Ministerul Finanțelor a lansat o nouă sesiune de titluri de stat Tezaur, începând de joi, 2 iunie, la valori record ale dobânzilor în lei: 7.2% pe an pentru termen de maturitate de 1 an și 7.8% / an pentru maturitate de 3 ani.
De luni, 6 iunie, va fi emisă o nouă tranșă a titlurilor de stat din programul Fidelis, cu aceleași dobânzi, în lei, cu deosebirea că acestea sunt listate pe Bursa de Valori București, pot fi achiziționate și de la brokeri și de la sindicatul bancar și vândute înainte de maturitate.
Titlurile Tezaur au valoare nominală de 1 leu, iar titlurile Fidelis de 100 de lei, respectiv 100 de euro, la subscrierile în această monedă. Dobânzile la euro sunt de 1.4% pentru maturitățile pe un an și 2.3% pentru cele pe 3 ani.
Dobânzile la care Guvernul se împrumută de la populație, cel puțin în lei, sunt fără precedent. Fondurile atrase de la cetățeni sunt menite să contribuie la reducerea deficitului bugetar și la refinanțarea datoriei publice, potrivit Ministerului.
Economistul-șef al Raiffeisen Bank, Ionuț Dumitru, fost președinte al Consiliului FIscal, a explicat pentru Europa Liberă ce spune nivelul record al dobânzilor pentru titlurile de stat despre economia românească.
El a subliniat că impactul împrumuturilor de la populație reprezintă mai degrabă o diversificare a surselor de acoperirea a deficitului bugetar, dar impactul nu este atât de semnificativ.
Pentru a reduce deficitul estimat de Comisia Europeană la 7.5% din PIB, statul român trebuie să își îmbunătățească în schimb colectarea de taxe și impozite, mult sub media europeană, a subliniat el.
Principalele declarații ale lui Ionuț Dumitru:
- Titlurile de stat pentru populație asigură doar o mică parte din suma necesară pentru acoperirea deficitului bugetar.
- Principalii cumpărători de titluri de stat (din piața secundară) sunt băncile.
- Statul român se împrumută în momentul de față la cele mai mari costuri din Uniunea Europeană.
- Nivelul de colectare din taxe și impozite este de doar 27% din PIB, față de o medie europeană de 41%.
- La TVA, România pierde 35% din ceea ce ar trebui să colecteze din cauza evaziunii fiscale.
- Cheltuielile cu salariile și pensiile reprezintă mai mult de 90% din cât încasează statul din taxe și impozite.
- România are pensii foarte ridicate la vârste fragede, lucru rar în lume.
- Nu ar trebui să existe domenii scutite de impozite și contribuții, ci taxe rezonabile, dar pentru toți.
Europa Liberă: Statul român emite noi titluri de stat la dobânzi care se apropie chiar de 8%, în lei, un nivel foarte ridicat pentru astfel de instrumente, chiar dacă e sub rata inflației (aproape 14% în aprilie). Care este explicația?
Ionuț Dumitru: În primul rând acestea sunt dobânzile la titlurile de stat în piața secundară (interbancară, n.red.) de titluri de stat, adică sunt dobânzi la care statul român se împrumută în momentul de față. Joi [2 iunie], de exemplu, dobânzile la titlurile de stat, la scadențele respective, la 1 an și 3 ani, sunt chiar mai mari decât 7.2% și 7.8%, deci un cost pe care statul român îl plătește în momentul de față la finanțarea pe care o atrage, având un necesar de finanțare foarte ridicat.
Vedem că în ultima perioadă dobânzile au crescut oricum peste tot în lume, avem o inflație care a ajuns la un nivel foarte înalt și în contextul ăsta costurile de finanțare în general au crescut foarte mult.
Cel mai mare cumpărător de titluri de stat este sistemul bancar local, se mai împrumută statul și de la fondurile de pensii, de la sistemele de management active din piața locală și de la nerezidenți, de la străini, deci avem o paletă mai largă de investitori care cumpără titluri de stat, care cumpără diverse maturități.
Europa Liberă: Cât de stringentă este nevoia statului de a atrage lichidități prin aceste emisiuni?
Ionuț Dumitru: E o nevoie destul de stringentă a statului de a se împrumuta, pentru că are nevoie de finanțare destul de mare generată de un deficit bugetar foarte înalt și de un necesar de rostogolire a datoriei publice.
Pe calculele inițiale, atât în privința deficitului bugetar aprobat de Guvern și luând în calcul necesarul de rostogolire a datoriei publice, statul trebuia să emită anul acesta circa 145 de miliarde de lei pentru a-și asigura finanțarea.
