Radiografia unei probleme fără soluție: deficitul forței de muncă. Ce propun partidele

Simona Muntele are 32 de ani și, la începutul lui 2018, a decis să se mute din București în Amsterdam. Avea un job sigur la o companie multinațională de IT din Capitală, iar plecatul din țară nu era până atunci pe lista ei de priorități, mai ales că IT-știi sunt printre cei mai bine plătiți angajați din țară. „Cei care lucrează în domeniile IT și tech nu pleacă din cauza banilor, caută altceva”, mărturisește ea, care spune că, nu s-a mai regăsit în societatea în care trăia.

„Mai întâi a fost tragedia de la Colectiv, apoi au fost protestele împotriva PSD din 2017”, explică tânăra. Așa a ajuns ca, împreună cu soțul ei, să facă pasul spre Olanda. „Nu am plecat din motive financiare, ci pentru că nu mai suportam corupția, nu doar a politicienilor, căci cu ei nu interacționez zilnic. M-am deprimat ieșind la aceste proteste să văd oameni din generația mea, pe care îi respect, care nu credeau că, oricum ar fi, corupția te afectează și că nu erau nici măcar revoltați de un lucru care nu este normal”, argumentează ea.

Simona Muntele este doar unul dintre românii pentru care o viață mai bună a însemnat o viață în afara granițelor țării.

Nu este clar însă câți români lucrează și trăiesc în străinătate. Cifrele au variat de-a lungul timpului de la cele 5,6 milioane de români plecați în afara granițelor, așa cum vehicula fosta ministră a Românilor de Pretutindeni, Natalia Intotero, la o valoare mai aproape de ceea ce s-a spus în spațiul public până acum: 3,6 milioane de români în diaspora, cu tot cu copii sub 15 ani născuți în România, potrivit unui raport al OECD, comandat de Ministerul Afacerilor Externe (MAE), care reflectă situația la nivelul anului 2016.

Principalul motiv pentru care pleacă românii în străinătate, în special cei care făceau aici o muncă necalificată sau slab calificată este salariul mai mare pe care îl pot lua în state din vestul Europei. Totuși, pentru medici sau IT-ști și, în general, pentru angajații calificați, motivele sunt altele. Ei își doresc, în principal, educație și servicii publice de calitate, atrag atenția specialiștii consultați de Europa Liberă.

Plecarea acestora definitivă în străinătate, la care se adaugă și cei care pleacă să lucreze sezonier în afara țării, creează vulnerabilități pe piața muncii, accentuate și de faptul că pandemia de coronavirus determină schimbări radicale.

Cu toate că pandemia de coronavirus pare să mai fi atenuat plecările românilor în afara granițelor, acest lucru nu înseamnă că exodul forței de muncă s-a oprit, nici că antreprenorii sau companiile prezente pe plan local au de unde angaja oameni.

Datele Institutului Național de Statistică arată că, în România, erau, la finalul anului trecut, aproape 5,5 milioane de angajați, dintre care 1,3 milioane angajați în sectoarele publice și restul, în mediul privat.

Presiunea pe angajatori mai mică, riscul de șomaj mai mare

Florin Madar, un antreprenor brașovean în domeniul materialelor de construcții, privește acum cu ceva mai multă detașare criza provocată de pandemie. Până anul trecut a deținut și o fabrică de fibră de sticlă, unde lucrau aproximativ 50 de persoane. A închis-o din cauză că, sub presiunea salariilor în creștere și a lipsei de forță de muncă, a devenit o afacere nerentabilă. „Nu desfacerea era problema. Aveam cerere de două ori mai mare decât puteam să producem”, mărturisește el, pentru Europa Liberă.

Angajații erau atât oameni semicalificați, cât și calificați, mulți dintre ei lucraseră la o țesătorie, căci în Brașov erau multe înainte de Revoluție, povestește antreprenorul. „Majoritatea erau în pragul pensiei”, spune el, dar atrage atenția că, toți și-au găsit la vremea respectivă un loc de muncă.

„Când am spus că vrem să închidem, am fost foarte activi în a le găsi locuri de muncă. La prima companie din producție la care am sunat ne-au spus să nu le mai spunem și altora pentru că nu găseau angajați. La începutul anului trecut era o problemă, iar oamenii care au vrut să își găsească un loc de muncă și-au găsit. [...] Nu știu dacă acum ar fi fost la fel de ușor să își găsească de lucru, din câte auzim. Cu pandemia sigur s-a mai relaxat piața muncii, pentru noi ca angajatori”, explică Florin Madar.

Această ultimă remarcă este confirmată și de specialiștii pe piața muncii. Numărul joburilor care apar lunar pe piață este de circa patru ori mai mic față de cel al persoanelor care și-ar dori un loc de muncă, iar un lucru este clar: nu este loc pentru toată lumea.

