Alegerile parlamentare de anul acesta așează pe scena politică trei mari actori- PNL, PSD și USR-PLUS-, și alte trei partide mai mici- PMP, UDMR și Pro România- care pot juca un rol de balama în viitoarele coaliții de guvernare. Deși între sondajele de opinie sunt diferențe semnificative, ele arată, totuși, o ierarhie: PNL, PSD și USR-PLUS. Pandemia de coronvarirus, situația economică și sentimentul de insecuritate generat pot însă produce modificări notabile. Partidele intră în campanie cu un bagaj politic, mai mult sau mai puțin controversat, cu plusuri și minusuri. Care sunt acestea și cât pot cântări în rezultatul final?
Atuurile PSD
1. Este în opoziție
Într-una din cele mai complicate perioade din istoria postdecembristă, PSD nu este obligat să ia decizii, să gestioneze criza de sănătate și cea economică, deci este scutit de orice responsabilitate sau efort în a-și demonstra competența și profesionalismul. PSD este pe post de chibiț și singura sa grijă este aceea de acuza guvernul și PNL de modul în care conduc țara. De altfel, întreaga campanie a PSD se concentrează în direcția aceasta. Atacurile la adresa guvernului s-au întețit și radicalizat în ultima perioadă, ceea ce, pe fondul nemulțumirilor și temerilor electoratului față de creșterea numărului îmbolnăvirilor, pierderea locurilor de muncă, reducerea veniturilor și nesiguranța viitorului, poate aduce PSD puncte.
Analistul politic Andrei Țăranu: ”Este un atu faptul că e în opozitie și are televiziuni ca vectori de imagine mediatică, Antena 3 , România TV, Realitatea care a scos iar statul paralel de la naftalină. E un avantaj că are acces si resurse media”.
2. Electoratul captiv
În 30 de ani, PSD a suferit o pierdere dramatică de electorat, de la 9.353.000 de voturi în 1990 (FSN) la puțin peste 2 milioane de voturi la europarlamentarele de anul trecut și la 2.300.000 la alegerile locale din 2020.
Cu toate acestea, PSD este singurul partid care reușește să-și conserve un electorat stabil, concentrat în zona rurală, a oamenilor cu studii medii sau primare, săraci, în majoritate angajați la stat, așa cum arată, de exemplu, chiar o cercetare a IRES, institut aparținând lui Vasile Dîncu, vicepreședinte PSD. Este un electoral pe care PSD poate miza și pe care, de regulă, reușește să-l mobilizeze la vot cu ajutorul primarilor și al diverselor promisiuni electorale.
Analistul politic Cristian Pîrvulescu: ”În condiții de prezență redusă la vot, așa cum se estimează că va fi la parlamentare, organizațiile mobilizează mult din electoratul captiv. La o prezență de 40% , PSD poate mobiliza 20%, care înseamnă mult”.
Sociologul Ovidiu Voicu: ”Din nou se va pune problema de mobilizare, va câștiga partidul care reușește să-și aducă susținătorii la vot pe un fond de participare redusă. Iar PSD are un avantaj important aici, de aceea și mă aștept ca rezultatul alegerilor să fie mult mai stâns între PNL și PSD decât ne arată sondajele”.
3. A deținut majoritatea parlamentară
Plecat de la guvernare de mai bine de un an, PSD și aliații săi naturali, ALDE și Pro România, au votat legi în favoarea propriului electorat. Cel mai bun exemplu este legea care măreste pensiile cu 40% , deși Comisia Europeană a atras atenția că este nesustenabilă, mai ales în criza generată de pandemie .Este o formulă pe care social- democrații ( și nu numai) o folosesc sistematic înainte de alegeri.
Dominația din parlament a mai permis PSD să blocheze o serie de initiative legislative ale adversarilor politici- desființarea Secției Speciale, inițiativa ”Fără penali în funcții publice”, pensiile speciale-, sau să conteste altele la Curtea Constituțională. Social-democrații au obținut astfel puncte atât prin conservarea propriului electorat, cât și prin constrângerea adversarilor de a nu-și respecta promisiunile.
Analistul politic Cristian Pîrvulescu: ”PSD are în continuare o politică populistă care vizează sprijinirea categoriilor dezavantajate, ceea ce în sine nu este împotriva idelologiei sale, dar fără o bază bugetară coerentă și clară”.