Deci avem un necesar de finanțare care nu e tocmai mic pentru piața noastră financiară și de aceea statul apelează la toate posibilitățile pe care le are: s-a împrumutat și pe piețele externe în eurobonduri (împrumuturi accesate de guverne, pe perioade lungi de timp, n.red.) și pe piețele locale, se împrumută și de la populație ca o metodă de a diversifica un pic finanțarea.
Dar câteva miliarde pe care le poate lua de la populație nu putem spune că face o mare diferență când ai un necesar de finanțare 145 de miliarde, o sumă mult mai mare.
Europa Liberă: Cât de normală e această situație, ca dobânzile titlurilor să fie mai mari decât cele ale depozitelor bancare și ce se întâmplă în alte țări europene?
Ionuț Dumitru: Emisiunile de titluri de stat pentru populație există în foarte multe state. Dobânzile acestea trebuie luate în calcul în contextul costurilor la care se împrumută statul român în momentul de față. Or, statul român se împrumută în momentul de față la cele mai mari costuri din Uniunea Europeană, pentru că avem o inflație mai mare decât media UE și avem o primă de risc de țară mai mare.
Avem și un necesar de finanțare mare. Tocmai de aceea avem nevoie de reducerea deficitului bugetar. Aceasta este principala pledoarie pentru reducerea deficitului bugetar - costurile de finanțare nu sunt mici și sunt în continuare în creștere.
Europa Liberă: Poate avea nivelul titlurilor de stat vreun efect asupra dobânzilor depozitelor, care au rămas la nivel și mai jos față de rata inflației?
Ionuț Dumitru: În primul rând ele trebuie privite ca instrumente financiare diferite, una e un depozit bancar, alta un titlu de stat. Nu pot fi comparate.
Dacă vă uitați, toate băncile în ultima perioadă au intrat într-un proces de creștere a dobânzilor la depozite, într-un context în care dobânda BNR a crescut și va mai continua să crească, inevitabil ca și dobânzile la depozite să se ajusteze treptat-treptat în sus, să vedem și în perioada următoare dobânzi mai mari la depozite.
Probabil că BNR chiar va accelera pasul de întărire a politici monetare. Până acum a utilizat un pas inițial de 0.25, apoi l-a crescut la 0.5, în ultima ședință 0.75, nu e exclus ca în următoarele ședințe, de la 3.75% (de la 3%) dobândă de politic monetară să vedem un pas mai mare de 0.75 - dat fiind faptul că inflația a crescut mult peste așteptări - și asta ar putea grăbi un pic creșterea dobânzilor la depozite.
Europa Liberă: De ce se împrumută România la cele mai mari costuri?
Ionuț Dumitru: Explicația ține în primul rând de dificultatea în care se află bugetul. Comisia Europeană estimează acest deficit bugetar la 7.5% din PIB, care ar fi cel mai mare din UE și asta ar explica de ce statul român se împrumută mai scump decât toate celelalte state europene.
Ca să ne dăm seama cât de mult ne apasă acest deficit, noi avem o anvelopă bugetară, avem resurse colectate din taxe și impozite de doar 27% din PIB, față de o medie europeană de 41%. Adică noi avem un deficit foarte înalt, pe care ar trebui să îl corelăm și cu resursele noastre bugetare foarte scăzute față de media europeană.
Cred că realizează oricine, fără o expertiză la nivel economic, că nu poți să susții așa ceva, e o situație foare complicată și atunci trebuie să reduci deficitul și să crești acea colectare la buget, mult sub media europeană.
Europa Liberă: De ce suntem în această situație?
Ionuț Dumitru: Situația noastră bugetară este destul de delicată și ea este rezultatul unui cumul de factori, resurse foarte mici colectate la buget, dar și creșteri foarte mari de cheltuieli în ultimii ani. Să ne aducem aminte că în ultimii ani cheltuielile în sectorul public au tot crescut foarte repede, cheltuielile cu pensiile de asemenea.
Nu punem în discuție nivelul pensiilor, știm cu toții că nivelul pensiilor bazate pe contributivitate, cele mai multe pensii din România, care nu sunt speciale, au un nivel foarte scăzut, dar nu avem resurse să le putem finanța mai mult.
Plus că avem și această problemă a pensiilor speciale, pe care nimeni nu prea vrea să o atace și să o rezolve, care creează inechități și oferim pensii foarte înalte la vârste fragede, lucru care nu prea se mai întâmplă nicăieri în lume.