„Piața muncii a trecut de la deficitul de muncă la creșterea șomajului”, explică, pentru Europa Liberă, Oana Munteanu, Senior Manager People & Organisation în cadrul companiei de consultanță PwC Romania. Ea amintește că, la începutul anului, deficitul de forță de muncă pentru 2020 era estimat la 400.000 de angajați. Pandemia a dus la suspendarea a peste 100.000 de contracte în perioada iunie-iulie, iar 130.000 de contracte au fost încheiate. „Trendul este crescător”, avertizează specialista.

Cei mai afectați au fost angajații din sectoare precum industria prelucrătoare, construcţii, sectorul auto, comerţ, hoteluri şi restaurante, domenii care, argumentează Oana Munteanu, aveau „serioase dificultăţi” în a găsi forţă de muncă disponibilă pe piaţa din România chiar și înainte de criza Covid-19. La polul opus, sectorul medical, IT&C și retail sunt în continuare în căutare de angajați, dar și în cazul lor, numărul locurilor de muncă disponibile „sunt în scădere față de anii anteriori”.

Deși rata șomajului – 3,3% la nivelul lunii august – este relativ mică, România are o „reală problemă” legată de populația inactivă.

„Această categorie a fost necunoscută deficitului de forță de muncă de care vorbeam până anul trecut și vom vorbi din nou în curând, pentru că avem probleme demografice serioase. Aceste sunt completate cu pasivitatea unei părți a populației, care pur și simplu preferă să nu lucreze sau poate are venituri nedeclarate, din păcate nu se cunoaște foarte clar”, explică Oana Munteanu.

Sociologul Ovidiu Voicu, directorul executiv al Centrului pentru inovare Publică, trage, la rândul său, un semnal de alarmă referitor la o altă necunoscută: numărul românilor rămași fără contract de muncă în străinătate la începuturile pandemiei, care s-au întors în țară și despre care nu se știe dacă au plecat sau nu înapoi peste granițe.

„Apariția coronavirusului în România, în martie-aprilie ,este asociată cu întoarcerea unui număr mare de români din străinătate. Oamenii aceștia sunt însă invizibili pentru statistica oficială. Dacă nu se adresează ANOFM, nu apar nicăieri”, argumentează sociologul, pentru Europa Liberă.

El subliniază că trebuie să existe un interes din partea autorităților pentru a analiza și această zonă deocamdată neclară.

Șomajul tehnic, colacul de salvare

Totuși, lucrurile ar fi putut sta și mai rău, atrage atenția, pentru Europa Liberă, Radu Burnete, director executiv al confederația patronală Concordia, care reprezintă opt dintre cele mai puternice sectoare din economie, cu un total de peste 300.000 de angajați.

„Măsurile fiscale luate de guverne în Europa, dar și în România, au făcut ca șomajul să nu crească foarte mult. Sunt câteva industrii foarte afectate, dar per total, în economia României ca și a Europei nu a crescut foarte mult șomajul. Fără măsurile acestea, probabil am fi văzut un șomaj în două cifre”, explică el.

Digitalizarea peste noapte și trecerea angajaților la munca de acasă sunt principalele provocări cu care s-au confruntat companiile private și angajații lor, iar ecuația este cu atât mai complicată în continuare.

Încă nu este clar cât timp va mai putea statul să aloce aceste resurse financiare pentru a sprijini companiile aflate în dificultate, în condițiile unui deficit uriaș, iar toată lumea pare că își pune speranța că economia va reveni după ce vaccinul anti-Covid va fi disponibil pe piață, iar răspândirea pandemiei va fi frânată.

Deocamdată, șomajul tehnic este colacul de salvare pentru multe companii, însă sunt multe semne de întrebare legate de revenire. Deocamdată, marile companii nu au făcut disponibilizări, însă situația este mai complicată pentru companiile mici și mijlocii care sunt mai vulnerabile în fața crizei.

„Ne așteptăm ca, la începutul anului viitor, dacă nu își revine economia, să avem un nou val de oameni care rămân fără loc de muncă, fără să discutăm de un întreg sector al micilor afaceri care este afectat dincolo de tipul asta de mecanism, de ajutor de șomaj. Zona serviciilor, oferite de mici profesioniști, cum ar fi coafură, cosmetică, care nu sunt eligibili pentru niciun fel de ajutor și nu știm cum au fost afectați de măsurile de închidere”, explică sociologul Ovidiu Voicu.

Radu Burnete arată că sunt sectoare unde angajații, aflați în șomaj tehnic, își vor putea relua imediat activitatea după terminarea dificultăților, dar sunt companii, din HoReCa, de exemplu, care vor intra în faliment sau altele care vor fi nevoite să se reinventeze și să se automatizeze. „Aici avem o altă parte a forței de muncă căreia îi dispar locurile de muncă și este cert că dispar mai repede decât ar fi făcut-o fără pandemie”.