Minusurile PSD
1. Carență de lideri
Începând cu Victor Ponta, trecând prin Liviu Dragnea, Viorica Dăncilă și până la actualul președinte Marcel Ciolacu, partidul a suferit acut de lipsa liderilor capabili atât să-l reprezinte la nivel European, cât și să fie locomotive electorale. Cea mai complicată situație pentru PSD a fost în perioada Liviu Dragnea, lider care conducea cu mână forte partidul, dar căruia îi lipsea anvergura necesară președintelui celui mai mare partid de stânga din România și care avea o imagine proastă din cauza repetatelor atacuri la justiție.
Viorica Dăncilă nu era respectată și iubită nici la nivelul conducerii PSD, nici al propriului electorat ( ca dovadă rapiditatea cu care a fost înlăturată după pierderea alegerilor prezidențiale), iar în memoria publică a rămas vestită pentru obediența față de Dragnea și problemele cu limba română.
Alegerea lui Marcel Ciolacu- imagine fidelă a baronilor locali din rândul cărora provine- la președinția partidului este exact rezultatul lipsei liderilor autentici. Nu are tracțiune electorală sau o prezență publică memorabilă, dar a reprezentat soluția într-un moment de cumpănă.
2. Imagine proastă
După 30 de ani, PSD nu a reușit să-și dezlipească ștampila de ”ciumă roșie”, care i s-a aplicat indiferent de cine a fost la șefia partidului sau de încercările de reformă internă. Acesteia i s-a adăugat, începând cu precădere din perioada Adrian Năstase, cea de corupție, la fel de rezistentă la trecerea timpului.
Numeroasele cazuri de corupție, unele soldate cu dosare răsunătoare și condamnări, războiul dus împotriva justiției în perioada Dragnea, modificarea legilor justiției și a codurilor penale, care au dus la masivele proteste generate de Ordonanța 13 și au atras oprobiul comunității internaționale, reprimarea brutală a manifestației din 10 august 2018, toate fac parte din bagajul negativ de imagine cu care PSD a intrat în cele patru runde de alegeri din 2019-2020, când a obținut unele din cele mai proaste rezultate din istoria sa.
Este o imagine greu de schimbat într-un timp relativ scurt, deși îndepărtarea unor nume controversate de pe listele de parlamentare constituie o încercare în acest sens.
Analistul politic Cristian Pîrvulescu: ”Imaginea de partid corupt, de partid antioccidental, pentru că nu doar Dragnea, ci și Ponta profita de suveranism și a dezvoltat un întreg electorat, care nu a apărut dintr-o dată, a fost format în timp cu ajutorul televiziunilor-satelit”.
Analistul politic Andrei Țăranu: ” Iată, apar din nou problemele cu penalii și cu DNA-ul, cum e cazul cu dl. Tudorache, care e pe liste și nu mai poate fi scos, care fie ar trebuie să depună o moțiune de 1 milion de euro, fie să intre în arest, ceea ce o să dea destul de prost, mai ales în București. Are multe păcate PSD”.
3. Trista moștenire economică
Înainte de a părăsi guvernarea, PSD a lăsat României un deficit bugetar, cel mai adânc din Uniunea Europeană, motiv pentru care și era în procedură de deficit excesiv înainte de declanșarea pandemiei de coronavirus.
În 2019, anvelopa salarială, pensiile publice, cheltuielile cu dobânzile au reprezentat în medie 86% din încasările la buget. În pofida avertismentelor venite de la Comisia europeană și de la alte organisme financiare internaționale, PSD a continuat politica majorării pensiilor, a salariilor și a altor ajutoare sociale, fără să reușească să îmbunătătească și colectarea la buget, care rămâne cea mai scăzută din Europa, în jur de 26,7%. Cheltuielile generate de pandemie nu au făcut decât să adâncească criza, în acest moment deficitul bugetar anunțat la ultima rectificare fiind de 9,1% din PIB.
În contul PSD se mai pot adăuga lipsa de reformă în sistemul sanitar și neîndeplinirea promisiunilor de acum patru ani ( construcția spitalelor regionale), lucruri care sunt folosite de PNL și USR-PLUS în campania electorală, fiind una din principalele căi de atac.
