Linkuri accesibilitate

2020, anul Covid-19. Retrospectiva unei pandemii


România a aflat de virusul SARS-CoV-2 și de „pneumonia puternică” pe care o provoacă odată cu primele trei victime ale epidemiei care a izbucnit la Wuhan.

Despre decesul lor, China anunța pe 20 ianuarie cu jumătate de gură, prin chiar vocea președintelui chinez, Xi Jinping. În acel moment, în afara Chinei nu erau înregistrate decât patru cazuri: două în Thailanda, unul în Japonia și altul în Coreea de Sud. Peste doar două zile, metropola Wuhan avea să fie închisă. 540 de cazuri au fost confirmate iar bilanțul victimelor ajunsese deja la 17.

Criza s-a produs în sezonul sărbătorilor ocazionate de Anul Nou Chinezesc, când chinezii din toată lumea călătoresc pentru a profita de cele şapte zile de vacanţă ca să fie alături de familiile lor.

În acest an, însă, sorții au ales altfel.

Decizia controversată a OMS

După două zile de dezbateri și fără unanimitate, întrunită de urgență, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) ia o decizie pe 23 ianuarie cel puțin surprinzătoare pentru care-și va atrage ulterior nenumărate critici și acuzații dintre cele mai dure.

La doar o zi după ce centrul orașului Wuhan intră în carantină, mai mulți membri OMS au considerat că este încă prea devreme pentru a declara boala respiratorie provocată de noul coronavirus o urgență medicală de interes internațional. Deși OMS recunoaște într-o declarație de presă că boala se răspândește foarte rapid și că a ajuns în mai multe țări, inclusiv în Japonia, Singapore și SUA, iar directorul general al OMS, Tedros Ghebreyesus, a recunoscut într-o conferință de presă la Geneva că focarul prezintă un „risc foarte mare” în China, precum și la nivel regional și global, OMS decide că nu e cazul să declare pandemie.

„Știm că se transmite de la om la om în China, dar deocamdată situația pare limitată la grupurile familiale și angajații de sănătate care au grijă de pacienți infectați. În acest moment, nu există nicio dovadă de transmitere de la om la om în afara Chinei, dar asta nu înseamnă că nu se va putea întâmpla”, a declarat directorul general al OMS.

Între timp, China a raportat 25 de decese și peste 800 de îmbolnăviri, majoritatea în Wuhan, metropola închisă între timp.

Un medic din Wuhan spune într-un interviu acordat BBC că virusul se răspândește „într-un ritm alarmant”. Orașul Huanggang, la 70 de km de Wuhan, intră și el în carantină. Ezhou, Chibi, Jingzhou și Zhejiang au fost, de asemenea, plasate în carantină începând cu 24 ianuarie 2020.

Pe 26 ianuarie, ministrul chinez al Sănătății anunță 56 de decese și peste 2.000 de îmbolnăviri, majoritatea printre cadrele medicale. Oficialul chinez avertizează că virusul se răspândește tot mai repede și este contagios și în faza de incubație, adică înainte ca persoanele infectate să prezinte simptome. Reînceperea școlii după vacanța de Anul Nou a fost amânată, iar oamenii sunt sfătuiți prin SMS să se salute fără să dea mâna unul cu altul.

Între timp a apărut primul caz de îmbolnăvire în Canada iar în SUA un al treilea pacient a fost izolat în California. În Europa rămân confirmate doar 3 cazuri în Franța. Mai multe state, printre care Japonia, SUA și Marea Britanie iau în calcul evacuarea, la cerere, a propriilor cetățeni din Wuhan. Deocamdată monitorizează situația.

La Wuhan, autoritățile au trimis de urgență aproape 2 mii de medici și asistente pentru a ajuta la tratarea miilor de bolnavi. Se construiesc și două spitale, cu o mie, respectiv 1.300 de paturi, terminate în termen de record de o săptămână.

Pericolul reprezentat de noul coronavirus este încă privit cu lejeritate. O știre BBC remarca atunci că, deși din categoria coronavirusurilor, care poate provoca de la răceală comună până la SARS, virusul nu pare a fi la fel de periculos precum cel care între 2002 și 2003 a infectat 8.000 de oameni și a ucis 774 într-o epidemie care a afectat Asia și 37 de țări. Tot un coronavirus fusese vinovat și de MERS (Sindromul Respirator din Orientul Mijlociu), identificat inițial în Arabia Saudită, în 2012, și care a ucis 851 de oameni la nivel global.

