În timp ce Turnul Eiffel, Poarta Brandenburg, clădirile Uniunii Europene din Bruxelles și Palatul Cotroceni din București au fost luminate pe 24 februarie în culorile albastru și galben ale drapelului ucrainean, Casa Albă nu a dat niciun semn de solidaritate cu Ucraina la trei ani de la invazia rusească.
În spatele acestor gesturi cu valoare de simbol se ascund însă divergente mult mai profunde între Europa și America administrației Donald Trump în ce privește războiul și viitoarea pace dintre Rusia și Ucraina.
Pare evident că relațiile dintre Europa și SUA sunt în criză și că paradigma s-a schimbat. În acest context nou, România merge pe frânghie. O frânghie alunecoasă.
România este membră a UE, are beneficii și obligații, dar relațiile cu Statele Unite sunt bine consolidate, în special din punct de vedere militar, prin Parteneriatul Strategic, fie că vorbim de baza de la Mihail Kogălniceanu, de scutul de la Deveselu sau de sistemele antiaeriene Patriot.
De altfel, întreaga Europă a beneficiat de umbrela de securitate americană, de unde și nemulțumirea președintelui Donald Trump față de cheltuielile insuficiente pentru apărare ale statelor europene.
Din punctul de vedere al divergențelor dintre Europa și SUA, poziția României pare a fi complicată, dar din perspectiva principiilor și a adevărului despre războiul din Ucraina situația are un răspuns mai clar.
Aceste adevăruri sunt:
- Rusia este un stat agresor care a invadat Ucraina, stat suveran, provocând moartea a mii de oameni, migrarea în masă a civililor și masacre, precum cele de la Bucea, Mariupol și Izuim.
- Rusia a anexat ilegal patru provincii ucrainene în urma unor simulacre de referendumuri – Donețk, Luhansk, Zaporojie și Herson.
- Vladimir Putin este un „dictator”, calificativ pe care l-au folosit majoritarea liderilor europeni si SUA în timpul administrației Biden.
- O pace durabilă impune garanții de securitate și ar trebui să nu reprezinte o victorie a lui Vladimir Putin, una care să-l încurajeze să atace din nou imediat ce va avea ocazia.
- Europa trebuie să se implice și să-și asume responsabilități crescute în negocierile de pace, în asigurarea acesteia și în reconstrucția Ucrainei.
Toate aceste principii au fost enunțate în acești trei ani de război, inclusiv de România, în diferite formulări, și sunt susținute astăzi de majoritatea statelor Uniunii Europene.
Noi nu trebuie să alegem între Statele Unite și Europa. Nu ne-a cerut nimeni lucrul ăsta.Profesorul Valentin Naumescu
La ele ar trebui să se raporteze România atunci când ia decizii de poziționare, pentru că, pe fond, nu este o alegere între Uniunea Europeană și Statele Unite, ci o alegere între a rămâne fidelă acestor principii sau nu, spune pentru Europa Liberă profesorul de relații internaționale Valentin Naumescu.
„Vom fi judecați atunci când va trece acest război și această criză a relațiilor translatlantice după cât de demni am fost și cum ne-am comportat în timpul acestei crize. Nu s-a întâmplat nimic care să ne facă să ne schimbăm principiile, dacă suntem un stat serios, demn și responsabil. Ce am spus din 2022 încoace trebuie să susținem în continuare”, afirmă profesorul Naumescu.
Între UE și SUA?
Până acum președintele interimar Ilie Bolojan a fost activ în chestiunile externe în recenta conjunctură a apropierii dintre Trump și Putin pe fondul discuțiilor despre pace.
A ținut primul său discurs de politică externă la întâlnirea cu ambasadorii acreditați la București, a participat la summitul de la Paris și, în regim de videoconferință, la summitul de luni de la Kiev, iar marți a vorbit la telefon cu președintele Consiliului European, António Costa.
În toate mesajele transmise, Ilie Bolojan s-a ferit să ierarhizeze între cei doi poli diplomatici – București-Bruxelles și București-Washington – dând asigurări că România va rămâne un partener loial ambelor axe și că direcțiile principale ale politicii externe râmân neschimbate.
Bolojan a chemat partidele politice la consultări în vederea reuniunii extraordinare a Consiliului European din 6 martie, unde se vor discuta problemele legate de negocierile de pace, de implicarea Uniunii Europene și de trimiterea unor trupe de menținere a păcii.
În acest context complicat și dinamic, în care asistăm la schimbări pe plan internațional, ar putea fi necesar să ne adaptăm politica externă pentru a răspunde la aceste provocări.Președintele interimar Ilie Bolojan
România trebuie să se ducă la Bruxelles cu o poziție clară, iar mesajul transmis în preambulul întâlnirii de Ilie Bolojan atrage atenția că Europa va trebui să „suporte o parte mai mare din costurile asigurării păcii în Europa” și să-și mărească bugetul pentru apărare.
