Mai era puțin și se termina mandatul doamnei Firea înainte să se întâmple ceva cât de cât bun în București.
Salutată de forțele progresiste ale țării, încarcerarea lui Liviu Dragnea ar fi trebuit să determine în PSD și altceva decât o rocadă la nivel înalt, respectiv înlocuirea vechii garnituri naționalist-populiste cu oamenii Vioricăi Dăncilă.
Într-o țară în care industria locală a fost pusă la pământ, iar firmele din IT sunt în mare parte multinaționale, economia „duduie” pe spatele măririi salariilor din sectorul bugetar și implicit pe spatele creșterii consumului.
Vitejii din PSD încep să-și spună poveștile. Sunt triste și pline de abuzuri la care au fost supuși ani buni. Au prins curaj la câteva luni de la exmatricularea şefului clasei. În vocile lor se simt traume vechi, care îi macină încă.
Am intrat în perioada aceea a anului când procentele iau mințile oamenilor.
Dacă nu poate să facă treabă din cauza căldurii, guvernul rectifică. Rectifică bugetul. Așa că bugetul s-a modificat pe ici pe colo, prin părțile esențiale. Sau s-a modificat fără să se schimbe în esenţă nimic. De ce?
Deși PSD și-a stabilit omul pentru prezidențialele din toamnă, ALDE insistă ca cele două partide să aibă un candidat comun în persoana lui Călin Popescu Tăriceanu.
Nu prea mai e domeniu în România care să nu aibă o legătură cu ceea ce se întâmplă la Cracal. Pot cădea capete de oriunde. Academicieni sau mecanici de locomotivă, șaormari sau patinatori viteză, toți au o mică vină ascunsă. Sau urmează să aibă.
Îl mai țineți minte pe Răzvan Cuc? Ministrul Transporturilor? Dumnealui s-a făcut remarcat cu multe. Nu, nu a reușit să facă nici un metru de autostradă.
Încarcă mai mult