Cu toate acestea, autoritățile chineze tratează cu maximă violență pe cei care avertizează despre pericolul noului coronavirus, medici sau jurnaliști. Medicii care vorbeau despre apariţia virusului misterios erau interogaţi de poliţie care i-a acuzat că „răspândesc zvonuri". Patru jurnaliști sunt plasați în detenție: Zhang Zhan, condamnată chiar în aceste zile la patru ani de închisoare, Chen Qiushi, Fang Bin şi Li Zehua. Despre soarta ultimilor trei nu se mai știe nimic.

Noul coronavirus detectat în Wuhan nu pare a fi atât de puternic precum SARS și MERS, având drept simptome principale febra și dificultățile respiratorii”, scria la vremea respectivă BBC.

Remarca dă notă despre cât de nepregătită era omenirea pentru ceea ce avea să urmeze.

Lansat atunci, un avertisment al OMS suna cel puțin nefiresc în contextul refuzului de a declara boala urgență internațională. OMS a avertizat că noul coronavirus din China s-ar putea răspândi la nivel mondial și a îndemnat spitalele din întreaga lume să se pregătească pentru acest scenariu.

Era doar începutul.

Pe 27 ianuarie, China înregistra deja 2.744 de cazuri iar virusul era confirmat în alte 11 țări.

România, între focarul de coronavirus și cel de demagogie și populism

În România, unul din specialiștii autohtoni, Adrian Streinu-Cercel, managerul spitalului ”Victor Babeș ” din București, banalizează pericolul până la ridiculizare.

Cu toate acestea, pe 26 ianuarie, guvernul Orban ia deja primele măsuri pentru securizarea aeroporturilor și a unităților sanitare.

China anunța oficial 81 de decese din cauza virusului despre care Streinu-Cercel spunea că în 75% din cazuri se lasă doar cu „ îmbolnăviri ușoare”, vorbind inclusiv de vindecare „spontană”. Spre deosebire de el, reprezentantul României la OMS, Alexandru Rafila, spunea că boala declanșată de noul coronavirus din China întrunește toate caracteristicele de urgență globală, chiar dacă nu a fost declarată ca atare de Organizația Mondială a Sănătății și că mortalitatea este de 2-4%, iar în China crește rapid numărul de cazuri confirmate.

Abia pe 11 martie, OMS declară că focarul de coronavirus a devenit o pandemie.

Boala virală COVID-19 făcuse deja ravagii în cel puțin 114 țări, ridicând la 118.000 numărul de cazuri de infectare și la ​4.291 pe cel al deceselor. În doar două săptămâni, numărul de cazuri de Covid-19 în afara epicentrului epidemiei în China a crescut de 13 ori, iar numărul ţărilor afectate s-a triplat.

Foarte promptă de această dată, peste încă două zile, pe 13 martie, OMS numește Europa epicentru al pandemiei cu coronavirus.

Numărul zilnic de noi cazuri identificate în Europa este mai mare decât cel raportat de China la apogeul epidemiei sale. Numărul de decese la nivel global din cauza Covid-19 a depăşit 5.000, în timp ce numărul total de cazuri de îmbolnăviri este de peste 132.000. ​Italia, aflată pe primul loc în Europa prin ravagiile făcute de virus, înregistrează deja 17.660 de cazuri și 1.266 de decese.

La nivel mondial, pandemia are efecte și în plan economic, dar și social: apar excese de xenofobie și rasism împotriva oamenilor de origine chineză sau asiatică iar în mediul online au succes dezinformările și teoriile conspirației, de la negarea evidenței și a existenței pandemiei, a cazurilor de infectare și chiar a deceselor, până la cele care acreditează crearea virusului în laborator, ba în cele chinezești, ba în cele ale americanilor pentru a subjuga economia chineză.

Apar primele sfaturi de menținere a igienei mâinilor, oamenii sunt învățați pe toate canalele cum să se spele corect pe mâini, să nu strănute decât în batistă sau în cot și nu în palme. Lucruri știute și mai ales acceptate de toată lumea, s-ar crede.