„Sprijinul pentru Ucraina vizează atât situația actuală de conflict, cât și asigurarea susținerii în perspectiva încetării focului și a derulării negocierilor pentru pace. În cele din urmă, creșterea bugetelor pentru apărare este o tendință care nu va putea fi evitată”, spune Ilie Bolojan.
Mesajul vine și ca urmare a afirmației lui Emmanuel Macron de la întâlnirea cu Donald Trump că mai multe state europene, printre care Franța și Marea Britanie, sunt dispuse să trimită trupe de menținerea păcii în Ucraina.
Trebuie să trimită România trupe de menținerea păcii în Ucraina?
Subiectul se pare că a fost discutat și marți la o întâlnire a partidelor din coaliția de guvernare, potrivit unor surse citate de presă. Pozițiile ar fi fost divergente, în sensul că PSD și UDMR s-au opus trimiterii de trupe în Ucraina, în timp ce PNL ar fi susținut că trebuie trimise astfel de trupe în acord cu deciziile UE.
Profesorul și analistul Valentin Naumescu spune pentru Europa Liberă că România, dacă e un stat serios, trebuie să se alinieze deciziilor europene și să trimită trupe de menținere a păcii în Ucraina, dacă așa se va hotărî.
„România, dacă dorește într-adevăr să arate că e un stat european serios, așa cum pretinde că este și vrea să facă parte din toate întâlnirile și din toate formatele, atunci trebuie să participe la aceste decizii europene, să arate că e un stat responsabil, să susțină Ucraina în continuare. Dacă se va decide ca europenii să se implice în menținerea păcii după război, să trimită trupe de menținerea păcii, România trebuie să facă asta”, declară Valentin Naumescu.
Problema trimiterii de trupe de menținere a păcii nu se pune însă în termeni imediați, pentru că pacea este încă departe, deocamdată fiind făcuți doar primii pași.
În contextul acestor discuții a ieșit cu o declarație Crin Antonescu, candidatul PSD-PNL-UDMR la alegerile prezidențiale din mai, care a spus că se opune trimiterii oricăror fel de trupe în Ucraina.
„România nu trebuie să trimită trupe în Ucraina. Nici soldați, nici trupe de menținere a păcii. Am spus asta acum trei ani, nu mi-am schimbat părerea cu un milimetru. Dacă voi fi președintele României, nu vom trimite trupe în Ucraina. Punct”, a scris Antonescu, pe Facebook.
Declarația lui Crin Antonescu nu surprinde prea mult – în 2006 el a fost de acord cu Călin Popescu Tăriceanu, premierul de la vremea aceea, care a declarat că l-a delegat pe ministrul liberal al Apărării, Teodor Atanasiu, să ceară în cadrul Consiliului Suprem de Apărare a Țării retragerea trupelor româneşti din Irak şi Afganistan.
Profesorul Valentin Naumescu crede că declarația lui Crin Antonescu este „foarte dezamăgitoare”.
„Dovedește că n-a înțeles nimic, că nu e la înălțimea momentului, ci doar un candidat care se uită la niște voturi. Despre asta este vorba. Dar nu o să aibă niciun fel de succes cu poziția aceasta, o să cadă între scaune.
Nu cred că aceasta este o poziționare demnă, onorabilă, ci este în contradicție cu tot ce spunem. Adică, pe de o parte facem paradă de principii și de valori, însă când vine vorba de ceva concret, să ne asumăm responsabilități, zicem că nu suntem de acord”, spune pentru Europa Liberă profesorul Naumescu.
Liderul UDMR, Kelemen Hunor, este și el împotriva trimiterii de trupe în Ucraina, dar introduce o nuanță importantă: „În acest moment, în aceste condiții trimiterea de trupe, nu.”
După încetarea focului și stabilirea unor condiții de pace, se poate însă discuta, precizează Kelemen Hunor.
Nici șeful PSD, actualul prim-ministru Marcel Ciolacu, nu susține trimiterea de trupe românești în Ucraina, după cum a scris pe Facebook.
Poziția suveraniștilor este prezibilă. Președintele AUR, George Simion, a spus că îi va solicita lui Ilie Bolojan ca România să nu trimită trupe în Ucraina.
Subiectul trimiterii trupelor de menținerea păcii în Ucraina riscă să fie instrumentalizat politic de către suveraniști, în condițiile campaniei electorale.
Pe de altă parte, Iulian Fota, fost consilier prezidențial pentru securitate națională, atrage atenția că România trebuie să-și schimbe abordarea, altfel va fi doar spectatoare.
„Dacă acționăm ca până acum, cu o abordare minimală, cu o birocrație indolentă, fără ambiții, comodă, cu un politic care renunță să-și exercite prelogativele principale, iar securitatea e principala obligație, vom fi spectatori, că nu avem ce juca”, declară Iulian Fota pentru Europa Liberă.
Complicațiile relației cu SUA
Pe de altă parte, deși România nu este pusă în situația de alege este evident că relațiile cu Statele Unite nu traversează cea mai bună perioadă din cauza diverselor declarații venite din partea administrației Trump în sprijinul candidatului de extremă dreapta Călin Georgescu.
