Între 100.000 și 150.000 de profesori din învățământul preuniversitar se află de luni în grevă, potrivit cifrelor furnizate de cele trei mari sindicate din Educație, după greva de avertisment de miercuri și după negocierile eșuate de la Guvern cu premierul Nicolae Ciucă (PNL).
Marcel Ciolacu, viitorul premier (PSD) conform rotației stabilite de coaliție, a transmis vineri un mesaj tardiv, prin care s-a arătat „dispus” să discute în perioada weekendului cu liderii de sindicat „pentru a evita greva generală”.
El a pasat responsabilitatea către sindicate, afirmând că „această grevă produce haos nu numai în activitatea școlii, ci și în viețile a milioane de familii”.
Liderul PSD a încercat să pună presiune pe liderii de sindicat, adăugând că românii așteaptă de la ei - și de la politiceni - soluții calme și raționale „în timp ce copiii își văd liniștiți de școală”.
„Era obligația Guvernului și a celor cu decizie să vină cu soluții mai rapide, așa cum au promis”, a fost răspunsul venit încă de săptămâna trecută de la Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ, Federaţia Sindicatelor din Educaţie „Spiru Haret” şi Federaţia Naţională Sindicală „Alma Mater”.
Duminică după-amiază, liderii sindicali au participat la negocieri cu premierul Nicolae Ciucă și alți membri ai executivului, însă varianta propusă nu i-a mulțumit.
Sindicaliștii au mai spus că nu au vrut să intre în grevă, dar că nu au avut de ales și le-au transmis guvernanților principalele revendicări pentru încetarea ei:
- Majorarea salariilor din învățământ, în conformitate cu importanța socială a muncii prestate, cu principiul ca salariul profesorului debutant să fie cel puțin egal cu salariul mediu brut pe economie;
- Salarizarea întregului personal didactic să fie realizată treptat, în funcție de funcție, studii, vechime și grad didactic;
- Indexarea anuală a salariilor personalului plătit din fonduri publice, în funcție de rata inflației. Personalul didactic auxiliar și nedidactic ar trebui să primească plata orelor suplimentare efectuate;
- Creșterea anuală a investițiilor în învățământ, pentru îmbunătățirea bazei materiale și a infrastructurii.
După anunțul sindicatelor din învățământ, a venit rândul celor din Administraţie Publică şi Asistenţă Socială, care reprezintă peste 20.000 de angajați, să anunțe că vor intra în grevă, iar calendarul acțiunilor ar urma să fie stabilit după 1 iunie.
De asemenea, Federaţia Naţională Sanitas a început strângerea de semnături pentru declanşarea grevei generale în Sănătate şi în Asistenţă Socială, iar pentru marți a fost anunțat o nouă manifestație la Ministerul Sănătăţii, urmând ca în iunie să fie declanşată o eventuală grevă generală.
Și Federaţia Solidaritatea Sanitară a afirmat că va organiza un miting de protest în Piaţa Victoriei din Capitală, pe 8 iunie, urmând ca de la 1 iulie să fie declanşată greva generală.
Vineri a venit rândul Federaţiei Sindicatelor din Administraţia Naţională a Penitenciarelor, care a transmis că susţine greva profesorilor şi că se va alătura protestelor lor, neavând voie să intre în grevă.
Greva profesorilor și rotația premierilor
Profesorul de științe politice Andrei Țăranu spune că, dintre cele patru mari domenii de activitate bugetară, doar Educația și-a ales acest moment „pentru a pune presiune pe Guvernul Ciolacu”, care ar trebui să preia puterea în această săptămână.
„În ceea ce privește Educația, momentul este «bine ales», pentru că e singura formă de șantaj pe care o au cadrele didactice și anume înghețarea examenelor naționale, respectiv Evaluarea Națională și Bacalaureat”, spune politologul, pentru Europa Liberă.
„Altfel, au fost foarte multe proteste și, din nefericire, nu au fost luate în seamă, tocmai pentru că profesorii, spre deosebire de medici, de cei de la calea ferată sau chiar și polițiști, nu prea au cu ce să amenințe societatea, doar cu examenele”, mai argumentează Andrei Țăranu.
Profesor la rândul său, dar fără să poată participa la grevă deoarece reprezintă conducerea universității din funcția de prodecan, el atrage atenția că declanșarea grevei generale vine chiar în ziua în care în Parlament sunt votate noile Legi ale Educației.
Lipsa educației de calitate și efectele pe termen lung
Solidaritate față de cadrele didactive a venit inclusiv din partea sindicatelor polițiștilor din penitenciare, care spun că resimt efectele pe termen lung ale educației de slabă calitate, venită din salarizarea proastă, lipsa de investiții și de reforme din învățământ.
Federaţia Sindicatelor din Administraţia Naţională a Penitenciarelor (FSANP) spune într-un comunicat că peste 15.000 dintre cei 23.000 de deținuți au fost condamnați definitiv pentru infracțiuni cu violență: crime, violuri și tâlhării.
„Cu o educație mai bună nu ar fi fost atât de mulți. Am fi avut poate maximum 5.000”, spune liderul FSANP, Cosmin Dorobanțu, pentru Europa Liberă.
„Argumentul lor că educația este slabă, deci este un pământ fertil pentru infracțiuni, este cât se poate de corect”, afirmă politologul Andrei Țăranu.