Viitorul avea să demonstreze contrariul, după ce în România avea să prindă rădăcini mișcarea așa-zișilor coronasceptici, conspiraționiști deranjați de „dictatura medicală”, care consideră că libertatea le este oprimată prin purtarea „botniței” (masca de protecție) și prin luarea temperaturii la intrarea în supermarket. Peste nici zece luni, susținătorii acestei mișcări, care a făcut emuli pe rețelele sociale, transformând pe oricine în expert în virologie și în deținător al adevărului absolut despre „oculta” care folosește virusul ca pretext pentru a pune stăpânire pe mințile oamenilor, au trimis în parlament un nou partid: AUR.

La proliferarea coronascepticismului au contribuit din plin reprezentanții PSD, purtători de dublu limbaj, care afirmau public că sunt pentru respectarea măsurilor sanitare, dar care le încălcau la lumina zilei, de la nivel de lider până la nivel de baron local (cazul Vaslui), luând în derâdere grija pentru sănătatea publică. Lor li s-a alăturat, instituțional, Curtea Constituțională, care a anulat și amenzile date în carantină, și carantinarea, pe care a asimilat-o detenției, precum și Avocatul Poporului, care a cerut monitorizarea tratamentelor Covid din spitale, asimilându-le torturii. Prin Mecanismul național de prevenire a torturii, instituția condusă de Renate Weber (numită la conducerea instituției de ALDE, partener al PSD la guvernare până la demiterea guvernului Dăncilă) i-a anunțat pe managerii mai multor spitale, în cadrul Domeniului privind prevenirea torturii în locurile de detenție, că unitățile lor medicale sunt monitorizate împotriva torturii.

Începuturile. Lilieci sau Institutul de Virologie din Wuhan?

Inițial, s-a spus că virusul, care a debutat în Wuhan (China) ar fi „spart bariera între specii”, pentru că ar proveni de la animalele sălbatice infectate vândute ilegal în piața de fructe de mare din Wuhan - capitală a provinciei Hubei, de 9.000 de km pătrați și cu peste 11 milioane de locuitori.

Nici până în acest moment nu a fost identificată sursa virusului, în ciuda speculațiilor că acesta ar fi fost creat în laborator și nu în oricare, ci chiar într-unul din Wuhan. Yuan Zhiming, directorul institutului de Virologie din Wuhan, arătat cu degetul de media americane ca posibilă sursă a noului coronavirus, a dezminţit categoric orice responsabilitate.

„Este imposibil ca acest virus să provină de la noi", a declarat Yuan Zhiming într-un interviu pentru canalul de stat CGTN. „Ştim cu claritate ce tip de cercetări sunt desfăşurate la institut şi cum sunt gestionate eşantioanele de virus", a adăugat directorul institutului în care se află tulpinile celor mai periculoase virusuri din lume, precum Ebola.

Washington Post a scris atunci că ambasada SUA la Beijing, după mai multe vizite la institut, ar fi alertat încă din 2018 autorităţile americane privind măsurile de securitate insuficiente din laboratorul care studia coronavirusuri provenite de la lilieci.

Începuturile pandemiei de coronavirus se produc de fapt în 2019, pe 12 decembrie 2019, în piața de pește și fructe de mare din orașul chinez, Wuhan, odată cu apariția unui grup de persoane bolnave de o pneumonie de origine necunoscută, printre proprietarii și clienții tarabelor de pește, față de care niciun tratament nu avea efect. Piața a fost închisă pe 1 ianuarie 2020 iar persoanele care prezentau semne și simptome ale infecției cu coronavirus au fost izolate. China a făcut toate aceste demersuri pe mutește.

Între timp, oamenii de știință chinezi au izolat un nou coronavirus, denumit 2019-nCoV, care s-a dovedit a fi cel puțin 70% similar cu secvența genelor SARS-CoV și au stabilit că se transmite de la persoană la persoană.

Perioada de incubație (perioada de la expunere până la apariția simptomelor) este de aproximativ două săptămâni, iar simptomele includ febră, tuse și dificultăți de respirație. Primul deces a fost confirmat pe 9 ianuarie 2020 dar pentru recunoașterea publică au mai trecut 11 zile și două decese.

26 februarie 2020, primul caz de COVID -19 diagnosticat în România

La apariția primului caz în România, în ţările din vestul Europei existau deja 375 de cazuri, din care 86% dintre ele în Italia:

  • Italia - 323 de cazuri,
  • Franța - 14 cazuri,
  • Germania – 18 cazuri,
  • Marea Britanie - 13 cazuri,
  • Spania - 7 cazuri.

Sute de mii de români încep să se reîntoarcă în ţară din zone în care epidemia era în desfăşurare. Unii dintre ei, infectaţi cu SARS-CoV-2.