Europa Liberă: Creează într-adevăr cheltuielile bugetare o presiune atât de mare?
Ionuț Dumitru: Dacă ne raportăm la anvelopa noastră bugetară, cheltuielile noastre cu salariile și pensiile, sociale să le numim, recurente, reprezintă mai mult de 90% din ce colectăm din taxe și impozite, iarăși cea mai mare pondere din Europa.
Noi având resurse destul de puține și cheltuieli sociale destul de mari, colectăm foarte puțin față de standardele europene și cheltuim mai mult ca procent din PIB sau din resursele noastre bugetare pentru cheltuielile sociale obligatorii.
8. Europa Liberă: Care sunt motivele pentru care rata de colectare a taxelor și impozitelor este atât de scăzută față de media UE?
Ionuț Dumitru: Sunt mai multe explicații, probabil că secvențialitatea soluțiilor ca să rezolvăm această problemă ar fi următoarea: în primul rând să rezolvăm problema evaziunii fiscale, foarte mare, la TVA pierdem 35% din ceea ce ar trebui să colectăm, cel mai mare gap de TVA, decalaj de TVA din Europa. Problema asta se poate rezolva printr-un proces de digitalizare foarte rapid în sectorul de administrare fiscală.
A doua ar fi cea în care să închidem toate portițele de optimizare fiscală pe care le-am deschis de-a lungul timpului și care nu sunt deloc puține.
Avem IT, construcții și, mai nou, agricultură și industrie alimentară, domenii care sunt scutite de impozitul pe venit; construcții, industria alimentară și agricultură scutite de plata la asigurările de sănătate.
Adică de bunăvoie și nesilit de nimeni, statul român spune că din peste 5 milioane de salariați care plătesc și impozite - și peste aceștia mai avem peste 1 milion nu plătesc nimic, lucrează în economia neagră - cam pe 15%, vreo 700 și ceva de mii, îi scutim. Dar ei sunt asigurați, ca noi toți, într-un sistem de sănătate care nu face față, cu servicii de foarte proastă calitate. Cine plătește pentru ei? Noi ceilalți, nu?
Europa Liberă: Dar nu reprezintă totuși măsuri de stimulare a domeniilor respective, IT-ul ca motor de creștere economică și construcțiile care se confruntă cu un deficit mare de forță de muncă?
Ionuț Dumitru: Credeți-mă, tot mediul de business se confruntă cu probleme similare. Lipsa forței de muncă calificate e principala problemă comună tuturor sectoarelor economice.
Putem construi o argumentație care să justifice, aproape în orice sector economic, o facilitate fiscală. Or, problema pe care o avem este că noi nu putem susține un buget public care să asigure servicii publice de sănătate, educație, infrastructură, la standarde europene, cu contribuții de la puțini, iar din acei puțini pe unii îi scutim.
Plus că avem drepturi preferențiale la PFA, PFI, drepturi de autor, microîntreprinderi, regimuri care au un nivel de taxare mult mai mic decât în cazul salariilor.
Dacă vrem taxe rezonabil mici, pentru că avem nevoie de așa ceva, pentru a stimula mediul economic în general și convergența economică, adică să avem o creștere economică mai rapidă decât a altor state europene, avem nevoie de un nivel al taxelor rezonabil de mici, dar plătite de toată lumea. Altfel nu putem susține sistemul.
Europa Liberă: Cum vedeți evoluția inflației în perioada următoare și ce spun de fapt și dobânzile acestea ridicate ale titlurilor de stat despre economia românească?
Ionuț Dumitru: Economia încetinește, în mod clar, avem aceste vulnerabilități legate de situația aceasta a bugetului, pe care trebuie să le adresăm în anii următori cu reforme structurale.
Nu putem amâna la nesfârșit problema bugetară, una de cheltuire a taxelor și de modul de cheltuire a banilor și așa puțini.
Inflația va continua să crească, estimăm un vârf în lunile următoare undeva de 15%, riscurile sunt să vedem un nivel chiar mai mare și în contextul ăsta dobânzile probabil că vor mai crește și vor avea o tendință crescătoare o perioadă mai lungă de timp.
Din cauza problemelor la nivel global, cu prețul energiei, mai nou cu inflația și costurile de producție, e de așteptat o încetinire a economiei atât pe partea de ofertă, prin costul de producție, dar și pe partea de cerere, în contextul în care veniturile în termeni reali, din cauza inflației vor fi ajustate și vom avea o putere de cumpărare probabil mai mică.
