Restul e arhivă. 52.341 de motive să citiți ce rămâne după Europa Liberă România

Matematic – am scris între ianuarie 2020 și martie 2026 cât ai putea citi non-stop, fără somn, peste o sută zile.

Însă jurnalismul de interes public nu se măsoară în câte articole am publicat.

Se măsoară în ce se întâmplă după publicare: anchete care provoacă reacții, legi care se schimbă, întrebări care primesc răspuns.

În anii de activitate ai Europei Libere România de după redeschiderea din 2019 redacția a produs jurnalism care a generat astfel de efecte – uneori rapid, alteori lent.

În plus, fiindcă ne-au interesat cu prioritate problemele care îi frământă pe oameni, nu declarațiile politicienilor, am reușit frecvent să aducem sau să accentuăm pe agenda publică soluții posibile contra dependențelor de droguri, jocuri de noroc, de social media etc., contra nosocomialelor din spitale, contra violenței domestice etc.

Europa Liberă a insistat, de asemenea, asupra unor chestiuni care țin de siguranța națională, de respectarea constituției democratice a țării și de apartenența României la spațiul euro-atlantic.

Noi am vorbit frecvent despre lipsurile din Apărare, noi am întrebat cine ce a știut și nu a acționat astfel că, în noiembrie/decembrie 2024, cursa prezidențială a fost alterată atât de grav încât a fost nevoie de anularea alegerilor prezidențiale.

De asemenea, Europa Liberă a atras atenția sistematic că actualul sistem de finanțare a partidelor politice are efecte toxice asupra reprezentării corecte a cetățenilor și chiar a partidelor însele, până în pragul unei modificări legislative benefice care nu a mai avut loc.

Pentru că, într-adevăr, de multe ori – la fel cum li se întâmplă tuturor colegilor din breaslă – răspunsurile nu sparg bariera ignoranței pe care, din păcate, multe instituții publice din România, o pun încă informației de interes public. O barieră care pare să se transforme în ultimii ani, din ce în ce mai îngrijorător, în zid.

De la reînființarea din 2019 și până la închidere, în martie 2026, Europa Liberă România a publicat 52.341 de articole.

Unele articole au dus la schimbări legislative. Altele au forțat autorități să dea răspunsuri. Altele au adus informații pe care nimeni nu le făcuse publice.

Toate au pornit de la aceeași întrebare simplă, pe care un jurnalist o pune și atunci când știe că răspunsul va fi incomod: ce se întâmplă aici, de fapt?

Legile apărării naționale

Dezbaterea publică reală privind necesitatea unor noi legi ale apărării a început în România abia în februarie 2024. Atunci, în țara vecină – Ucraina – avea loc, de doi ani deja, cel mai mare conflict armat de după cel de-al Doilea Război Mondial.

În primul său interviu ca șef al Statului Major al Apărării, acordat Ancăi Grădinaru la rubrica one2one a Europei Libere, generalul Gheorghiță Vlad avertiza politicienii și populația că Armata are nevoie de noi legi pentru a putea apăra eficient țara. Unele acte normative, precum Legea Apărării Naționale, datau din 1994 – an în care România doar visa să adere la NATO.

În ultimii doi ani, Parlamentul a votat, după nenumărate avizări și amânări, trei dintre legile cerute de Armată: legea pregătirii populației pentru apărare, legea privind misiunile militare pe teritoriul național și legea privind controlul spațiului aerian – ultima permite doborârea dronelor.

În tot acest interval, Europa Liberă a întrebat regulat liderii politici de ce întârzie legislația și a scris despre efectele amânărilor.

Cel puțin două legi esențiale încă lipsesc.

Legea Apărării Naționale se află la Senat din ianuarie 2026, după adoptarea tacită din Camera Deputaților, iar legea privind Sistemul Național de Management Integrat al Situațiilor de Criză – un proiect care prevede coordonarea cu NATO și UE în cazuri grave – a fost pusă în dezbatere publică încă din aprilie 2024 de Ministerul Apărării.

Îți mai recomandăm

Deficit cu premeditare și problema Fondului de Rezervă

Dacă securitatea României a fost pusă în pericol de lentoarea legislativă, cea economică a fost erodată de decizii deliberate.

