Potrivit Gazprom, transmite Europa Liberă Moldova, după negocierile încheiate, vineri, la Sankt Petersburg, președintele Gazprom, Alexei Miller, vicepremierul de la Chișinău, Andrei Spînu, și șeful Moldova-Gaz, Vadim Ceban, au semnat un „protocol de reglementare a problemelor curente în domeniul gazelor”.
Noul contrat pe cinci ani, care intră în vigoare de luni, 1 noiembrie, ar fi fost încheiat „în condiții reciproc avantajoase”, arată același comunicat fără a preciza prețul și ce exact ar urma să se întâmple cu datoriile și penalitățile pe care Gazprom le cerea plătite în mod imperativ.
Detaliile furnizării gazelor rusești către Republica Moldova fac parte dintr-o istorie complexă și tensionată în care, arată experții, separatismul transistrean și corupția au un rol important.
- Rusia și Transnistria dețin controlul - cu 51%, respectiv 13% - în Moldovagaz, firma de stat a Republicii Moldova, căreia Gazpromul rus îi impută datoria de 709 milioane de dolari.
- Republica Moldova deține în propria sa firmă de stat puțin peste 35% din acțiuni.
Pe măsură ce iarna se apropie, oamenii din Talmaza, un sat din colțul de sud-est al Moldovei, cea mai săracă țară din Europa, se străduiesc să își asigure combustibil pentru a-și încălzi casele.
Cu țara blocată în disputa interminabilă cu Rusia privind gazele naturale, mulți se tem că vor fi literalmente lăsați afară în frig.
„Lemnul este scump. La fel este și cărbunele. Tinerii care au emigrat din Moldova au făcut ce trebuie. Noi, bătrânii, ar trebui să facem la fel. Nu merită să trăim aici”, a declarat pentru Europa Liberă un bătrân din Talmaza, un sat din raionul Ștefan Vodă.
Moldova, prinsă la mijloc între Moscova și Occident în lupta pentru influență politică, a părut că este pedepsită de Kremlin după ce anul trecut a ales-o pe Maia Sandu, un președinte pro-european. Partidul ei a repurtat o victorie zdrobitoare la alegerile parlamentare din iulie.
Tinerii care au emigrat din Moldova au făcut ce trebuie. Noi, bătrânii, ar trebui să facem la fel. Nu merită să trăim aici.
La masa de negocieri, Rusia a deținut o mână puternică, inclusiv Transnistria, o regiune separatistă de pe teritoriul Republicii Moldova, aflată la granița de est cu Ucraina, și mize importante în preocupările-cheie energetice ale Republicii Moldova.
De la declararea independenței în 1992, Transnistria a primit sprijin economic, politic și militar - inclusiv sute de trupe staționate acolo - de la Moscova, deși nu recunoaște regiunea separatistă ca stat independent.
Iar Transnistria, nu numai că consumă o mare parte din gazele naturale transportate de Gazprom în Moldova, dar refuză să plătească pentru el, susțin politicienii moldoveni, care consideră că aceasta este încă o formă de susținere a regiunii separatiste de către Kremlin.
„De când există acest fenomen separatist, Transnistria nu a plătit un metru cub de gaz pe care l-a consumat. Toți banii adunați [pentru livrările de gaz către clienții din regiunea separatistă] merg la bugetul acestora și sunt folosiți de guvernul separatist pentru scopuri sociale, ca plăți pentru menținerea regimului”, a explicat Ion Sturza, politician și fost prim-ministru moldovean, într-un comentariu făcut pentru Europa Liberă Moldova.
În timp ce Transnistria beneficiază de veniturile locale din gaze, Moldovagaz, compania moldovenească de gaze, este facturată pentru fiecare metru cub de gaz și este făcută responsabilă pentru plata acestuia.
Criza gazelor din Moldova a venit pe fondul creșterii vertiginoase a prețului la gaze în Europa, cauzată de cererea puternică la nivel global și de refuzul Gazprom de a suplimenta aprovizionarea cu gaz a pieței europene dincolo de cantitatea asigurată prin contractele pe termen lung.
Unii consideră acest refuz o formă de presiune din partea președintelui rus Vladimir Putin pentru o aprobare finală mai rapidă a funcționării conductei de gaze Nord Stream 2. Aceasta transportă gaze din Rusia în Europa cu ocolirea Ucrainei, iar criticii Kremlinului spun că va înăspri controlul energetic al Rusiei asupra Europei.
„Desigur, acesta este un instrument pentru a convinge europenii de necesitatea lansării Nord Stream 2”, a declarat Serghei Gherasimciuc, de la Consiliul de Politică Externă „Ukrainian Prism”, pentru Europa Liberă.
