Linkuri accesibilitate

Educația caută ministru, partidele nu se înghesuie să preia portofoliul. Care sunt cele 7 urgențe


​​​​​​​În plină pandemie, cu școlile trecute exclusiv în online, educația se dovedește a fi un cartof fierbinte pentru partidele politice. Atât de fierbinte încât nu pare să intre pe lista scurtă a preferințelor niciunuia.

Portofoliul Educației nu s-a aflat în lumina reflectoarelor în zilele de după alegeri, partidele care se conturează în coaliția de centru-dreapta concentrându-și puterea de negociere pe alte ministere, printre care Finanțele, Fondurile Europene sau Justiția.

Liberalii nu și-ar mai dori Educația, care alături de Sănătate, sunt domenii complicate în vreme de pandemie și a căror gestionare le-a adus numeroase critici. Se pare totuși că USR- PLUS ar fi interesat de acest minister, potrivit unor surse citate de Adevarul.

Deocamdată, în circulație au intrat doar două nume, ambele de la liberali: Monica Anisie și Sorin Câmpeanu, potrivit edupedu.ro.

Monica Anisie nu ar mai fi însă dorită de Klaus Iohannis, care consideră că a gestionat prost problemele școlii în pandemie și are o imagine publică nu foarte bună. Sorin Câmpeanu, intrat în ianuarie în PNL, după ce a trecut pe la PSD, ALDE și Pro România, este rectorul universității unde Laurențiu Baranga a devenit coordonator de doctorate fără a avea diplomă de bacalaureat, nu are nici ele prea multe șanse din aceste considerente.

USR-PLUS, care ar putea prelua acest portofoliu, nu a avansat niciun nume.

„E nevoie la Educație de o persoană care să aibă susținere politică, să fie investită cu încredere, căreia să îi fie ținut spatele atunci când apar presiuni. Nu e un sector comod din cauza faptului că sunt foarte multe părti implicate foarte vocale: sunt milioane de copii, elevi și studenți, în consecință milioane de familii a căror viață a fost afectată fundamental în ultimele luni de zile”, a explicat, pentru Europa Liberă, Daniela Vișoianu, președinta Coaliției pentru Educație și fostă consilieră a ministrului Educației.

În opinia sociologului Gelu Duminică, director executiv al Asociației Împreună, ministrul Educației trebuie să se înconjoare „de oameni mai buni ca el”, fiindcă ministrul nu trebuie să încerce să revoluționeze din temelii ce a făcut predecesorul său, mai ales într-o țară ca România unde în ultimii 30 de ani, Educația a avut 28 de miniștri.

Faptul că reforma în educație nu se vede imediat, ci în ani, nu îl face un domeniu atractiv, crede Gelu Duminică, deși oferă multă vizibilitate: „depinde de o mulțime de ministere pentru a face treabă bună: nu e suficient să ai profesori foarte buni într-o școală dacă respectiva comunitate este praf din punct de vedere socio-economic. E un plus să trimiți profesori foarte buni, dar pentru a dezvolta respectiva comunitate trebuie să lucreze și Ministerul Muncii și Ministerul Sănătății... un noian”.

Totuși, până la atribuirea acestui portofoliu unuia dintre partidele coagulate în jurul PNL, Educația pune în atenția noului ministru câteva probleme urgente de rezolvat, atrag atenția specialiștii consultați de Europa Liberă.

  • Când revin copiii la școală. În condițiile în care tot mai multe organizații internaționale trag un semnal de alarmă legat de importanța redeschiderii școlilor, noul ministru va trebui să ia în calcul o redeschidere graduală. Șerban Iosifescu, directorul Agenției Române de Asigurare a Calității în Învățământul Preuniversitar (ARACIP), a explicat, pentru Europa Liberă, că „pe cât posibil și cât mai devreme trebuie deschise grădinițele și învățământul primar pentru că efectele negative ale educației online sunt cele mai prezente la aceste niveluri. Nu pot fi obținute rezultate la aceste vârste exclusiv online. Cu toate măsurile sanitare asigurate în școli”.
  • Cum recuperează elevii materia pierdută. Daniela Vișoianu, președinta Coaliției pentru Educație, subliniază că nu este doar important să fie clar care sunt copiii care pot reveni la școală și în ce condiții se poate face această reîntoarcere, dar trebuie să existe metode de evaluare pentru elevii de la gimnaziu și liceu pentru a vedea „unde sunt cu învățarea, ce ajustari sunt necesare în programă și, foarte important, pentru cei care nu au avut acces la educație de calitate, cum se pot construi programele de educație remedială.

Șerban Iosifescu subliniază că există posibilitatea unor programe de accelerare a învățării, o metodă multidisciplinară care îi poate ajuta pe elevi să recupereze materia pierdută, mai ales că toți elevii și studenții au avut pierderi de învățare în pandemie.