Dacă un economist străin ar analiza modul în care Guvernul României a împărțit banii în perioada mai 2023-iunie 2025, ar putea trăi cu impresia că țara a fost lovită permanent de dezastre sau situații neprevăzute.

Săptămânal, sute de milioane sau chiar miliarde de lei au fost folosite din fondul de rezervă bugetară, aflat la dispoziția Guvernului. În total, 96 de miliarde de lei, în cei doi ani ai guvernului condus de Marcel Ciolacu – după cum a dezvăluit Cezar Amariei.

Pe baza articolului publicat de Europa Liberă, a fost depusă o plângere penală împotriva fostului premier Marcel Ciolacu. El este acuzat că a prezentat cu bună știință date false despre execuția bugetară și sustenabilitatea fiscală.

De altfel, tot Europa Liberă a arătat cum harababura bugetară din perioada guvernării Ciolacu a dus la o creștere a deficitului bugetar de peste 9% în 2024, cel mai mare din UE.

Iar faptul că Executivul cheltuia în neștire era cunoscut de toată lumea, până la nivel de președinte. Ionuț Benea a obținut și publicat în 2024 și 2025 documentele clasificate care arătau că deficitul bugetar uriaș nu a fost o surpriză, ci un fapt cunoscut și asumat în scris de miniștrii cabinetului Ciolacu.

L-am denumit „deficit cu premeditare” – o situație despre care președintele Iohannis și liderii politici de la București fuseseră informați.

Îți mai recomandăm

Finanțarea partidelor și contractele cu presa

Europa Liberă a documentat sistematic și modul în care partidele parlamentare din România folosesc banii publici primiți ca subvenție de la bugetul de stat pentru a-și cumpăra spațiu de promovare în presă. Investigația a fost pornită de Cristian Andrei și continuată de restul colegilor din echipă.

Subvenția a crescut spectaculos: de la 8 milioane de lei în 2016, a ajuns la 386 de milioane de lei în 2024, după un amendament al PSD care a legat calculul de produsul intern brut.

Peste jumătate din acești bani au fost direcționați, an de an, către „presă și propagandă”. Doar în 2024, partidele au folosit 233 de milioane de lei – 56% din totalul cheltuielilor – pentru contracte cu media.

Europa Liberă a încercat în mod repetat să afle unde ajung concret acești bani. PSD a refuzat constant să facă publice contractele, invocând clauze de confidențialitate – deși sumele provin integral din bani publici.

PNL a oferit parțial informații, enumerând liste de agenții intermediare, fără destinatari finali.

USR a fost singurul partid cu transparență totală, publicând toate contractele pe un site dedicat.

Investigațiile au arătat că banii ajungeau, prin intermediul agențiilor de publicitate, la site-urile marilor televiziuni, unde articolele plătite de partide nu erau marcate ca publicitate politică.

Seria de materiale a avut efecte parțiale. Autoritatea Electorală Permanentă a elaborat un proiect de lege care limitează la 30% cheltuielile partidelor pentru publicitate și obligă la raportarea semestrială a contractelor.

Un raport al Consiliului Europei din 2022 a cerut explicit României să desecretizeze contractele dintre partide și presă, citând direct dezvăluirile Europei Libere.

PSD a pierdut în instanță procese prin care i se cerea transparența, dar refuză în continuare publicarea datelor.

Problema rămâne una deschisă și fundamentală pentru sănătatea democrației: când partidele devin cei mai mari investitori în presă, iar contractele rămân secrete, dreptul cetățeanului la informare independentă este compromis.

Îți mai recomandăm

Chiriile parlamentarilor

Tot despre banul public este vorba și într-un subiect care a ajuns să schimbe legea, documentat de Oana Despa.

Europa Liberă a dezvăluit că Legea 96/2006 le permitea parlamentarilor fără domiciliu în București să încaseze de la stat până la 4.600 de lei lunar pentru chirie. Verificările au arătat că 270 din 331 de deputați și 106 din 136 de senatori primeau acești bani, deși 20 de deputați și 12 senatori dețineau proprietăți în București sau Ilfov – fie pe numele lor, fie pe cel al soțiilor.

Printre exemple: un parlamentar cu o casă de 800 de metri pătrați în Voluntari, pe numele soției, sau ideologul AUR, Sorin Lavric, care, pe lângă proprietățile din Neamț, avea două apartamente în București, cumpărate în 2022 împreună cu soția, procuror la Institutul Național al Magistraturii.