Iulian Fota, fost consilier prezidențial pentru securitate națională și ex-secretar de stat pentru afaceri strategice în Ministerul de Externe, crede că relația României cu SUA nu mai este una atât de specială, având în vedere declarațiile recente foarte critice la adresea țării, cu privire la anularea alegerilor prezidențiale.
Este vorba de declarațiile făcute de vicepreședinte american JD Vance, de trimisul special al președintelui Trump pentru politică externă, Richard Grenell, sau de cele ale lui Elon Musk, miliardarul care conduce Departamentul pentru eficiență guvernamentală (DOGE).
Cotidianul Bloomberg titra că administrația Trump îi presează pe oficialii români să permită candidatura lui Călin Georgescu la alegerile prezidențiale.
De altfel, însuși Călin Georgescu a declarat marți la un talk-show al conspiraționistului american de extremă dreapta Alex Jones că este important ca Statele Unite să intervină pentru a proteja democrația din România.
Fostul candidat a mai menționat că intenționează să investigheze și să expună toate persoanele responsabile, atât din România cât și din Statele Unite, pentru „gestionarea ilegală a fondurilor de la USAID și rețeaua Soros”, care ar fi fost direcționate către Ucraina în timpul administrației Biden.
Călin Georgescu a declanșat o campanie împotriva așa-zișilor sorosiști, cu liste negre și amenințări.
Viziuni diferite între Europa și America
Viziunile diferite dintre Europa și SUA au devenit realitate încă din 12 februarie, de la primul telefon dat de președintele SUA lui Vladimir Putin, apoi din declarațiile diverșilor oficiali, precum vicepreședintele JD Vance, secretarul Apărării, Pete Hegseth. Lor li s-a adăugat și Elon Musk, cel mai bogat de om de pe Planetă, un apropiat al lui Donald Trump.
Un punct culminant a fost atins luni, la întâlnirea dintre președintele Franței Emmanuel Macron și omologul său american, Donald Trump, dar și la Adunarea Generală a ONU, când aceste dezacorduri de substanță au prins contur sub ochii întregii lumi.
La ONU, de pildă, SUA s-a aliat cu Rusia, Belarus și alte țări precum Coreea de Nord sau Nicaragua pentru a vota împotriva rezoluției comune a Uniunii Europene și Ucrainei care condamna Rusia pentru invadarea Ucrainei. Textul acestei rezoluții cerea retragerea imediată a forțelor rusești „de pe teritoriul Ucrainei, aflat la granițele sale recunoscute internațional” și se referea la ostilitățile în curs ca la un „război”.
Mai mult, SUA s-au abținut de la votul propriei rezoluții, după ce aceasta a fost modificată la cererea țărilor Uniunii Europene, fiind introduse sintagme precum „invazia pe scară largă a Ucrainei de către Federația Rusă”. Evident, nici Rusia nu a votat rezoluția americană.
Aceste perspective diferite au ieșit în evidență și din întâlnirea Trump-Macron, în timpul conferinței de presă. În timp ce președintele american pare să considere că statul agresor este Ucraina și nu Rusia, că „dictator” este Volodimir Zelenski – pe care de altfel l-a și catalogat ca atare – și nu Vladimir Putin, poziția președintelui francez, ca și a celorlalți lideri europeni, este diametral opusă și a fost exprimată cu claritate după întâlnirea din Biroul Oval.
Donald Trump a repetat că vrea pace, una cât mai rapidă, dar nu a menționat nici garanțiile de securitate pe care SUA ar fi dispuse să le acorde, nici suveranitatea Ucrainei.
Emmanuel Macron, dimpotrivă, a spus că garanțiile de securitate pe care Europa e de acord să le asigure sunt singurele „care vor menține această pace pe termen lung” și a punctat că pacea „nu trebuie să însemne predarea Ucrainei sau încetarea focului fără garanții”.
„Trebuie să permită suveranitatea Ucrainei și să permită Ucrainei să negocieze cu alte părți interesate cu privire la problemele care o afectează”, a mai spus Macron.
Președintele SUA vorbește mult despre bani și dă senzația că vede pacea ca pe o tranzacție din care trebuie să câștige ceva.
Mai exact, vrea să „recupereze” sumele pe care administrația precedentă le-a oferit drept ajutor Ucrainei în diverse formule. Acesta este și sensul acordului privind metalele rare ale Ucrainei care ar urma să fie semnat cu președintele Zelenski.
„E timpul ca SUA să-și primească banii înapoi”, a spus Trump.
Friedrich Merz, cel care urmează să devină următorul cancelar german, nu își ascunde pesimismul cu privire la însăși supraviețuirea NATO în forma ei actuală.
„După declarațiile lui Donald Trump din ultima săptămână, este clar că americanii sunt în mare măsură indiferenți față de soarta Europei”.
„Sunt foarte curios să văd cum ne îndreptăm spre summitul NATO de la sfârșitul lunii iunie – dacă vom vorbi în continuare despre NATO în forma sa actuală sau dacă va trebui să stabilim o capacitate europeană independentă de apărare mult mai repede”, a spus Merz.