Așa se face că în doar trei săptămâni, între 26 februarie 2020 și 18 martie 2020, „din cele 261 de cazuri diagnosticate în România, 49% (127) erau cazuri de import: din Italia (66%), Franța, Germania și Spania (cu 5%), Marea Britanie, Austria (cu 4%) și 130 (49,1%) contacți direct sau indirecți ai cazurilor de import. Procentul a scăzut treptat, ajungând la 13% la sfârșitul lunii martie”, spune medicul Emanoil Ceaușu, șef de secție la spitalul clinic de boli infecțioase ”Dr. Victor Babeș”.

Carantinarea persoanelor venite din aceste zone epidemice a permis, pentru o perioadă de timp, limitarea propagării infecţiilor în comunitate.

Starea de urgență, un rău necesar. Statele membre își închid granițele

Starea de urgență a fost declarată pe 15 martie, după ce pe 13 martie România ajunsese la un maximum de 34 de cazuri noi pe zi, când președintele Iohannis a avertizat că la începutul săptămânii care va urma va declara stare de urgență. Era momentul în care OMS a declarat Europa epicentru al pandemiei, la două zile după recunoașterea ei.

Declararea stării de urgenţă în România pe 15 martie 2020, prelungită pentru încă o lună, până pe 14 mai, a limitat răspândirea infecției cu SARS-Cov-2 în rândul populaţiei şi a contribuit la ţinerea epidemiei sub control, pentru ca sistemul sanitar, și în special secțiile de terapie intensivă, să nu ajungă să fie suprasolicitat, cum s-a întâmplat în state din Vest cu mult peste nivelul României din punctul de vedere al infrastructurii spitalicești.

Au fost închise, prin decret, mall-urile, școlile, cinematografele, magazinele, teatrele, muzeele, au fost interzise grupurile mai mari de 3 persoane, circulația a fost permisă în timpul zilei doar cu declarație pe propria răspundere, iar noaptea a fost interzisă, cu excepția activităților profesionale, de îngrijire a copiilor, bătrânilor, medicale sau pentru plimbarea animalelor de companie. Așa încep primele adopții de patrupede, făcute pentru a fenta restricțiile, în România dar și în întreaga lume. Abandonate cu cruzime și iresponsabilitate după ieșirea din starea de urgență, devine un fenomen, în combaterea căruia s-a implicat și președintele francez, Emmanuel Macron, care l-a adoptat pe abandonatul Nemo, pentru a da un exemplu de responsabilitate.

Grație declarării stării de urgență, în România numărul de cazuri s-a menținut constant și scăzut în perioada martie-iunie 2020, cu un număr maxim de cazuri zilnice de 308 în luna martie, 525 în aprilie, 431 în mai şi 460 de cazuri în luna iunie.

Mai multe state membre UE își închid granițele. În aceeași zi, 15 martie, și Bulgaria avea să intre în carantină. Îngrijorată de capacitatea spitalelor de a face față ritmului alert de îmbolnăviri cu noul coronavirus, Spania se pregătește și ea să intre în carantină și o face la o zi după România, pe fondul lipsei de echipamente de protecție, cu 3.864 de cazuri de infectare cu coronavirus și 90 decese. Ezitările au fost legate strict de autonomia regională. Disperată de încălcarea regulilor și de invazia de la terase, capitala Madrid își închisese deja terasele. În Spania trăiau la acel moment circa un milion de români. Autorităţile au anunţat că oamenii nu mai au voie să iasă din casă decât dacă au nevoie să îşi cumpere mâncare şi medicamente.

Spania era a doua țară cea mai afectată din Europa, după Italia, alt stat cu o mare comunitate de români care aveau să revină în țară. În Franţa, cele mai celebre obiective turistice pariziene au fost închise: Cabaretul Moulin Rouge, Muzeul Luvru şi Turnul Eiffel. Au fost, de asemenea, închise şi magazinele cu bunuri neesențiale. În Danemarca, premierul Mette Frederiksen a anunțat că-i va întoarce de la graniță pe toți străinii fără motiv esențial pentru vizitarea țării. ​Polonia şi-a închis și ea frontierele, alături de Republica Cehă şi Slovacia, urmate de Lituania și Norvegia care și-a închis aeroporturile și porturile pentru cetățenii străini. Altă măsură importantă a fost interzicerea evenimentelor cu un număr mare de oameni, care a fost adoptată în mai multe state.

