurile de reducere a stocului de arme nucleare. Într-o decizie în premieră după Războiul Rece, Marea Britanie îşi va mări arsenalul nuclear cu 40%.
Principalele concluzii care se trag din noul document, viitoarea relație a Marii Britanii cu UE, NATO, Rusia sau China, dar și planurile britanicilor de a redeveni o forță globală în epoca post-Brexit au fost abordate în interviul de mai jos.
Europa Liberă: Ce semnal transmite noua strategie de securitate și politică externă a Marii Britanii?
Ștefan Dănilă: Mesajul transmis prin revizuirea strategiei este mai mare decât cel al creșterii de focoase nucleare. Această lucrare vine după o perioadă de așteptare destul de mare. Analiza a fost întreruptă de apariția pandemiei și este lansată într-un moment extrem de important. Revizuirea apărării este un proces ciclic pe care Marea Britanie îl face cu seriozitate britanică și responsabilitate asumată. Acest document era foarte așteptat de către comunitatea internațională, iar momentul apariției acestui document a fost destul de bine ales. A apărut înainte de strategia națională de securitate a SUA și chiar înainte de revizuirea de strategie de securitate europeană. Marea Britanie a reușit să iasă înainte UE cu o strategie de securitate integrată care cuprinde și elemente de dezvoltare și politică externă.
Creșterea numărului de focoase nucleare vine în contextul în care Marea Britanie își asumă o postură de lider la nivel global într-o perspectivă multilaterală. Marea Britanie își asumă responsabilitatea și riscurile de a participa la conducerea globală. Documentul arată o implicare la nivel global a Marii Britanii atât prin politica externă, dar mai ales prin apărarea valorilor democratice, dar și necesitatea de a se implica în dezvoltarea economică și prosperitatea cetățenilor britanice.
Puterea Marii Britanii este dată de Uniune, lucru specificat foarte clar de premierul Boris Johnson. Puterea Uniunii dintre Anglia, Scoția, Țara Galilor și Irlanda de Nord. Documentul insistă pe importanța fiecărei regiuni și pe importanța unor realizări în anumite zone din Marea Britanie. Referirea este foarte clară la industria spațială în Scoția, importanța Belfastului în securitatea cibernetică. Mai mult decât mesajul pe care îl transmite prin creșterea numărului de focoase îl reprezintă implicarea în forța cibernetică ofensivă.
Sunt mesaje de implicare la nivel global, mesaje prin care Marea Britanie arată că este al doilea mare stat contribuitor la NATO și că cea mai mare putere nucleară europeană. Își asumă că va asigura stabilitatea și securitatea Europei ceea ce vine înainte de a apărea o strategie de securitate europeană și pune în dificultate reprezentanții UE care vor trebuie să se adapteze și să vadă cum pot lucra împreună cu Marea Britanie.
După Brexit, acest document nu arată și o independență a Marii Britanii de Uniunea Europeană?
Nu doar cuvântul primului-ministru, dar întreg documentul este o declarație de independență a Marii Britanii. Este un document extraordinar care poate fi considerat un manual de oricine este implicat în procesul de revizuire a apărării, de evaluare strategică sau de realizare a unui proiect de țară pentru că prezintă obiectivele cu cuvinte foarte bine alese. Marea Britanie își asumă toate rolurile de lider, de promotor al inovației, al industriei spațiale, în științe și în înalta strategie și își asumă și rolul de apărător al drepturilor omului. Altă componentă importantă este în protejarea mediului, participarea Marii Britanii la politicile mondiale de protejare a mediului. Este menționat că Marea Britanie a redus deja poluarea cu 40% la nivelul Regatului Unit.
Privind relația cu UE este destul de mult detaliată. Menționează relația cu Uniunea, iar apoi merge pe țări anume din cadrul ei. E drept că România lipsește din această enumerare. Are un loc important Polonia, Spania, Italia, dar România lipsește.
Ce arată această lipsă a României, mai ales că România are un rol important în cadrul NATO privind stabilitatea în regiunea Mării Negre?
România a ratat câteva momente. Putea să fie unul din principalii parteneri ai Marii Britanii în realizarea politicilor britanice în această zonă, mai ales că Marea Britanie se manifestă foarte deschis împotriva politicilor guvernului rus. Este marcată de evenimentele din 2017 când Marea Britanie consideră că Rusia i-a atacat prin acel atentat cu gaz toxic chiar în Londra.
Rusia este în continuare numită o amenințare, în timp ce China este numită competitor. Ce transmite această diferență?
Documentul este foarte bine elaborat, este un ghid de acțiune privind politicile față de marile puteri. Marea Britanie consideră Rusia ca o amenințare dar prin deciziile pe care le ia actualul guvern. Începutul relației cu Rusia este marcat de respectul pe care Marea Britanie îl arată față de cultură, societate, oamenii din Rusia, dar nu poate să accepte politicile guvernului actual, mai ales că există acel act de agresivitate din 2017.
Sunt menționate și drepturile omului din China, dar e adevărat că abordarea relației cu China este diferită față de Rusia. China este cea mai mare putere economică în creștere și este în același timp tratată cu respect, se vorbește de aservitatea Chinei, un lucru foarte elegant spus, dar se vorbește și despre cele două sisteme. Nu i se spune conflict ci competiție, lucru care arată că sunt foarte atenți la alegerea cuvintelor în relația cu China, vorbesc despre competiția între un sistem democratic și unul autarhic. Marea Britanie se plasează în fruntea statelor care promovează drepturile omului și valorile democratice și liberale și își iau ca principal partener Statele Unite și NATO. Nu tratează în toate domeniile China ca pe un adversar. În unele zone spun că există competiție, în alte o zonă chiar de nivel de confruntare dar spus foarte elegant. Identifică teme în care trebuie să se conlucreze cu China – precum dreptul mediului. Marea Britanie nu dorește să intre într-un conflict cu China și menține unele căi de comunicare.
E foarte important că se crează un grup de studiu al principalelor elemente care stau la bază politicilor chineze, cunoașterea în amănunt a realității din China în așa fel încât relația cu China să se facă corect și eficient. Este o tratare foarte serioasă asupra relației cu China.
O mare atenție se acordă spațiului Indo-Pacific...
Este un mesaj foarte puternic pe care îl transmit în cheia declarației de independență. Ei pot să își afirme politica proprie ca stat independent, politică pe care nu o putea exprima ca parte din UE. Este mult peste strategia UE care nu a declarat în mod explicit un interes pe zona India-Pacific. Marea Britanie a avut un imens imperiu colonial și există încă relații puternice cu statele din zonă. În document sunt descrise toate statele din zonă și sunt puse pe același palier. Dau un rol important majorității statelor din regiune, dar este descrisă cu mare atenție relației cu China.
La nivel de NATO cum va fi percepută noua strategie?
Prin poziția exprimată prin acest document, alianța se arată întărită. Este o susținere foarte importantă din partea Marea Britanie. Documentul spune că este a doua mare putere din alianță, își asumă multe din rolurile importante din alianță, inclusiv forța cibernetică ofensivă, un lucru care nu se găsește în alte documente. Marea Britanie își asumă forță cibernetică ofensivă pentru scopuri pozitive.