Rusia și Transnistria dețin controlul în compania moldoveană de stat datoare la Rusia
Contractul Moldovei cu Gazprom, firmă de stat rusească, cel mai mare furnizor de gaze naturale în Europa, expirase la sfârșitul lunii septembrie. Gazprom a prelungit contractul până la sfârșitul lunii octombrie, ridicând în același timp prețul la 790 de dolari pe metru cub, de la 550 de dolari cât fusese în luna anterioară.
Gazprom a amenințat pe 23 octombrie că va suspenda exporturile de gaze către Moldova dacă nu este plătită pentru livrările anterioare și nu este semnat niciun contract pentru decembrie.
Acest lucru a venit la o zi după ce Moldova a declarat stare de urgență, eliberând fonduri guvernamentale suplimentare pentru cumpărarea de gaze pe fondul creșterii prețurilor la energie la nivel mondial.
În acest context au avut loc negocierile încheiate vineri, care au avut de gestionat un punct cheie: cât datorează, de fapt, Moldova către Gazprom?
Gigantul rusesc al gazelor spune că suma este de 709 milioane de dolari, deși mulți au pus la îndoială acest lucru.
Cifra ar putea fi „cu mult mai mică de 700 de milioane de dolari”, a scris Dionis Cenușă, analist de risc politic, într-o postare din 26 octombrie pe Twitter, care a adăugat că se fac auzite din ce în ce mai multe cereri pentru un audit la Moldovagaz, firma de gaz a Republicii Moldova în care statul moldovean nu este acționar majoritar.
Modificarea cifrelor de către Gazprom nu trebuie să surprindă, câtă vreme compania rusească deține un pachet majoritar de 51 la sută în Moldovagaz, compania responsabilă pentru datorie.
Acest control este efectiv mai mare dacă luăm în considerare faptul că Transnistria separatistă deține peste 13 la sută din Moldovagaz. În ceea ce privește participația Guvernului Republicii Moldova în compania de stat de gaze a țării, aceasta se ridică la doar aproximativ 35 la sută.
Președintele Republicii Moldova, Maia Sandu, spune că datoriile la gaze nu sunt, de fapt, ale Moldovei, ci mai degrabă ale Moldovagaz, iar compania ar trebui să-și rezolve singură problema cu acționarul său majoritar.
Gazprom a dat Moldovagaz în judecată, în justiția rusă de nu mai puțin de 16 ori, pentru a forța compania din Republica Moldova să plătească presupusa datorie.
Cel mai recent dosar, de la Curtea Internațională de Arbitraj a Camerei de Comerț și Industrie a Rusiei, a fost deschis în mai. Toate dosarele de până acum s-au soluționat, așa cum era de așteptat, în favoarea Gazprom, adică a Moscovei.
60% din gazul pentru care Moldova e datoare, consumat de Transnistria
Nu există doar întrebări și îndoieli cu privire la suma reală pe care Moldova o datorează Gazprom, ci și cu privire la cine este responsabil pentru generarea celei mai mari părți din această datorie.
Unii arată spre Tiraspoltransgaz, compania de gaze a guvernului nerecunoscut din Transnistria.
Transnistria, unde se află o mare parte a industriei grele învechite din epoca sovietică a Moldovei, are mereu nevoie de energie, a explicat fostul prim-ministru al Republicii Moldova, Ion Sturza, care menționează că Moldova Steel Works, din Rabnița/Transnistria, „consumă 60 la sută din tot gazul consumat” în Moldova.
Transnistria consumă 60 la sută din tot gazul consumat în Moldova.
Administrația SUA pentru Informații Energetice a confirmat că Transnistria „conține majoritatea capacității de producere a energiei și industria grea a Republicii Moldova”.
Centrala electrică de la Ciucurgan, controlată de oamenii lui Putin
Transnistria nu numai că folosește o mare parte din energia Moldovei, ci generează și cea mai mare parte a energiei de acolo. Mai exact, centrala electrică de la Cuciurgan, aflată la granița cu Ucraina pe un lac cu același nume, produce aproximativ 80 la sută din energia electrică a Moldovei, deși nu este clar cât de mult din această producție depinde de gaz.
Centrala este adesea descrisă ca fiind alimentată cu gaz, deși proprietarul său rus a prezentat-o în trecut drept „o centrală electrică unică care folosește trei tipuri de combustibil: gaz, păcură și cărbune”. La începutul acestei luni, oficialii de la Cuciurgan au anunțat că ar putea reduce producția din cauza scăderii transporturilor de gaze.
Fabrica nu numai că se află pe un teritoriu controlat de separatiştii susținuți de Moscova, dar este deţinută de Inter RAO, compania energetică de stat rusă al cărei director general, Boris Kovalciuk, este fiul miliardarului Iuri Kovalciuk, un apropiat al preşedintelui rus Vladimir Putin.
Igor Sechin, un alt aliat influent al lui Putin, este președintele Inter RAO.