Starea de urgență a fost decretată în România la o zi de la votarea în parlament a guvernului Orban, care fusese demis prin moțiune de cenzură.

Deși retailerii dau asigurări că declararea stării de urgență și închiderea granițelor din majoritatea statelor membre nu afectează aprovizionarea marilor supermarketuri, rafturile se golesc mai ceva decât pe vremea comunismului.

Nu este însă un fenomen singular, lumea occidentală se confruntă cu aceeași problemă. Oamenii fac provizii în exces de făină, orez, hârtie igienică, medicamente, săpun și dezinfectanți care devin un produs de lux achiziționat pe internet la prețuri exorbitante. Măștile de protecție devin o rara avis. Fac furori pe internet clipurile cu diverse metode de fabricare a măștilor de protecție, de la cele mai năstrușnice, improvizate din sutiene până la cele cu filtru de aspirator sau de cafea. Sunt preferate tricourile, bandanele, eșarfele sau chiar prosoapele de hârtie. Generalul chirurg Jerome Adams, de la Centrul pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC) face trafic pe internet explicând cum poate fi construită o mască de protecție foarte eficientă dintr-un tricou vechi și două elastice. Toate aceste tutoriale par a ilustra pe deplin dictonul că „acolo unde există voință există și cale de mers” (George Bernard Shaw) sau mai recentul „dacă vrei, poți” (adidas torsion). Motivată de disperare și de instinctul de supraviețuire, ingeniozitatea umană pare fără limite.

Apar primii eroi ai pandemiei, desigur medicii, personalul medical. Primii, sunt spaniolii care-i aplaudă din balcoanele domiciliilor unde stau în izolare.

În România, guvernul ia primele măsuri pentru susținerea afacerilor afectate de starea de urgență, după ce oamenii de afaceri cer amânarea plăților contribuțiilor sociale.

Odată cu declararea stării de urgență, autoritățile române schimbă și modalitatea de anunțare a cazurilor de infectare. Este evident că se înregistrează o creștere a numărului lor și se evită, astfel, transmiterea panicii. Comunicarea nu se mai face cu fiecare cetățean infectat ci o singură dată pe zi. România avea în acel moment 139 de cazuri confirmate și niciun deces. Primul deces avea să apară pe 22 martie, al unui pacient de 67 de ani, bolnav de cancer care se întorsese de curând din Franța, de la un tratament oncologic.

Pe 2 aprilie, aproape de miezul nopții, Institutul Johns Hopkins anunța că a fost atins pragul de 1 milion de cazuri de coronavirus și peste 50.000 de decese la nivel mondial. Promptitudinea cu care România a instituit restricțiile s-a dovedit a fi pe deplin justificată.

Se termină starea de urgență. Relaxarea greșit înțeleasă

După încheierea stării de urgență, pe 14 mai, aceasta nu a mai fost prelungită și s-a instituit starea de alertă, prelungită de atunci lună de lună, până în prezent.

Măsura a fost criticată de cei care au studiat evoluția pandemiei, după cum restricțiile din perioada carantinei totale au fost criticate de oamenii de afaceri. Diminuarea restricțiilor a fost considerată o concesie decontată apoi prin creșterea numărului de infectări. S-au deschis saloanele de îngrijire, au fost ridicate interdicțiile de circulație în interiorul localității, cu excepția celor în care era carantină. Deplasările în afara localităților au fost restricționate, cu excepția celor în interes de serviciu, probleme medicale, sport individual, mers cu bicicleta. Măștile au rămas obligatorii dar numai în spații publice închise și în mijloacele de transport în comun. A rămas interdicția adunărilor în grupuri de mai mult de 3 persoane. Sportivii și-au început cantonamentele, în condiții speciale.

Din acest moment, menţinerea sub control a epidemiei a depins, în mare măsură, de atitudinea populaţiei faţă de restricţiile rămase în vigoare şi faţă de măsurile de protecţie personală şi colectivă recomandate de autorităţi.