Pe 30 iunie 2025, 361 din 463 de parlamentari au votat un proiect de lege care interzicea decontarea chiriei dacă deputatul, senatorul sau soția dețin orice imobil în București-Ilfov.

Legea a fost promulgată pe 23 iulie 2025 de președintele Nicușor Dan. E una dintre situațiile clare în care o investigație jurnalistică a generat direct o schimbare legislativă.

Îți mai recomandăm

Manipularea electorală și din social media

În martie 2024, Simona Cârlugea semnala un fenomen aparent inofensiv care lua amploare în rețelele sociale: pagini nou create, cu postări identice, care făceau apel la nostalgie, empatie și rugăciuni, și care adunau zeci de milioane de reacții.

Întrebarea pe care o puneam atunci era simplă: pentru ce vor fi folosite aceste comunități de sute de mii de oameni?

Specialiștii în media avertizau că fenomenul era, în realitate, o operațiune de capitalizare de electorat. Ceea ce s-a întâmplat la alegerile prezidențiale din 2024 a confirmat integral acel semnal de alarmă: electoratul concentrat în comunități online construite metodic fusese îndrumat spre un candidat anume.

În decembrie 2025, Europa Liberă a revizitat paginile analizate cu nouă luni mai devreme și a constatat că majoritatea se transformaseră în vectori de propagandă pentru Călin Georgescu.

Abia după anularea alegerilor și concluziile Consiliului Suprem de Apărare a Țării, autoritățile au reacționat: o ordonanță din ianuarie 2025 a introdus pentru prima dată reguli explicite pentru mediul online – marcarea materialelor publicitare politice, transparența finanțării și răspunderea pentru conținutul distribuit pe platforme sociale.

În iunie 2025, noul cod audiovizual a extins competențele CNA și a introdus concepte precum „creator de conținut online” și „platformă de partajare video”.

Îți mai recomandăm

Influența Chinei și vulnerabilitatea cibernetică

Amenințările la adresa securității nu vin doar din interior.

Pe 16 ianuarie 2024, puțin după ora prânzului, un angajat al Unității Militare de la Deveselu accesa – după cum a constatat Ionuț Benea – platforma de achiziții publice și cumpăra două camere de supraveghere capabile să filmeze cu infraroșu până la 150 de metri.

Camerele erau produse de Hikvision, o companie controlată direct de statul comunist chinez – și interzisă în SUA, Marea Britanie și Australia din motive de securitate națională. Europa Liberă le-a identificat în zeci de unități militare din România, dar și la sediul SRI din Iași, la Poliție, Jandarmerie, vămi și în Palatul Parlamentului.

În 2021, aproape 200.000 de dispozitive Hikvision și Dahua erau conectate la internet în România – însemna a opta piață din lume pentru producătorii chinezi.

Investigația „ochilor chinezești” din România a fost prima dintr-o serie de materiale prin care Europa Liberă a documentat prezența Chinei în zone sensibile din România.

Am arătat că trei deputați români au fost vizați de APT31, una dintre cele mai active grupări de spionaj cibernetic operate de Beijing. Am dezvăluit că, deși România a exclus China din infrastructura 5G, i-a deschis porțile către cea energetică.

După ce Europa Liberă a dezvăluit că zeci de mii de invertoare conectate la sistemul energetic național sunt controlate de chinezi, în Parlament a fost depusă o lege privind înăsprirea regulilor cibernetice de către companiile din piață.

Am documentat și cum universități de medicină din Iași și București au devenit puncte de intrare pentru influența chineză prin parteneriate academice greu de controlat.

Firul comun al acestor investigații este unul simplu: România a construit, în ultimii ani, un discurs de securitate pro-occidental, dar a lăsat deschise ușile din spate. Echipamente interzise în capitalele aliate funcționează nestingherite în unitățile militare, iar vulnerabilitățile pe care le-am semnalat rămân, în mare parte, nerezolvate.

Îți mai recomandăm

Problema marilor arși: Cazul Floreasca

Sunt însă subiecte în care jurnalismul schimbă vieți.