De asemenea, liderul sindical Cosmin Dorobanțu precizează că, după încetarea grevei generale a profesorilor, la protestele care vor urma din București „noi vom fi alături de ei cu câteva sute de polițiști de penitenciare în spirit de solidaritate”.
„Noi nu avem dreptul la grevă. Pur și simplu ne alăturăm calendarului protestelor profesorilor. Avem cam aceleași revendicări pe care le au și ei: salarizare, pensionare, condiții de muncă”, spune el.
Întrebat dacă a ales acest moment favorabil - al rotației guvernamentale - pentru a pune presiune pe noul guvern, liderul de sindicat a răspuns că „este momentul când ne-a ajuns cuțitul la os”.
„Vedem acest dezinteres al clasei politice față de revendicările noastre și care sunt de ani de zile, nu de acum. Legea salarizării unitare nu este aplicată în integralitatea ei. (...) Dacă noi nu facem acum acțiuni de mișcare socială, va veni 2024 și după alegeri chiar că nu-i va interesa de ce se mai întâmplă cu soarta educației, a sănătății și siguranței românilor”, mai spune Cosmin Dorobanțu.
Sindicalizarea și „spărgătorii de grevă”
Cu privire la solidaritatea exprimată de FSANP, profesorul Andrei Țăranu amintește că au mai fost astfel de cazuri, în 2010, când muncitorii de la Întreprinderea Dacia din Mioveni au organizat o grevă de solidaritate cu celelalte sindicate, deși nu aveau cereri sindicale.
„Aici e ideea. Sindicatele ar trebui să găsească o modalitate, abia acum au început și ele să scoată capetele”, consideră politologul, oferind ca exemple Franța ori Germania, țări în care există sindicate unificate și care se coordonează între ele.
„Dar nu uitați că domnul Boc a dat o lege a muncii în 2011, care nu a permis aproape deloc sindicalizarea. Abia de anul trecut reîncepe o formă mai serioasă de sindicalizare, care iată că are ceva efecte”, mai spune profesorul de științe politice.
De asemenea, politologul atrage atenția că există pericolul să apară „spărgătorii de grevă” atunci când diferite sindicate amenință simultan cu întreruperea lucrului, dar între revendicări există discrepanțe majore.
El a dat ca exemplu muncitorii de la metrou, care, dacă și-ar manifesta solidaritatea față de profesori, ar deveni „spărgători de grevă”.
„Când acolo cel mai amărât impiegat are un salariu de 7.000 de lei, iar un profesor care intră în sistem are 2.400 de lei, evident că ai o problemă”, mai spune politologul.
„În condițiile astea, oricine se solidarizează cu profesorii pentru a-și rezolva problemele poate fi considerat spărgător de grevă, pentru că diluează foarte mult protestul cadrelor didactice, care trebuie să fie singular”, mai spune Andrei Țăranu.
Greve și proteste până la alegeri?
Dar cum sindicatele de la București nu se află într-o situație precum cea din Franța, unde sunt declanșate simultan proteste de amploare, Andrei Țăranu consideră că Sănătatea ar trebui să se coordoneze cu Educația și, de această dată, să-și manifeste altfel solidaritatea.
„Să facă protestul lor și să amenințe cu greva generală mai târziu, pentru că este evident că nu se va putea face nimic. La pachet nu o să se mărească niciun salariu și o să se ajungă iar în situația în care o să se pună în discuție acea lege a «salarizării unice», așa cum a fost și cea din 2010, care va crea tensiuni în societate și va ridica grupurile sociale unele împotriva altora”, exemplifică Andrei Țăranu.
Întrebat dacă ar fi de preferat ca fiecare sindicat să-și organizeze propriul protest sau propria grevă până la alegerile din 2024, politologul a răspuns că „sindicatele ar trebui să fie mult mai active, să fie cu adevărat niște parteneri de discuții pentru miniștrii de resort astfel încât să facă o lege care să fie în favoarea fiecărei categorii sociale”.
„Așa n-ar mai avea nevoie să facă greve, ci pur și simplu să negocieze foarte serios cu aceste ministere”, a subliniat el, amintind de noul proiect al salarizării unice, aflat încă în lucru: „Teoretic, în ianuarie ar trebui să fie gata, dar nu știm ce și cum va fi acesta.”
„Noi avem experiența din 2010, când proiectul a fost adoptat prin asumarea răspunderii de către Guvernul Boc și care a fost prorogat an după an, până când, la un moment dat, au și uitat să-l mai proroge. Este anul 2023 și legea aceea n-a fost niciodată pusă în aplicare. Suntem în ridicolul cel mai ridicol”, mai spune profesorul de științe politice.
El consideră că, de această dată, ar trebuie ca o presiune suplimentară să vină prin Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă - PNRR, pentru că legea este jalon de reformă în schimbul fondurilor din partea Comisiei Europene.
Un prim anunț cu privire la noul proiect de lege pentru salarizarea bugetarilor a venit în februarie 2023, după ce sindicatele din Educație și Sănătate au organizat proteste. Ministrul Muncii, Marius Budăi, spunea la acea vreme că reprezentanții celor două domenii vor fi parteneri de discuție, însă nu a oferit alte detalii despre calendar și idei de bază din proiect.