Ca şi în restul Europei, diminuarea rapidă a restricţiilor a coincis cu perioada vacanţei de vară şi a concediilor. Pentru o parte a populaţiei, relaxarea restricțiilor și ieșirea din carantină a fost înțeleasă ca libertatea încălcării regulilor de protecție. Au fost puse în circulație teorii ale conspirației dintre cele mai absurde care negau inclusiv existența virusului. Toate acestea au dus la o transmitere „accelerată a infecţiei în comunitate în perioada concediului şi după întoarcerea din concediu. Un număr mare dintre persoanele diagnosticate cu COVID-19 în lunile iulie, august și septembrie au fost persoane întoarse din concediu sau contacţi ai acestora”, spune doctorul Ceaușu într-un studiu publicat de Colegiul Medicilor din România la șapte luni de la primul caz.

Începând cu 8 iulie, când s-au înregistrat 535 cazuri zilnice, cel mai mare număr de cazuri de la debutul epidemiei în România, numărul cazurilor a crescut constant şi rapid, depăşind 1000 cazuri noi pe 22 iulie (1030 cazuri). Din acest moment şi până în octombrie numărul de cazuri noi de COVID-19, a fost permanent situat la peste 1000 cazuri pe zi, cu un număr maxim de 1767 pe 23 septembrie, pentru ca în doar șapte zile, pe 30 septembrie să atingă un nou record de 2158, iar peste nici o lună, pe 28 octombrie să ajungă la 5.343 de cazuri și 107 decese pe zi.

Pe toată durata epidemiei, media de vârstă a cazurilor diagnosticate s-a situat între 47 și 49 ani iar cea a deceselor între 69 și 70 de ani.

Situaţia din România nu este singulară. În multe ţări din Europa s-a înregistrat, începând cu luna iulie, o creştere continuă a numărului de cazuri, datorată înțelegerii greșite a relaxării restricțiilor, corelate cu nerespectarea regulilor de bază, esenţiale în stăpânirea oricărei epidemii produse de un virus cu transmitere respiratorie: mască facială, distanţare fizică, evitarea aglomeraţiei, în special în spaţii închise.

Medicul Emanoil Ceaușu invocă experiența gripei spaniole din 1918, ale cărei rapoarte arată că în oraşele în care restricţiile au fost mai severe, aplicate precoce şi un timp suficient de lung, durata epidemiei a fost mai mică, iar numărul de decese cu până la jumătate mai mic faţă de oraşele cu restricţii mai blânde, impuse mai târziu sau ridicate prea devreme.

„Cât va mai dura actuala pandemie? Greu de anticipat, mai ales că ne confruntăm cu un virus perfect. Există însă un consens: pandemia se va încheia când o mare parte a populaţiei va deveni imună la SARS-CoV-2. Imunizare obţinută fie prin trecerea prin boală (imunizare naturală de grup), fie prin vaccinare”, spune doctorul Ceaușu.

Imunizarea naturală înseamnă că cel puţin 60-70% din populaţie să treacă prin infecţia cu virusul SARS-COV-2, iar imunitatea post infecție să fie protectoare şi durabilă, explică specialistul.

„Greu, dacă nu chiar imposibil de obţinut pe termen scurt sau mediu. Suedia, unde s-a experimentat acest mod de imunizare, are în prezent o rată de imunizare a populaţiei de numai 15%, Spania şi Marea Britanie de 5%, Italia de 2,5% (7,5% în Lombardia, zona cea mai afectată de infecție). Pe de altă parte, nu se ştie încă cât timp durează anticorpii post infecţie naturală. Un studiu german a evidenţiat dispariţia anticorpilor la 40% din cei infectaţi după 3-6 luni. Pe de altă parte, există un aspect puțin cunoscut, deocamdată, al infecției cu SARS-CoV-2, urmările acesteia pe termen mediu și lung. Observații recente arată că o parte importantă din foștii bolnavi de COVID-19 dezvoltă ulterior infecției acute un sindrom astenic psihosomatic de lungă durată și/sau complicații pulmonare, cardiace sau vasculare”, mai spune specialistul.

Medicul Octavian Jurma, ale cărui predicții s-au confirmat cu precizie de ceasornicar, a reprezentat într-un grafic o​ evoluție a epidemiei în România, cu actualizare a datelor în timp real, care reprezintă, de la momentul 26 februarie până în prezent, cazurile confirmate, active, decese și vindecați.

Vaccinare la unison, tulpină nouă

Între timp, o nouă tulpină de coronavirus, cu până la 70% mai transmisibilă decât cea originală, a fost înregistrată în Marea Britanie, care nu pare să pună în pericol eficiența vaccinului, după cum spun specialiștii. Apariția noii tulpini a reușit să izoleze Regatul Unit într-un moment dificil: negocierea acordului Brexit cu UE, semnat într-un final, cu puțin înainte de termenul limită, când nu se mai aștepta nimeni. Și Germania a anunțat între timp că a înregistrat primul caz cu noua tulpină. Acesta a mai fost identificat în Statele Unite ( Colorado), Danemarca, Nigeria, Franța, Norvegia.