Sechin este nimeni altul decât cel căruia Putin i-a făcut cadou activele gigantului petrolier Iukos, confiscate de la Mihail Hodorkovski. Acesta a fost manager al Iukos și fost ministru al Petrolului și Energiei, adversar înverșunat al președintelui Putin, condamnat la închisoare și care s-a exilat în Elveția.
De altfel, Sechin a fost acuzat de presa independentă de legături cu crima organizată iar jurnalistul de investigații rus, născut la Chișinău, Roman Anin, care a scris despre aceste legături, a fost arestat pentru a fi împiedicat să-și continue dezvăluirile.
„Șantaj economic”
„Este clar că toate resursele energetice ale Federației Ruse sunt folosite ca instrument de șantaj economic care se transformă în șantaj politic”, a declarat Alexandru Slusari, fondator și vicepreședinte al Partidului Platforma Demnitate și Adevăr din Moldova, pentru presa din Republica Moldova.
Este clar că toate resursele energetice ale Federației Ruse sunt folosite ca instrument de șantaj economic care se transformă în șantaj politic
Moldova depinde de Rusia pentru aproape toate gazele sale naturale. Și având în vedere poziția sa geografică, țara este o verigă crucială în lanțul de tranzit al gazului din Rusia către țările din sud-estul Europei, inclusiv Bulgaria, Grecia, Turcia și România.
Cu toate acestea, orientarea Moldovei către Occident, care se accelerează sub Maia Sandu, inclusiv o integrare energetică mai strânsă, a speriat Moscova, scrie Aura Săbăduș, jurnalist specializat în domeniul energiei.
„În vara lui 2021, unii oficiali europeni deja subliniau în conversații private că dorința țării de a se integra, cu România și Ucraina vecine, prin mecanisme de piață nu este foarte bine primită la Moscova”, a explicat Săbăduș într-un articol postat de Atlantic Council, cu sediul la Washington.
Gazprom s-a oferit să-și scadă prețul către Moldova dacă Chișinăul își modifică acordul de liber schimb cu UE și amână reformele pieței energetice convenite cu Bruxelles-ul, a scris Financial Times.
Schimbările din sectorul energetic al țării fac parte din integrarea pe piața europeană a energiei, întrucât Republica Moldova trebuie să-și armonizeze politica și legislația energetică cu Tratatul privind Comunitatea Energetică.
Ajutor european pentru Moldova
Pentru a-și satisface nevoile imediate de gaze, Moldova, care utilizează 2,8 miliarde de metri cubi de gaz anual, a primit unele ajutoare de la România și Ucraina vecine.
Pe 25 octombrie, Guvernul Republicii Moldova a anunțat că a cumpărat 1 milion de metri cubi de gaze naturale din Polonia, numind-o „prima achiziție de gaze din surse alternative” din istoria Moldovei independente. Aceasta poate fi o soluție temporară, dar Chișinăul se gândește și pe termen lung să-și reducă dependența de gazele naturale rusești și de companiile controlate de Rusia.
O nouă conductă de gaz crucială, care se întinde pe 150 de kilometri de la Iași în România până la Chișinău și care leagă Moldova de sistemul energetic european, a fost finalizată la începutul acestei luni.
Conducta este deținută și administrată de Vestmoldtransgaz, o subsidiară a Transgaz din România.
Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) deține, de asemenea, un pachet de 25 la sută din Vestmoldtransgaz.
Au existat și alte ajutoare occidentale.
Speranța noastră este în relațiile cu România și restul Europei, pentru că rușii vor doar să-și impună voința Moldovei
În 2019, BERD, împreună cu UE, Banca Europeană de Investiții și Banca Mondială au furnizat un pachet de 270 de milioane de euro (313 milioane de dolari) pentru finanțarea unei conexiuni permanente între rețelele electrice din Moldova și România.
Întors la Talmaza, Ion Barcari își exprimă sprijinul pentru extinderea cooperării energetice a Republicii Moldova cu vecinii săi.
„Trebuie să ne confruntăm cu faptul că am depins prea mult de Rusia și trebuie să desființăm această dependență prin dezvoltarea de bune relații cu România, Ucraina și alte țări vecine”, a declarat Barcari pentru Europa Liberă.
„Acum speranța noastră este în relațiile cu România și restul Europei, pentru că rușii vor doar să-și impună voința Moldovei”.
Fără a oferi detalii despre preț, Ministerul Infrastructurii și Dezvoltării Regionale de la Chișinău a precizat, vineri, într-un mesaj pe Facebook că noul contract pe cinci ani cu Gazprom va utiliza „formula de preț propusă de partea moldovenească". În plus, așa cum doreau autoritățile de la Chișinău, va avea loc un audit al „datoriei formate în cadrul companiei Moldova-Gaz". Pentru un calendar de achitare a datoriei vor avea loc negocieri ulterioare, transmit acestea.