Cazul Laviniei Vlad – tânăra mamă internată timp de 53 de zile la Spitalul Floreasca cu arsuri grave pe 70% din suprafața corpului – a scos la iveală o problemă gravă: un ordin ministerial modificat în 2024 nu mai permitea marilor arși să fie transferați în străinătate, deoarece Floreasca avea acreditat Centrul pentru Mari Arși, deși nu deținea bancă de țesuturi umane, cum era necesar.

Lavinia a fost transferată în Belgia abia la insistențele familiei, după ce sora ei a arătat că pacienta se infectase cu piocianic, iar în salon colcăiau gândacii.

Analizele din Belgia au dus la intrarea în carantină a Centrului pentru Mari Arși de la Spitalul Floreasca din București. Corpul de Control al ministrului și Inspecția Sanitară au descoperit infecții cu Candida auris – o ciupercă extrem de periculoasă.

În urma dezvăluirilor Andreei Ofițeru, ministrul Sănătății a constatat că centrul de la Floreasca fusese avizat ilegal și a sesizat Parchetul. Centrul a fost retrogradat la unitate de arși și este în prezent în reabilitare, iar marii arși sunt trimiși în străinătate.

Astăzi, Lavinia Vlad este bine. Tratamentul inițial a fost plătit de Ministerul Sănătății din fondul de rezervă, iar recuperarea a fost posibilă cu ajutorul familiei și al donatorilor.

Câteva zile mai târziu, George Costiță descoperea, tot la Spitalul Floreasca, un alt caz: un pacient internat la Chirurgie Cardiovasculară și infectat cu aceeași ciupercă, care a murit în decembrie 2024, cu șapte luni înainte să apară cazul Laviniei Vlad.

Îți mai recomandăm

Tragedia de la Salina Praid

Și la Praid, jurnalismul a fost cel care a forțat autoritățile să se miște.

Reportajul amplu făcut de Ovidiu Cornea pe 5 octombrie 2025 a documentat consecințele inundării Salinei Praid: în localitate, turismul și afacerile conexe s-au prăbușit; la 80 de kilometri distanță, în județul Mureș, aproximativ 40.000 de oameni din municipiul Târnăveni și din mai multe comune nu aveau încă apă potabilă la rețeaua publică la câteva luni după tragedie.

Reportajul a provocat o petiție la nivel național și, apoi, publicarea raportului Corpului de Control al premierului – un document care nu fusese făcut public în cele peste patru luni de la dezastru.

Concluziile au arătat că inundarea era previzibilă, dar riscul fusese subevaluat de Salrom, compania de stat care administra obiectivul. Conducerea Salrom a fost demisă ulterior.

Încă de la inundarea salinei, la finalul lunii mai 2025, Europa Liberă publicase numeroase materiale, inclusiv reportaje în care localnicii subliniau că dezastrul putea fi evitat – au mai fost infiltrații și în trecut.

Adicții și persoane vulnerabile

Dincolo de investigații și dezastre, Europa Liberă a acordat o atenție constantă unor subiecte pe care multe redacții le tratează episodic: adicțiile.

Prin investigații, analize, reportaje, interviuri și o serie documentară în cinci episoade – #Dependențe, publicată în toamna lui 2023 – redacția a menținut tema în spațiul public și a contribuit la schimbări legislative concrete.

Dintre acestea: ordonanța de urgență care obligă operatorii de jocuri de noroc să aibă sediul fiscal în România, legea prin care sălile de păcănele sunt scoase în afara localităților mici și cea care prevede obținerea unei autorizații din partea primăriilor.

Materialele au acoperit consumul de droguri la vârste fragede, riscurile de la festivaluri, lipsa de soluții pentru dependenți, dar și probleme mai noi, precum limitarea accesului copiilor la social media.

Mai mulți specialiști au explicat, în interviuri dedicate, mecanismul dependențelor și au oferit soluții de prevenție și recuperare – pe teme de la substanțe psihoactive la jocuri de noroc și dependența de ecrane.

Finanțatorul de pe TikTok al lui Călin Georgescu

Tot din sfera alegerilor anulate, Europa Liberă a reconstituit povestea lui Bogdan Peșchir, un programator din Brașov necunoscut publicului, care a distribuit aproape 880.000 de dolari sub formă de cadouri prin TikTok și peste 300.000 de lei prin Revolut către 265 de persoane înaintea alegerilor prezidențiale anulate din 2024.