De aceea, subliniază el, este nevoie de programe de recalificare, de discuții între partenerii sociali, sindicate și patronate pentru a identifica despre câte astfel de locuri de muncă este vorba. „Probabil fiecare companie are câte o statistică, dar nu știm per ansamblu”. De asemenea, un rol important l-ar putea juca aici ANOFM, mai ales că multe partide vorbesc despre reforma acestei instituții. Astfel, ANOFM „în colaborare cu industria trebuie să vadă ce joburi dispar în România și în ce domenii și cum pot fi recalificați oamenii”.

În opinia Oanei Munteanu, autoritățile trebuie să facă eforturi pentru a flexibiliza cadrul legislativ aferent relaţiilor de muncă pentru a păstra angajaţii şi a minimiza disponibilizările, cum este kurzarbeit, iar dincolo de această recesiune temporară, „politicile publice trebuie să încurajeze munca și educația. Altfel, avem o barieră majoră de progres economic și cercul vicios continuă”.

Pe de altă parte, sociologul Ovidiu Voicu mai argumentează că programele partidelor arată o preocupare de a atrage finanțări prin proiecte europene, dar nu reiese din acestea „o precupare pentru a găsi o potrivire între capacitatea lucrătorilor din România de a participa la aceste proiecte”.

El dă exemplul numeroaselor proiecte de infrastructură, în condițiile în care în acest domeniu există un deficit de lucrători, dar nu există o preocupare pentru a-i califica pe cei care nu ar avea abilitățile necesare.

Efectele adverse

Sociologul atrage atenția că, după ce pandemia va fi ținută sub control, economia însă nu își va reveni rapid, românii vor continua să plece peste hotare.

În opinia lui sunt două surse posibile pentru această creștere: fie persoanele care nu își vor mai găsi nici măcar o sursă de venit de subzistență în România sau care lucrau pe salariu minim pe joburi foarte puțin căutate fie, în continuare, persoanele înalt calificate.

„Dezamăgiți de oferta statului român, mai ales în legătură cu sistemul de sănătate publică, ei pot avea o abordare de tipul: următoarea criză nu mai mai prinde aici pentru că poate nu scap”, subliniază Ovidiu Voicu.

Oricum, în condițiile în care munca de acasă capătă o pondere tot mai mare, acesta poate fi un impuls important pentru ca oamenii să plece în orășele, unde costul vieții este mai mic, aflate în jurul unor metropole.

„O persoană înalt calificată ar putea lucra pentru o firmă din Germania fără să stea neapărat în scumpul Berlin, acoperirea cheltuielilor fiind o problemă pentru cei care voiau să lucreze acolo, și ar putea să stea într-un orașel mai mic pe lângă. Dar în Germania, nu în România, undeva unde serviciile sunt mai bune”, punctează el, subliniind că rolul orașului ca principal pol de atracție al forței de muncă ar putea să se schimbe.

Cu ce soluții vin principalele partide

PNL mizează pe investiții, care ar crea astfel locuri de muncă. Pentru deputatul liberal Dan Vâlceanu, „o reluare a investițiilor, o încredere mai mare pe care putem să le-o dăm românilor prin faptul că în România se investește, se lucrează, poate conduce în viitor la stoparea migrației forței de muncă, mai ales în zone cu forță de muncă calificată. Avem o problemă cu plecarea medicilor, a forței de muncă calificate din industrie și asta nu se va putea opri decât cu investiții majore, și în spitale, și în economie în general astfel încât să creștem calitatea vieții”.

Pe de altă parte, USR pune accentul pe debirocratizare, digitalizare și un model economic antreprenorial. Principala măsură a programului lor economic este „zero taxe pe salariul minim”. Deputatul USR Claudiu Năsui ne-a explicat că „România are o mare problemă nespusă: supraimpozitarea muncii pe salariile mici. România are cea mai mare impozitare pe salariul minim din absolut toată Europa. De aici pleacă o serie de inegalități și discrepanțe și de lipsă de oameni pe care pur și simplu îi gonim fie în piață la negru, fie în inactivitate, fie în alte țări”.

PSD vrea sprijinirea companiilor pentru menținerea și crearea locurilor de muncă prin diverse programe, fie prin acordarea de granturi, împrumuturi sau linii de creditare. De asemenea, social-democrații au în programul de guvernare menționată finanțarea tuturor investițiilor aflate în curs de derulare în domeniul construcțiilor și acordarea de vouchere pentru reconversie profesională, iar criteriul prioritar pentru acordarea finanțării este crearea de noi locuri de muncă.

Pentru recalificare ar urma să fie acordate vouchere de 100.000 de euro, a precizat Marius Budăi, fostul ministru social-democrat al Muncii, iar acestea ar putea fi destinate nu doar românii din țară, ci și cei care se întorc din străinătate și nu au o calificare. „Este foarte important de precizat că aceste lucruri se pot face în parteneriat angajat-angajator-stat, nu doar un parteneriat cu angajatul sau doar cu angajatorul”, a explicat Marius Budăi.