Momentul a coincis cu debutul campaniilor de vaccinare în întreaga lume.

În România, prima persoană care a fost vaccinată este Mihaela Anghel, asistenta generalistă, membră a echipei care a preluat primul pacient din România confirmat cu virusul SARS-CoV-2 pe 26 februarie.

Uniunea Europeană are contracte cu mai multe companii farmaceutice producătoare ale vaccinului anti-Covid, nu doar cu Pfitzer (300 milioane doze). E vorba și de AstraZenaca( 300 milioane doze), CureVac ( 225 milioane) și Johnson &Johnson ( alte 200 milioane),Sanofi- GSK ( 300 milioane).

Cifre la zi, în România și în lume

Până pe 29 decembrie, pe teritoriul României, au fost confirmate:

  • 623.066 de cazuri de persoane infectate cu noul coronavirus
  • ​549.262 de pacienți au fost declarați vindecați.
  • 4.637 cazuri în ultimele 24 de ore, care nu au mai avut anterior un test pozitiv.
  • Rata de pozitivare este de 19,1%.
  • 866 de persoane au fost reconfirmate pozitiv, distinct de cazurile nou confirmate, în urma retestării pacienților care erau deja pozitivi.
  • Până astăzi, 15.469 persoane au murit.
  • 135 în ultimele 24 de ore: un deces la categoria de vârstă 30-39 de ani, 4 decese la categoria 40-49 de ani, 14 decese între 50-59 de ani, 36 între 60-69 ani, 48 decese la categoria de vârstă 70-79 ani și 32 decese la categoria de peste 80 de ani. 129 dintre decesele înregistrate sunt ale unor pacienți care au prezentat comorbidități, pentru 4 pacienți decedați nu au fost înregistrate comorbidități, iar pentru 2 pacienți decedați nu au fost raportate comorbidități până în prezent.
  • 9.628 de persoane sunt în prezent internate cu Covid-19, dintre care 1.162 la terapie intensivă.

În ziua în care în România a început campania de vaccinare, pe 27 decembrie, în România au fost înregistrate peste 2.000 de cazuri noi, e drept că la doar 7.783 de teste efectuate în 24 de ore, 122 de persoane au murit iar 1.206 au fost internate la terapie intensivă.

În acest moment în lume sunt înregistrate 81.996.540 de cazuri de coronavirus, după cum o arată Institutul Johns Hopkins. Numărul este de natură a da informații despre creșterea vitezei de răspândire a virusului prin raportare la data la care a fost înregistrat primul milion de cazuri. Dacă pentru a atinge primul milion de cazuri i-au fost necesare virusului patru luni, luând ca reper apariția primului caz pe 12 decembrie și nu pe 20 ianuarie când au recunoscut autoritățile chineze existența epidemiei, în următoarele 9 luni pandemia a colectat încă 81 de milioane de cazuri, adică o medie de 9 milioane de cazuri pe lună. Iar dacă ținem cont că frecvența acestora nu a fost dispusă uniform, atunci rezultatul final dă indicii despre viteza amețitoare cu care a crescut transmiterea virusului.

Pe primul loc la număr de cazuri se află SUA, cu ​19.556.928 de cazuri, urmate de India - cu 10.244.852, Brazilia - 7.563.551, Rusia - 3.073.923, Franța - 2.631.110, Marea Britanie - 2.389.963, Turcia - ​2.178.580, Italia - ​2.067.487, Spania - 1.893.502, Germania - 1.692.109, Columbia - 1.614.822 și Argentina, cu 1.602.163 de cazuri.

La decese, topul se schimbă. Din cele 1,8 milioane, SUA rămân pe primul loc, cu 338.561 de morți, dar sunt urmate de Brazilia, cu 192.681 de decese, India - 148.439, Mexic - 123.485, Italia - cu 73.029 de decese și Marea Britanie cu 71.675, cu actualizare la 6.22 a.m., ora României, pentru data de 30 decembrie 2020.

Percheziții măști false
Așteptați
Embed

Nici o sursă media

0:00 0:00:37 0:00
XS
SM
MD
LG