Potrivit acestuia, soluțiile propuse în studiile internaționale sunt „stagii de învățare accelerată de două săptămâni în timpul vacanțelor cu concentrare pe competențe-cheie – literație, numerație – care pot aduce până la 6 luni de câștig în învățare. Deci pentru anumite categorii de elevi se pot recupera toate întârzierile”. În opinia lui, ar mai exista și varianta meditațiilor sau a programelor de tuturat, de 50 de minute pe zi pe parcursul anului, care pot aduce între 1 și 2 ani de recuperare. „Ar fi cele mai eficiente metode, însa programele presupun niște resurse financiare considerabile și e nevoie de voință politică și buget pentru a găsi resursele necesare”, precizează Șerban Iosifescu.

  • Cum se poate rezolva problema de inechitate în educație. Unu din trei copii din România nu are acces la școala online, pentru că locuiesc în case fără curent electric sau fără acces la Internet și dispozitive electonice, iar în pandemie, lipsurile de acutizează. „Diferențele între urban și rural sunt foarte mari, diferențele între comunitățile cu romi și celelalte sunt fantastice”, subliniază sociologul Gelu Duminică, președintele Asociației Împreună. El punctează că nu este vorba doar de diferențe de calitate, ci și de investiții în aceste zone, inechități care ar trebui rezolvate. În opinia lui Șerban Iosifescu ar trebui acordată o mai mare atenție școlilor care funcționează în comunități defavorizate, începând cu accesul la echipamente și planuri online, dar și cu resurse clasice, pe hârtie, o rezolvare pe care ar vedea-o inclusiv printr-un program național.
  • Un buget mai mare sub presiunea pandemiei. Daniela Vișoianu subliniază că bugetul propus de noul cabinet va fi oricum sub presiune din cauza pandemiei, iar educația nici nu speră la creșteri bugetare. În opinia ei, „ar trebui să fie un buget multi-fond, adică ar trebui să combine resursele din bugetul de stat cu resursele din proiectele cu fonduri europene în așa fel încât acestea să fie complementare și să se ducă acolo unde este cea mai mare nevoie de ele”. Și Șerban Iosifescu atrage atenția că, din acest punct de vedere, educația rămâne o problemă „fierbinte pentru că e subfinanțată și indiferent cine vine la Guvern nu va putea să aloce 6% din PIB mai ales în contextul pandemiei”. De aceea, puținele resurse trebuie folosite cât mai creativ, inclusiv fondurile europene.

Potrivit Planului Național de Redresare și Reziliență, Educația ar urma să primească peste 1 miliard de euro din fondurile europene inclusiv pentru centre de inovație. „Trebuie văzut dacă nu e tot o formă să finanățm școlile de prestigiu care au de toate”, subliniază directorul ARACIP.

  • Problema de management în educație. Atât mandatele obținute prin concurs ale inspectorilor școlari generali și inspectorilor din inspectorate s-au terminat, toți sunt cu numiri, iar mandatele directorilor de școli sunt spre final, subliniază președinta Coaliției pentru Educație. „Sunt mulți directori copleșiti de ceea ce s-a întâmplat cu decizia de a organiza programul școlar, orarele, pregătirea școlilor pentru deschiderea din septembrie, trecerea pe platforma online, comunicarea cu părinții și care nu iau în considerare să mai rămână în funcție. Cine își asumă și ce își asumă?”, punctează Daniela Vișoianu, subliniind că modul în care va arăta bugetul pe 2021 va fi un foarte bun indicator pentru obiectivele pe care va vrea să le atingă noul Guvern în domeniul educației.
  • Salvarea generației de sacrificiu. Generația copiilor născuți în 2006-2007, ajunși acum clasa a VIII-a, riscă să devină una de sacrificiu. Pregătiți după o programă școlară nouă, centrată pe competențe, copiii din generația 2012 au început aproape fiecare
    an școlar fără manuale și fără auxiliare, din cauza eșecului licitațiilor, au avut parte chiar și de inovații, un compendiu introductiv, adică un fel de supermanual care reunea toate materiile la un loc. „Clasa a VIII-a termină după un plan nou și trebuie să meargă într-un liceu aliniat cu ceea ce au învățat în gimnaziu. Dar noi nu știm cum arată planurile-cadru pentru liceu, iar decizia pe planul-cadru este urmată de multe alte decizii”, atrage atenția Daniela Vișoianu, care amintește că mai sunt doar câteva luni până la Evaluarea Națională și viitorul acestor elevi pare incert.
  • Creșterea calității în învățământ. „România are o mare problemă, poate cea mai mare problemă pe care o are sistemul educațional este aceasta: 42% dintre elevii din România sunt analfabeți funcțional”, argumentează sociologul Gelu Duminică. De altfel, și recentele studii TIMSS 2019, care analizează performanțele la științele exacte, arată că România este codașa Europei: 22% dintre tineri sunt analfabeți funcțional la matematică, chimie, fizică. O soluție, care ar avea rezultate pe termen lung, ar putea fi educația timpurie, mai ales că, după cum arată sociologul, „toate studiile spun că o traiectorie educațională de calitate și de durată începe cu o educație timpurie de calitate”.

Facebook Forum

XS
SM
MD
LG