Potrivit Parchetului General, sumele reprezentau o formă de finanțare ilegală a campaniei lui Călin Georgescu, candidat care declarase zero cheltuieli la Autoritatea Electorală Permanentă.

George Costiță a discutat cu Peșchir la câteva ore de la decizia CCR de anulare a alegerilor.

Acesta a respins acuzațiile, dar a recunoscut simpatia față de politician.

A doua zi, anchetatorii au confiscat în locuința lui șapte milioane de dolari. Cunoscut online sub pseudonimul „bogpr”, Peșchir a fost trimis în judecată pentru coruperea alegătorilor prin mijloace electronice și e, din aprilie 2025, sub control judiciar.

Istoria recentă pe care nu avem voie să o uităm

În 2024, la 35 de ani de la Revoluția Română, Europa Liberă și-a propus să publice portretele tuturor celor uciși: 1.166 de oameni. Demersul s-a dovedit dificil. Public, sunt cunoscute doar numele. Noi voiam să arătăm cine sunt oamenii, după cum am povestit ani de-a rândul faptele și ce mecanisme feroce au dus la vărsare de sânge.

Am scotocit, am întrebat, am răscolit. În 2024, am izbutit aproape 500 de portrete, am adăugat câteva sute în 2025. Carmen Valică s-a ocupat de acest proiect. Chiar dacă Europa Liberă se închide înainte de alt Decembrie, Memorialul Revoluției Române va ajunge la cele 1.166 de portrete.

E posibil. Iată un exemplu.

Elena Tănase povestește de mult timp istoria României cea interzisă în comunism. Un demers național pentru adevăr la care iau parte profesori, scriitori, foști-deținuți politici, cercetători, organizații civice, politicieni etc. Astfel, încă din anii 1990 a existat ideea ca 10 Mai, Ziua Independenței, ziua națională înainte de ocupația sovietică, să fie marcată la fel ca 24 Ianuarie.

Dar abia după aderarea la NATO/UE, reverența față de adevărata istorie și față de Regele Mihai a devenit semn de respectabilitate. În 2017, la înmormântarea sa, s-a închinat – cu flori albe – o țară întreagă.

S-a întâmplat apoi ca, în mai 2021, echipa noastră să publice o serie de politici publice în care explicam – din nou – de ce România are nevoie să îl celebreze pe Carol I – Regele Independenței și să renunțe la sechelele dezinformării din comunism.

Că bătuse ceasul, că a fost parafa de Europa Liberă, că am fost noi elocvenți, nu știm.

Dar imediat după campania noastră „Țară în Service”, liberalii au redescoperit la Comisia de Cultură proiectul din 2016 privind declararea Zilei de 10 Mai – Zi a Independenței și a Regalității, și cum aveau, alături de USR și UDMR, majoritate în Parlament, au adoptat legea în iunie, iar în iulie 2021 a fost promulgată.

Iar „Țară în Service” a devenit numele principalei rubrici de reportaj și investigație de la Europa Liberă.

Îți mai recomandăm

***

Ce-ați citit mai sus sunt câteva dintre subiectele la care echipa Europa Liberă România a lucrat între 2020 și 2026.

Nu sunt singurele. Au fost și alte investigații, reportaje sau alte întrebări puse celor care nu voiau să răspundă. Nu le-am putut cuprinde pe toate aici.

Multe dintre întrebările pe care le-am pus – despre cum sunt cheltuiți banii publici, cum funcționează instituțiile, ce se întâmplă cu oamenii când statul eșuează – nu și-au pierdut relevanța. Le va pune altcineva de acum înainte.

Restul e arhivă.

Cele 52.341 de articole publicate de Europa Liberă România rămân accesibile, integral, oricui vrea să le citească, să le verifice sau să continue de unde am rămas noi.

Au contribuit: Elena Vijulie Tănase, Mădălina Rădulescu, Ionuț Benea, Carmen Valică, George Costiță, Ionuț Teoderașcu, Anca Grădinaru, Oana Despa, Simona Cârlugea, Cezar Amariei, Andreea Ofițeru, Ovidiu Cornea, Adrian Ardelean, Dora Vulcan, Andrei Avram, Mihai Nica, Ionuț Șlincu.

Europa Liberă România rămâne pe Google News. Abonați-vă AICI.